Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 15549/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 286
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta C. C., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3163 din 20 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C. CĂI FERATE C., cu sediul în C., .. 6, jud. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat A. C., reprezentându-l pe intimatul reclamant S. C. CĂI FERATE C., lipsind apelanta pârâtă C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. C., pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului, pentru motivele expuse în întâmpinare, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:.
La data de 19.11.2013 reclamantul S. C. CĂI FERATE C. a chemat în judecată pârâta C. C., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3862 lei, reprezentând diferențe salariale încasate necuvenit, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a deținut funcția de director medical al Spitalului C. Căi Ferate C. cu un salariu de bază brut de 3100 lei.
Prin actul adițional nr. 1007/29.08.2008, indemnizația de conducere a fost mărită la 45% din salariul de bază.
Prin decizia nr. 268/19.09.2008 emisă de managerul spitalului drepturile salariale ale pârâtei au fost modificate începând cu data de 01.10.2008, după cum urmează:
- salariul de bază – 3255 lei,
- indemnizația de conducere – 45% (1465 lei)
- salariu de merit – 15% (708 lei)
- spor de vechime – 15% (814 lei)
- spor de încordare psihică – 5% (271 lei)
- spor pentru titlu științific de doctor în medicină 15% ( 814 lei).
Având în vedere că sporurile acordate pârâtei se raportează la salarul de bază, fiind reprezentate ca procente din acesta, consecința măririi nejustificate a salariului de bază este mărirea sumelor ce reprezintă sporurile din acesta, consecința măririi nejustificate a salariului de bază este mărirea sumelor ce reprezintă sporurile salariale.
Prejudiciul constând în primirea de către pârâtă a unor sume necuvenite conform legii a fost calculat la valoarea brută de 5488 lei, pentru perioada 01.10.2008 – 01 03 2010, reprezentând diferența dintre salariul brut încasat și salariul brut cuvenit. După reținerea și virarea impozitului pe salarii și a contribuțiilor sociale aferente salariilor primite, suma netă încasată în mod necuvenit de către pârâtă în cuantum de 3862 lei.
Luând act de constatările raportului de audit public intern menționat mai sus și achiesând la concluziile acestuia, conducerea spitalului a emis decizia de imputare nr. 254/28.10.2010 prin care s-a stabilit imputarea sumei de 3862 lei pârâtei în temeiul art. 272 alin I, art. 273 și 274 din Codul Muncii, în forma anterioară republicării, actualmente art. 256 al 1, art. 257 și art. 258 din Codul Muncii în forma republicată), referitoare la răspunderea patrimonială a salariului față de angajator în ipoteza încasării unor sume nedatorate.
Decizia de imputare nu a fost contestată în termen legal.
S., respectând prevederile imperative ale Codului Muncii nu a efectuat rețineri din salariul pârâtei, fără a obține în prealabil o hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă
La 24.10.2013 s-a adresat mediatorului autorizat în vederea invitării pârâtei la procedura prealabilă de informare privind avantajele medierii. La data stabilită pentru desfășurarea informării pârâta nu s-a prezentat, fapt care este consemnat în procesul verbal nr 19/31.10.2013 întocmit de mediator..
A depus la dosar în copie: contractul individual de muncă,contract de administrare nr._/29.04.2008, act adițional nr. 1007/29.08.2008, decizia nr. 268/19.09.2008, state de salarii pentru perioada septembrie 2008 – martie 2010, raport de audit public intern nr 3022/26.10.2010, decizia nr. 254/28.10.2010, dovada de comunicare nr. 2912/01.11.2010, raport de control nr 948/08.12.2010, adresa nr. 2522/03.10.2011, dovada efectuării procedurii de informare prealabilă cu privire la avantajele medierii – confirmarea de predare a corespondentei nr. 1878/28.10.2013 și procesul verbal nr. 19/31.10.2013.
Pârâta C. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, cu consecința exonerării sale de la plata sumelor solicitate cu titlu de diferențe salariale necuvenite și totodată a solicitat instanței să se constate că aceste sume nu sunt certe, lichid și exigibile pentru a-i fi imputate.
În ceea ce privește afirmația reclamantului conform căreia maximul salariului unui director medical se calculează raportat la numărul de paturi, respectiv cu un număr de paturi mai mic sau egal cu 400, a solicitat respingerea acesteia deoarece S. C. CFR face excepție conform OG 17/2008.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește Decizia nr. 268/19.09.2008, a învederat instanței că aceasta nu a fost nici o dată anulată, fiind practic și în prezent în vigoare, iar singura Decizie emisă de către managerul unității spitalicești în baza căreia ar fi trebuit să restituie aceste sume de bani, este Decizia de imputare nr. 254/28.10.2010. Astfel, reclamantul a solicitat restituirea unor sume de bani încasați în temeiul unei aplicări legale și temeinice a disp. OG 17/2008, precum și în baza unei decizii emise în mod legal de către conducerea unității spitalicești la care este angajată, decizie care nu a fost contestată sau anulată până în prezent.
Cu privire la raportul de audit nr. 3022/26.10.2010 la fila 29 se concluzionează în mod greșit că nu a fost aplicată în mod corect Ordonanța 17/2008 care prevedea că majorarea salariilor de bază se face atât pentru funcțiile de execuție cât și pentru funcțiile de conducere în două etape.
A invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei în speță a sa, considerând că persoanele responsabile în cazul existentei vreunui prejudiciu trebuie chemate în judecată în vederea recuperării acestuia.
În ceea ce privește Raportul Ministerului Transporturilor nr E I / 441/18.06.2010, la fila 6 – 8 se menționează cu titlu de concluzie că a beneficiat numai de drepturile salariale ce i se cuveneau potrivit legii și contractului de administrare nr_/29.04.2008.
Cu privire la Raportul de audit public intern nr 2602/01.10.2010, a menționat că responsabile pentru acordarea acestor sporuri, consideră ea, pârâta, legale sunt aceleași persoane menționate mai sus și mai mult decât atât la fel ca și celelalte rapoarte și acesta are un caracter de recomandare ce prevede sistarea plății acestor sporuri și nicidecum recuperarea de la angajați a acestor sporuri.
A învederat instanței că din nici unul din aceste rapoarte de audit sau controale ale Ministerului Transporturilor nu reiese în mod clar că acest spor este unul necuvenit, chiar și din obiectivele la Raportul de expertiză nr 2787/15.10.2010, reclamantul în cauză susține că acest spor i-a fost acordat în mod legal iar dispozițiile OG 17/2008 au fost aplicate în mod corect.
Pârâta și-a întemeiat susținerile pe disp. OG 17/2008, OUG 115/2004.
La data de 26.03.2014, reclamantul a depus la dosar și concluzii scrise, în care a susținut aceleași motive ca și în acțiunea principală.
În ședința publică din 19.03.2014, instanța, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție respinsă conform motivelor din încheierea de ședință de la data de 02.04.2014.
Prin încheierea de ședință de la 23.04.2014, cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților excepția necompetenței funcționale a Secției conflicte de muncă și asigurări sociale.
Analizând excepția necompetenței funcționale a Secției conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța a respins-o, având în vedere temeiul de drept invocat, art. 256 Codul muncii care reglementează restituirea de către salariat a sumelor încasate de la angajator fără a-i fi datorate.
Neîntemeiată a fost considerată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. C., motivat de faptul că persoanele responsabile în cazul existenței unui prejudiciu trebuie chemate în judecată în vederea recuperării acestuia ( în speță, fostul manager al Spitalului C. CFR – M. M.; directorul financiar contabil – S. M., expertul resurselor umane – Radinoiu A., R. L.) cât timp suma de 3862 lei a fost încasată de către pârâtă, iar potrivit disp. art. 272, alin. 1 Codul muncii, în prezent art 256, alin. 1 Codul muncii "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.", pe când răspunderea persoanelor care se fac vinovate de plata sumelor nedatorate este subsidiară.
Prin sentința nr.3163 din 20 mai 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins excepția necompetentei funcționale a Secției Litigii de Muncă.
S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. C..
S-a admis acțiunea formulată de reclamant S. C. CĂI FERATE C. cu sediul în C., . 6, județul D. în contradictoriu cu pârâta C. C. cu domiciliul în C., ., ..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3862 lei reprezentând diferențe salariale încasate necuvenit.
Prin sentința nr.21 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. s-a admis cererea formulată de reclamantul S. C. CĂI FERATE C. cu sediul în C., . 6, județul D. în contradictoriu cu pârât C. C. cu domiciliul în C., ., ..
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 3163/20.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ în sensul că „obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată”.
S-a reținut că pârâta C. C. este angajata reclamantei, în baza contractului individual de muncă nr._/09.07.2003, ca medic specialist obstetrică-ginecologie.
În baza Contractului de administrare nr._/29.04.2008 a Spitalului C. CF C., pârâta a ocupat postul de director medical, beneficiind de un salariu de bază lunar brut de 3100 lei, spor de vechime - 15%; indemnizația de conducere - 33%; salariu de merit – 15% ; spor de încordare psihică – 5%; alte adaosuri – premiu anual, prima de stabilitate, premii din fond de premiere(2%), tichete de masă (max. 20 bucăți).
Prin Decizia nr. 268/19.09.2008 emisă de managerul spitalului drepturile salariale ale pârâtei au fost modificate începând cu data de 01.10.2008, după cum urmează: - salariul de bază – 3255 lei; - indemnizația de conducere – 45% (1465 lei); - salariu de merit – 15% (708 lei); - spor de vechime – 15% (814 lei);- spor de încordare psihică – 5% (271 lei);- spor pentru titlu științific de doctor în medicină 15% ( 814 lei).
În perioada 21.07.2010 – 30.09.2010 s-a efectuat, în cadrul unității reclamante o misiune de audit având ca temă "Evaluarea modului de gestionare a resurselor umane, de stabilire și plată a salariilor".
La data de 26.10.2010 a fost întocmit Raportul de audit public intern, înregistrat sub nr. 3022/26.10.2010, în care s-a constatat că salariile de bază tarifare, pentru funcțiile de conducere care fac parte din comitetul director (manager, director medical și director financiar contabil) au depășit limita maximă prevăzută în anexa VI la Ordonanța 17/2008 în perioada 01.10.2008 – 01.03.2010.
Prin Decizia de imputare nr. 254/28.10.2010 (fila 42 dosar), pârâtei C. C. i-a fost imputată suma de 3862 lei.
Decizia de imputare nr. 254/28.10.2010, comunicată pârâtei la data de 02.11.2010 nu a fost contestată de către aceasta din urmă, astfel că decizia a căpătat caracter definitiv iar suma de 3862 lei, imputată pârâtei a dobândit astfel, caracterul unei sume certe, lichide și exigibile, astfel că nu pot fi primite susținerile pârâtei conform cărora suma imputată nu ar avea un astfel de caracter.
Potrivit art. I, pct. 5 din OG nr. 17/2008, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar "salariile de bază pentru funcțiile de conducere care fac parte din comitetul director al spitalelor publice se stabilesc de ministrul sănătății publice, respectiv de conducătorii ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, sau, după caz, de managerul spitalului, între limitele minime și maxime prevăzute în anexa nr. VI, pe baza criteriilor aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice, prin ordin al conducătorilor ministerelor cu rețea sanitară proprie sau, după caz, printr-un act administrativ al conducătorilor instituțiilor cu rețea sanitară proprie. Limitele minime și maxime prevăzute în anexa nr. VI sunt stabilite în funcție de numărul de paturi al spitalului public".
Potrivit disp. art. 272, alin. 1 din Codul nucii, în prezent art. 256, alin. 1 Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Obligația de restituire în temeiul 272, alin. 1 din Codul mucii, în prezent art. 256, alin. 1 Codul muncii intervine în sarcina salariatului atunci când a încasat sume necuvenite (cum este cazul în speță) și nu reprezintă o formă a răspunderii patrimoniale deoarece nu presupune vinovăția salariatului ci rațiunea de a fi a acestei obligații se întemeiază pe plata lucrului nedatorat reglementată de art. 1341-1344 Cod civil.
În speță, cum pârâta C. C. a încasat suma de 3862 lei, în mod nelegal, cu încălcarea art. I, pct. 5 din OG nr. 17/2008, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3862 lei reprezentând diferențe salariale încasate necuvenit.
Împotriva sentinței pârâta C. C. a declarat apel, susținând că prima instanță nu și-a motivat soluția de admitere a acțiunii reclamantului S. C. Căi Ferate C., pe care o apreciază ca neîntemeiată, întrucât drepturile salariale încasate de pârâtă sunt cele prevăzute în contractul individual de muncă nr._/9.07.2003 și în contractul de administrare nr._/29.04.2008 și sunt conforme OG nr.17/2008, care în anexa VI prevede pentru medicul specialist un salariu maxim de 3555 lei.
Decizia nr.268/19.09.2008 prin care i s-au stabilit drepturile salariale nu a fost anulată iar decizia de imputare nr.254/28.10.2010 reprezintă singurul act în temeiul căruia îi revine obligația restituirii sumelor ce fac obiectul litigiului.
Sumele solicitate nu sunt certe, lichide și exigibile și prin urmare nu-i pot fi imputabile.
Referitor la raportul de audit nr.3022/16.10.2010, a arătat că sunt greșite concluziile potrivit cărora prevederile OG nr.17/2008 nu au fost corect aplicate, având în vedere că majorările prevăzute de actul normativ menționat au fost aplicate corespunzător și la salariul pârâtei.
Prin raport s-a făcut doar o recomandare de recuperare a prejudiciului și, dacă acesta există, responsabilitatea revine fostei conducerii, care trebuie să răspundă și pentru acordarea sporurilor la care se referă raportul de audit public intern nr.2602/01.10.2010.
S. C. Căi Ferate C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Examinând criticile invocate, se constată nefondat apelul pârâtei, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de administrare nr._/29.04.2008 și decizia nr.268/19.09.2008, au fost stabilite drepturile salariale ale pârâtei, numită în funcția de director medical al Spitalului C. Căi Ferate C., drepturi încasate ulterior, așa cum s-a constatat în Raportul de audit nr.3022/26.10.2010.
OG nr.17/2008 pentru modificarea și completarea OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, prevede la pct.5, care modifică alin.(5) și (6) ale art.6 din OUG nr.115/2004, că salariile de bază pentru funcțiile de conducere care fac parte din comitetul director al spitalelor publice se stabilesc de ministrul sănătății publice, respectiv de conducătorii ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, sau, după caz, de managerul spitalului, între limitele minime și maxime prevăzute în anexa nr.VI, pe baza criteriilor aprobate prin Ordin al ministrului sănătății publice, prin Ordin al conducătorilor ministerelor cu rețea sanitară proprie sau, după caz, printr-un act administrativ al conducătorilor instituțiilor cu rețea sanitară proprie, limitele minime și maxime din anexă fiind stabilite în funcție de numărul de paturi ale spitalului.
Drepturile salariale stabilite pentru pârâtă nu se încadrează în limitele prevăzute în anexa nr.VI din OG nr.17/2008, fapt constatat prin Raportul de audit, act care nu a fost contestat la instanța de contencios administrativ, condiții în care pârâta nu poate invoca nelegalitatea lui în prezenta cauză.
Conform art.256 alin.(1) din Codul Muncii, obligația de restituire a sumelor nedatorate de angajator revine salariatului care a încasat aceste sume, legea neinstituind această obligație în sarcina conducerii angajatorului, cum pretinde pârâta în cauză.
Art.256 reglementează obligația de restituire a salariaților față de angajatori, instituție care, deși este distinctă de răspunderea patrimonială, procedura de reîntregire a patrimoniului angajatorului este aceeași.
Obligația de restituire are la bază plata lucrului nedatorat, îmbogățirea fără justă cauză, și conform acestui principiu, cade în sarcina salariatului care a beneficiat de încasarea unor sume, sau primirea unor bunuri ce nu i se cuveneau.
Reținerea sumelor încasate necuvenit, atunci când nu sunt restituite de bunăvoie, nu poate fi efectuată decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, aceste condiții fiind prevăzute de art.169 alin.(2) din Codul Muncii.
Noile reglementări din Codul Muncii nu mai permit recuperarea debitelor salariaților în baza deciziilor de imputare, așadar decizia de imputare nr.254/29.10.2010 invocată de pârâtă ca titlu executor, nu produce efecte juridice, fiind emisă nelegal.
Pentru ca debitul să îndeplinească cerințele din art.169 alin.(2) este necesar ca angajatorul să obțină hotărâre judecătorească irevocabilă, în baza căreia creanța dobândește caracterul de creanță lichidă, scadentă și exigibilă.
Norma legală menționată reprezintă temeiul legal al cererii reclamantului, cerere corect apreciată de prima instanță ca fiind întemeiată.
Prin urmare, reținându-se că pârâta a încasat necuvenit drepturile bănești acordate, cererea de restituire a sumelor nedatorate de angajator este justificată, așadar apelul declarat împotriva sentinței nr.3163/2014 a Tribunalului D. este fondat și urmează să fie respins, conform art.480 Cod pr.civilă.
Cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimatul reclamant, în baza art.453 Cod pr.civilă, urmează să fie respinsă, întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.452 Cod pr.civilă de a face dovada întinderii cheltuielilor, la dosar nefiind depusă chitanța privind plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. C. cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței nr.3163 din 20 mai 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. C. CĂI FERATE C. cu sediul în C., . 6, județul D..
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de reclamantul S. C. CĂI FERATE C..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.R.S.G.
30.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 993/2015.... → |
|---|
