Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr. 3231/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3231/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 9171/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.3231
Ședința publică de la 6 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- C. R.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., Sector 5, împotriva sentinței civile nr.1576 din 26 martie 2015, pronunțată de T. G. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanții Dănuți I. L., F. (Ț.) E., P. M. G., U. (B.) A. M., S. A., Cușman M., U. M., C. I., Cușman I., C. D., P. L., Ș. P., V. M., D. V., P. E., N. M., cu domiciliul procesual ales la Dănuți I. L. -Judecătoria Novaci, loc.Novaci . și cu intimații pârâți C. DE A. C., cu sediul în C., ..5A, județul D. și T. G., cu sediul în Tg.J., ..34, județul G., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
C., în baza dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, raportat la art. 394 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1576 din 26 martie 2015, pronunțată de T. G., s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către M. Justiției.
S-a admis în parte acțiunea formulată de Dănuți I. L., F. (Ț.) E., P. M. G., U. (B.) A. M., S. A., Cușman M., U. M., C. I., Cușman I., C. D., P. L., Ș. P., V. M., D. V., P. E., N. M. –personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Novaci cu domiciliul procesual ales la Dănuți I. L.-Judecătoria Novaci, loc.Novaci . în contradictoriu cu pârâții M. Justiției cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. C. cu sediul în C., ..5A, jud.D. și T. G. cu sediul în Tg-J.,..34, jud.G..
Au fost obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. G. la calculul si plata către reclamantii Dănuți I. L., F. (Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., Ș. P., V. M., D. V., P. E. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.2602/04.12.2007 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Au fost obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. G. la calculul si plata către reclamantii Dănuți I. L., F.(Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., V. M., D. V., P. E. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.3959/16.06.2008 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Au fost obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. G. la calculul si plata către reclamantii Dănuți I. L., F.(Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., Ș. P., V. M., D. V., P. E. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.2875/20.03.2008 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Au fost obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. G. la calculul si plata către reclamantii Dănuți I. L., F.(Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., V. M., D. V., P. E. și N. M. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.2194/19.11.2007 și Încheierii de ședință din 17.12.2007 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, pronunțată de T. G. în dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Au fost obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. G. la calculul si plata către reclamantul Ș. P. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.1908/23.03.2009 pronunțată de T. G. în dosarul nr._/95/2008 și sentinței nr2288/27.07.2009 pronunțată de T. G. în dosarul nr._/95/2008 începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Au fost obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. G. la calculul si plata către reclamantii P. L. și Ș. P. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.3672/16.09.2010 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a se pronunța astfel, T. a constatat următoarele:
Întrucât au fost invocate mai multe excepții de către pârâți, instanța le-a analizat cu precădere, potrivit art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Pârâta M. Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocând dispozițiile art. 171 alin.(1) și art.268 (1) lit.c) și alin.(2) din Legea nr.53/2003 codul muncii, care precizează:" Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate". De asemenea, au fost invocate și prevederile art. 2503 alin. (1) din Noul Cod Civil: "Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel".
Instanța a reținut că potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Alineatul 2 prevede însă că termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului. În cazul de față termenul de prescripție a fost întrerupt, ca urmare a plăților efectuate potrivit graficului stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011; în consecință, va fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, T. a reținut că prin sentințele civile menționate în cererea de chemare în judecată au fost admise acțiunile formulate de către reclamanți .
Potrivit art. 1 din OUG nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Dată fiind întârzierea la plată a sumelor ce se cuvin reclamanților în baza acestor hotărâri, prin acțiunea formulată au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar conform art. 1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art. 1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățită la daune interese sub forma dobânzii legale în cuantumul prevăzut de Ordonanța nr. 13 din 24.08.2011, fără punerea în întârziere a debitorului, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
În același sens, sunt și prevederile art. 1535 din Noul Cod Civil, care stabilesc că se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor cât și celorlalte subiecte de drept civil.
Obligația de plată a sumelor de bani stabilite prin hotărârile judecătorești invocate de reclamantă era scadentă de la data pronunțării, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond sunt executorii de drept.
De altfel, prin decizia nr. 2/2014, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
“În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.”
În consecință, s-a admis cererea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții să plătească acestora dobânda legală aferentă sumelor datorate conform următoarelor hotărârilor judecătorești după cum urmează:
-către reclamantii Dănuți I. L., F.(Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., Ș. P., V. M., D. V., P. E. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.2602/04.12.2007 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .
-către reclamantii Dănuți I. L., F.(Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., V. M., D. V., P. E. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.3959/16.06.2008 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .
-către reclamantii Dănuți I. L., F.(Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., Ș. P., V. M., D. V., P. E. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.2875/20.03.2008 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .
-către reclamantii Dănuți I. L., F.(Ț.) E., P. M. G., U.(B.)A. M., S. A., C. M. A., U. M., C. I., C. I., C. D., P. L., V. M., D. V., P. E. și N. M. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.2194/19.11.2007 și Încheierii de ședință din 17.12.2007 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .
-către reclamantul Ș. P. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.1908/23.03.2009 pronunțată de T. G. în dosarul nr._/95/2008 și sentinței nr2288/27.07.2009 pronunțată de T. G. în dosarul nr._/95/2008.
-către reclamantii P. L. și Ș. P. a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței nr.3672/16.09.2010 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .
Dobânda legală aferentă sumelor datorate sentințelor de mai sus, va fi acordată începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. JUSTIȚIEI ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv, apelantul susține că, potrivit HG nr.652/27.05.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, art.6 din pct.VII-(3) în domeniul gestionării resurselor, „asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiile publice din sistemul justiției pentru care ministerul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului; repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora". De asemenea, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, „Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz".
În susținerea acestei idei invocă și prevederile art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, referitoare la rolul ordonatorilor de credite în care se precizează: "(1)
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și credite bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiile publice din subordine sau coordonare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la . legii bugetare anuale."
Or, din datele cauzei, reclamanții sunt angajați ai Tribunalului G., care, potrivit art.36 alin.(1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, președintele tribunalelor are calitatea de ordonator terțiar de credite."
Așadar, M. Justiției nu are obligația de a plăti dobânda legală pentru sumele stabilite prin titlurile executării menționate în cuprinsul sentinței atacate și a cererii de chemare în judecată, deoarece, așa cum s-a arătat, acesta doar alocă sumele de bani solicitate de reclamanți
În al doilea rând, apelantul susține că așa cum a reținut înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 954/20.03.2014 pronunțată în Dosarul nr._, prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între T. A. și Judecătoria Oradea într-o cauză în care s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente unor titluri executorii, acțiunea vizează în mod evident tot un drept de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor drepturi salariate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că dobânzile pretinse reprezintă o corecție a drepturilor salariate stabilite prin hotărâre judecătorească și au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune produse datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare si în cauza de fată solicitarea intimatei reclamantă are un caracter accesoriu dreptului principal, fiind supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, fiind incidente astfel prevederile art. 1 alin. 2 din decretul 167/1958 potrivit cărora "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii".
Atât literatura de specialitate cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera că recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă si să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce si să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.
Or, prin actele normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii, personalului din sectorul bugetar, Guvernul s-a angajat să plătească eșalonat aceste drepturi, din motive economice, prevăzându-se, astfel o procedură specială de executare.
OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamanta le-au solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de executare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat.
Așadar, instanța de fond a lipsit de sens dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Totodată, conform art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese, însă, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul si la termenul stabilit de OUG 71/2009.
În speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadentă. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Așadar, în ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadentă, nu se pot acorda dobânzi pentru neexecutare.
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criza economică națională și internațională. Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrali a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."
În aceste împrejurări, arată că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG_, HG 248/2014.
Intimații reclamanți, deși legali citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, C., constată următoarele:
În primul rând va fi examinat motivul de apel de ordin procesual referitor la excepția calității procesuale pasive, invocată de apelant, acesta susținând faptul că nu are obligația de a plăti dobânda legală pentru sumele stabilite prin titlurile executorii menționate în cuprinsul sentinței atacate și a cererii de chemare în judecată, întrucât potrivit dispo.art.21 din Legea nr.500/2002 și HG nr.652/27.05.2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta doar alocă sumele de bani solicitate de către reclamanți.
Acest prim motiv de apel, este nefondat, întrucât așa cum însuși apelantul arată prin motivele de apel dobânzile pretinse reprezintă o corecție a drepturilor salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, având legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, reprezentând un drept accesoriu celui principal.
În acest sens, prin hotărârile judecătorești depuse la dosar și devenite titluri executorii a fost obligat și intimatul M. Justiției alături de T. G. să achite drepturile salariale pretinse de către reclamanți.
Prin urmare cum, în prezenta cauză reclamanții, au solicitat dobânda legală pentru creanțele stabilite prin titlurile executorii respective, în mod corect apelantul a fost obligat și la plata acestora.
Motivele de apel formulate de pârâtul M. Justiției privind greșita acordare a dobânzilor sunt nefondate, întrucât problema acordării de daune-interese sub forma dobânzilor legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a fost tranșată prin decizia nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, obligatorie potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă care prevede că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe.
Criticile formulate de apelant în ceea ce privește recunoașterea ca mod de întrerupere a termenului de prescripție sunt fondate deoarece operează doar în cazul în care recunoașterea datoriei este voluntară, neîndoielnică, pură și simplă, nefiind afectată de nicio condiție sau rezervă din partea autorului ei.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauza de față deoarece prin OUG nr.71/2009 s-a adoptat o procedură specială de executare și nu recunoaște drepturile pe care reclamanta le-a solicitat ci statuează modalitatea de executare a unor sume de bani care urmează a se plăti din bugetul de stat.
Așadar, criticile formulate sunt fondate, numai sub teza care face referire la modul de acordare a dobânzii legale în limita termenului de prescripție adică pe ultimii 3 ani înainte de data introducerii prezentei acțiuni, așa cum impun considerentele deciziei nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Astfel, din conținutul acestei decizii rezultă în esență că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației inițiale a cărei încălcare s-a constatat prin hotărârea judecătorească este un contract.
Ori, conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus în întârziere, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.
În cazul de față, plata a fost însă efectuată în temeiul unei dispoziții legale care eșalona executarea unui titlu executoriu; deci, nu a avut un caracter voluntar, ci plata era impusă pe de o parte de existența unui titlu executoriu, iar pe de altă parte de o normă juridică care reglementa modul de executare al unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, sumele solicitate prin prezenta hotărâre trebuie acordate în limitele termenului general de prescripție de 3 ani.
Cum cererea pendinte a fost promovată la data de 05.12. 2014, dobânda legală se va plăti de la data de 05.12..2011, în loc de data introducerii acțiunii.
Însă față de obiectul cererii introductive de instanța si anume obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru executarea cu întârziere a unor hotărâri judecătorești în favoarea reclamantei începând cu data acordării drepturilor prin sentința respectivă pe ultimii trei ani anterior formulării cererii de chemare in judecata.
C. apreciază că instituția prescripției devine incidentă astfel că sentința trebuie schimbată doar în sensul acordării dobânzilor de la o altă dată față de cea stabilită de instanța de fond.
Prin urmare, este nefondat și motivul de apel, prin care M. Justiției a invocat aplicarea Decizie nr.7 din 27.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ /HP/C al ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căruia plățile voluntare eșalonate în temeiul OG nr.71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluir executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu, nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daune interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
Aceasta întrucât, instanța de apel, a ținut cont de termenul de prescripție și a schimbat hotărârea primei instanței în sensul acordării dobânzilor penalizatoare potrivit termenului general de prescripție de 3 ani de zile.
Concluzionând, potrivit dispozițiilor art. 480 Cod proc. civ., apelul va fi admis.
Va fi schimbată în parte sentința în sensul că drepturile bănești vor fi acordate începând cu data de 5.12.2011.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., Sector 5, împotriva sentinței civile nr.1576 din 26 martie 2015, pronunțată de T. G. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanții Dănuți I. L., F. (Ț.) E., P. M. G., U. (B.) A. M., S. A., Cușman M., U. M., C. I., Cușman I., C. D., P. L., Ș. P., V. M., D. V., P. E., N. M., cu domiciliul procesual ales la Dănuți I. L. -Judecătoria Novaci, loc.Novaci . și cu intimații pârâți C. DE A. C., cu sediul în C., ..5A, județul D. și T. G., cu sediul în Tg.J., ..34, județul G..
Schimbă în parte sentința nr.1576 din 26.03.2015, în sensul că, drepturile bănești vor fi acordate începând cu data de 5.12.2011.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 iulie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. P. C. R.
Grefier,
F. I.
Red.jud.S.P.
09.07.2015
Tehn.F.I./3ex/
Jud.fond. L.T.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 22-04-2015,... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 515/2015.... → |
|---|
