Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 05-03-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 5650/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1193
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4148 din 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. V., cu domiciliul în Bumbești-J., ..284, județul Gorj și cu intimata-pârâtă Școala G. nr.1 Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelantul pârât a solicitat judecarea în lipsă; intimata -reclamantă P. V. a depus întâmpinare, înregistrată sub nr.4951/05.02.2015; apelantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr.7171/18.02.2015, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului pârât de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 07.07.2014, sub nr._, reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J., a solicitat ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate conform sentinței nr.8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011 și sentinței nr.614/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății sumelor datorate reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentințele de mai sus pârâții au fost obligați să-i plătească diferențele de drepturi salariale neacordate ca urmare a neaplicării Legii nr.221/2008, cuvenite pentru perioada 01.10._09, si neaplicării Legii nr.330/2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A precizat că, deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani cuvenite, în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul personal prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
A invocat incidența dispozițiilor art.166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art.161 alin. (4)], conform cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art.161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", precum si prevederile art.278 alin. (1) [fost art. 295 alin.(1)], conform căruia:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
A apreciat că, și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art.1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării) obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
A invocat dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
A precizat, de asemenea, că, din prevederile legale mai sus invocate, a rezultat că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
În opinia reclamantei, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, fiind privat salariatul de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
Reclamanta a considerat că prin obligarea pârâților la acordarea dobânzii legale nu se poate aprecia că s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală are natură juridică diferită de inflație și a invocat în acest sens Decizia pronunțată în interesul legii nr.2/2014 a I.C.C.J.
În drept, reclamanta a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.148 și urm. și art. 194 Cod procedură civilă, art.156(în prezent art.161), art. 161 alin.4(în prezent art.166 alin.4), art. 268 și art.295(în prezent art.278 alin. 1) din Codul muncii, art. 1 alin.2 din O.G. nr.9/2000, 2 din O.G. nr. 13/2011 și art.1530 și urm. Cod civil, Decizia nr.2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în original, adeverința nr.1008/20.05.2014 emisă de unitatea școlară pârâtă, și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința nr.8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011, sentința nr.614/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, cartea de identitate . nr._.
Pârâtul C. L. Bumbești-J. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, iar consiliul local nu a avut calitatea de angajator al reclamantei.
Deși a fost legal citată, pârâta Școala G. Nr.1 Bumbești-J. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Prin sentința civilă nr. 4148 din 13.11. 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J., invocată de pârât, în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.614/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. Bumbești-J., cu privire la aceste pretenții, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J..
Au fost obligați pârâții Școala G. nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J. la plata către reclamanta P. V. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate reclamantei cu titlu de drepturi salariale.
A fost obligată pârâta Școala G. nr.1 Bumbești-J. la plata către reclamanta P. V. a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.614/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate reclamantei cu titlu de drepturi salariale.
S-au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.36 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința nr.8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011 a fost obligată pârâta Școala G. Nr.1 Bumbești-J. la reîncadrarea salarială a reclamantei P. V. pentru anul 2010, în temeiul Legii nr.330/2009, având în vedere drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii nr.221/2008, conform sentinței nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost obligați pârâții pârâta Școala G. Nr.1 Bumbești-J. si C. L. Bumbești-J. să plătească reclamantei diferența dintre drepturi salariale astfel stabilite si cele efectiv încasate începând cu data de 01.01.2010, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, prin sentința nr.614/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ a fost obligată pârâta Școala G. nr.1 Bumbești-J. la reîncadrarea salarială a reclamantei P. V. pentru perioada 01.01._11, având în vedere drepturile salariale cuvenite acesteia potrivit Legii 221/2008, a fost obligată pârâta Școala G. nr.1 Bumbești-J. să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele acordate pentru perioada 01.01._11, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar C. L. Bumbești-J. a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
Sentințele mai sus menționate sunt irevocabile.
În temeiul primei sentințe, pârâtul C. L. Bumbești-J. a fost obligat la plata unor drepturi bănești către reclamanta P. V., dobândind astfel calitatea de debitor al acesteia pentru obligația de plată stabilită în sarcina sa de instanță.
În această calitate este chemat în judecată în prezenta cauză, pentru repararea, în temeiul răspunderii delictuale, a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării, respectiv executării cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești stabilite prin hotărâre judecătorească.
În aplicarea prevederilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, putând fi acordate creditorului daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Prin urmare, C. L. Bumbești-J. are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința nr.8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011.
Cu privire la sentința nr.8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011, instanța constată că prin aceasta pârâtul C. L. Bumbești-J. nu a dobândit calitatea de debitor al reclamantei, fiind obligat la alocarea către unitatea de învățământ a fondurilor necesare plății drepturilor bănești stabilite în sarcina unității de învățământ.
În consecință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J., în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.614/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, urmând a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. L. Bumbești-J., cu privire la aceste pretenții, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J., invocată de acest pârât, în ceea ce privește dobânda legală aferentă drepturilor bănești stabilite prin sentința 8098/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
În baza art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Astfel cum s-a reținut mai sus, pârâții au fost obligați prin hotărâri judecătorești la plata unor drepturi bănești către reclamantă. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul hotărârilor judecătorești.
Hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții aveau obligația de a-si executa obligațiile de la momentul pronunțării sentințelor, dată la care sentințele erau executorii.
Dobânda legală se solicită pentru perioada ultimilor 3 ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, însă dobânda se cuvine de la data pronunțării sentințelor, iar de la aceasta dată și până la data introducerii acțiunii a trecut o perioadă mai mică de 3 ani, motiv pentru care pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât C. L. Bumbești J., criticand-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea sa la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești (și nu la alocarea fondurilor necesare), sume cuvenite potrivit unor hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. Bumbești J. având în vedere faptul că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, iar consiliul local nu a avut calitatea de angajator față de reclamant, astfel încât să fie obligat la calculul și plata respectivelor dobânzi generate de diferențele de drepturi salariale menționate în titlurile executorii.
Conform art.10 din Codul muncii "Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze o muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu".
Potrivit art.39, alin.(l), lit.(a) salariatul are dreptul la un salariu pentru munca depusă, iar conform art.40, alin.(2), lit.(c) din Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
C. L. al orașului Bumbești J. nu are calitatea de angajator față de reclamant, între ei și acesta neexistând niciun fel de raporturi de muncă.
Art.166, alin.(4) din Codul muncii, dispoziție legală invocată de reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată, stabilește: "întârzierea nejustificată o plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Așa cum se poate observa din adeverința ce i-a fost eliberată reclamantului, acesta din urmă este salariat al unei instituții de învățământ cu personalitate juridică, între aceasta și reclamant stabilindu-se un raport de muncă din care decurg drepturile și obligațiile corelative ale angajatului și respectiv ale angajatorului.
Faptul că potrivit art.104, alin.5 din Legea 1/2011 - Legea educației naționale finanțarea de bază (care cuprinde cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salarialeîn bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora) se asigură din bugetul de stat și se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, nu transformă consiliile locale în angajatori.
Consiliile locale neavând calitatea de angajatori nu pot fi obligate la calculul sau plata unor drepturi salariale acestea obligații fiind în sarcina unității de învățământ al cărei angajat este reclamantul.
Față de cele arătate mai sus, a solicitat să se admită apelul și să modificați sentința în sensul admiterii excepției invocate privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. al orașului Bumbești J..
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 466-481 Cod procedură civilă, art.10, 39, 40 și 166 din Codul muncii.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Apelantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și era conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum erau ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilea la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995.
În raport de normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar erau: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ avea obligația să-și întocmească bugetul propriu (art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezentau autorității administrației publice locale în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale ( art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartiza sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunica bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( art.18 ).
Și în Legea nr.1/2011 se regăsesc dispoziții similare. Astfel potrivit art. 104 - (1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale; (2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Art. 110 - (1) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de către fiecare unitate de învățământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se aprobă și se execută conform legii.
De asemenea, HG. Nr. 1395/2010, prevede că finanțarea cheltuielilor cu salariile stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar.(2) Standardele de cost pe elev/preșcolar se determină, pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de elevi, de limba de predare, de alți indicatori specifici de învățământ și de mediul urban/rural. (3) Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Din toate aceste prevederi legale, reiese că apelantul are atribuții în ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Obligând atât unitatea de învățământ cât și C. L. să plătească reclamantei creanța accesorie drepturilor salariale, instanța de fond trebuia să aibă în vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre pârâte astfel cum au fost mai sus descrise și nu obligarea sa la plata efectivă, materială a dobânzii legale. Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv. Mai mult, reclamantul nici nu a solicitat obligarea apelantului la calculul și plata sumelor, fiind evident că a avut în vedere atribuțiile ce revin Consiliului L. pentru alocarea fondurilor necesare.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză apelantul, doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani.
Față de aceste considerente, în baza art.480 Cod pr. civ., se va admite apelul, se va schimba sentința, în sensul obligării pârâtului C. L. Bumbești-J. să aloce fondurile necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.8098/2011, înlăturând obligația de plată instituită prin sentința apelată în sarcina acestui pârât.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4148 din 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. V., cu domiciliul în Bumbești-J., ..284, județul Gorj și cu intimata-pârâtă Școala G. nr.1 Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă sentința, în sensul că obligă apelantul C. L. să aloce fondurile necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.8098/2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 4148 din 13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
5 ex./06.03.2015
Jud. fond N. C. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 993/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
