Calcul drepturi salariale. Hotărâre din 05-02-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1049/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 660
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă C. L., cu domiciliul în Drobeta T. S., ., nr. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.3343 din 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. L., pentru apelanta-reclamantă C. L., lipsind intimata-pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care;
Avocat M. L., pentru apelanta-reclamantă C. L., a solicitat încuviințarea probei cu acte și martori, pentru a dovedi programul de lucru, orele lucrate efectiv, depunând la dosar un raport de expertiză întocmit în dosarul nr._, litigiul fiind purtat între aceeași societate comercială și alt salariat.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisul depus la dosar care are valoarea unei expertize extrajudiciare și în condițiile art.479 alin.2 Cod pr. civ., respinge proba cu martori, apreciind că nu este utilă în acest moment procesual.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat M. L., pentru apelanta-reclamantă C. L., a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii în tot a acțiunii. A susținut că, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, expertul nu a răspuns la aceste obiecțiuni. De asemenea, în mod nelegal, instanța de fond nu a acordat cheltuielile pentru procedura medierii, deși era îndreptățită să primească aceste cheltuieli.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2014, reclamanta C. L. a chemat în judecată pe pârâta . Tr. S., solicitând să fie obligată la plata drepturilor salariale pe ultimii 3 ani, reprezentând c/val orelor suplimentare efectuate, a orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale, precum și plata sporului de noapte,drepturi actualizate cu rata inflației calculată de la scadența lunară a drepturilor salariale restante și cu dobândă legală până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte pe perioadă nedeterminată desfășurând activitate de paznic, fiindu-i încheiat contractul individual de muncă cu normă întreagă de 8 ore/inegal, 40 ore/săptămână, salariu de bază lunar brut de 670 lei.
Potrivit contractului individual de muncă lit.j pct.III orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu conform contractului colectiv aplicabil sau Legii nr.53/2003 și față de această prevedere reclamanta a arătat că a lucrat în ture de 12/24 ore și în anumite posturi în ture de 12/48 ore, iar la acest program a cumulat ore suplimentare și circa 2 weekend-uri/lună.
A precizat că societatea pârâtă nu i-a acordat plata acestor ore suplimentare efectuate, a sâmbetelor și duminicilor lucrate și nici a sporului de noapte cuvenit, iar demersurile sale au eșuat.
În procedura regularizării acțiunii conform art.200 alin.2 Cod pr. civ reclamanta a precizat perioada în litigiu ca fiind 15.04.2010 – 15.04.2013.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta a fost angajata societății în funcția de agent pază pe perioadă determinată de 2 luni și ulterior pe perioadă nedeterminată începând cu data de 21.01.2006 și până la data de 15.04.2013.
Față de perioada în litigiu 15.04._13, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 15.04._11, având în vedere disp. art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii și faptul că acțiunea a fost introdusă la data 13.02.2014.
De asemenea, pârâta a arătat că în perioada 07.02._11 reclamanta s-a aflat în concediu medical și pentru această perioadă nu poate solicita diferențe de drepturi salariale, astfel că perioada de referință este 13.11._13.
Cu privire la plata contravalorii orelor lucrate peste programul de lucru pârâta a arătat că aceste ore au fost compensate în condițiile art.122 Codul muncii, având în vedere că activitatea de pază are caracter continuu prin acordarea pentru orele suplimentare efectuate a unui spor la salariu de 75% prevăzut de Actul adițional nr.1 la contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr.9696/15.12.2010 și contractul colectiv de muncă nr. 3/31.01.2012, prelungit prin actul adițional nr.3/05.02.2013, iar pentru perioada 13.11._11 i-au fost achitate un număr de 38 ore suplimentare și 192 ore suplimentare pentru perioada 01.01._13.
A mai arătat că societatea a făcut aplicarea art.116 alin.2 Codul muncii în sensul că programul de lucru este inegal, în ture, astfel că, prin aplicarea art.126 alin.1 lit.a Codul muncii, programul de lucru al reclamantei pentru perioada 01.01._13 s-a redus pe timpul nopții de la 12 ore/tură la 11 ore/tură, aceasta exprimându-și acordul pentru acest program potrivit deciziilor nr.673/03.02.2012 și nr.621/14.02.2013.
Referitor la acordarea sporului de noapte de 25% pârâta a arătat că potrivit art.126 Codul muncii (în vigoare la acea dată), reclamantei nu i s-a acordat acest spor, deoarece programul de lucru al salariaților ce efectuează ore de noapte a fost stabilit conform art.401 din Actul adițional nr.3487/17.05.2011 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și art.38 din contractul colectiv nr.894/30.01.2012 în concordanță cu art.126 alin.1 lit.a Codul muncii.
Prin încheierea de ședință din data de 08.05.2014 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 15.04._11, raportat la data introducerii acțiunii, iar la termenul din data de 13.05.2014 avocata reclamantei a arătat că perioada în litigiu este 13.11._13.
Prin sentința civilă nr. 3343 din 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă referitor la programul de lucru în timpul nopții.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. L., împotriva pârâtei .>
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei următoarele diferențe de drepturi salariale, nete și actualizate la data de 31.05.2014, aferente perioadei 13.11.2011 – 15.04.2013, respectiv: 713 lei reprezentând c/val spor ore suplimentare lucrate peste programul normal de lucru, 292 lei reprezentând c/val spor ore lucrate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, sume care vor fi actualizate în continuare până la data plății efective, precum și să plătească dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data scadenței până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la 1.150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta C. L. a fost angajata pârâtei . Tr.S., în funcția de agent pază începând cu data de 21.01.2006, desfășurând activitate până la data de 01.04.2013, când contractul i-a încetat conform art.81 alin.1 Codul muncii, fiind emisă decizia nr.287/28.03.2013.
Tribunalul a reținut că pe perioada 13.11._13 la nivelul societății s-au încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 9696/15.12.2010 modificat prin actul adițional nr.1/2011 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr.3487/17.05.2011 și contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.3/31.01.2012 modificat prin actul adițional nr. 1 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr. 3/05.02.2013, prin care s-au reglementat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în afara programului normal de lucru, orele lucrate sâmbăta, duminica și sărbători legale, precum și plata muncii prestate pe timp de noapte.
Referitor la cererea privind orele suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, orele lucrate în zilele libere și de sărbători legale în perioada 13.11._13, s-a reținut că programul de lucru al reclamantei a fost inegal, în ture, aceasta intrând în tură la ora 0800 și ieșind la ora 2100, având 24 ore libere, iar următoarea tură începea la ora 2100 și se termina la ora 0800, urmată de 48 ore libere, rezultând o tură de zi de 13 ore și o tură de noapte de 11 ore, program necontestat de nici una dintre părți.
Potrivit art. 120 alin.1 Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Art. 122 Codul muncii dispune că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, iar art. 123 alin.1 din același cod prevede că în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia, spor care nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.
Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe perioada în litigiu s-a prevăzut inițial un spor de 100 % la salariul de bază pentru orele suplimentare - art. 39 din contractul colectiv de muncă nr.9696/2010, spor care prin actul adițional înregistrat sub nr.3487/07.05.2011 a fost modificat la 75%, procent care a fost menținut și prin art. 39 din contractul colectiv de muncă 3/2012.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, în perioada în litigiu reclamanta a prestat un număr de 264 ore peste programul normal de lucru din care 5 ore i-au fost compensate cu timp liber, iar pentru diferența de 259 ore i se cuvine suma brută de 1.918 lei; expertul a mai constatat că pârâta a plătit reclamantei c/val a 230 ore suplimentare fără să îi acorde sporul de 75%, rezultând că i se cuvine suma brută actualizată de 1.016 lei și suma netă actualizată de 713 lei.
Potrivit art. 137 alin. 1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica; alin.2 al aceluiași articol dispune că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 137 alin.3 Codul muncii prevede că în situația prevăzută la aliniatul 2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă.
De asemenea, art. 142 al. 1, 2 Codul muncii dispune că munca prestată în zilele de sărbătoare legală se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în situația în care nu se acordă zile libere, beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază.
Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe perioada în litigiu s-a prevăzut pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica un spor de 1%, conform art.41 din actul adițional înregistrat sub nr.3487/07.05.2011 la contractul colectiv nr.9696/2010, spor care a fost modificat la 0,1% prin art.41 din contractul colectiv nr. 3/2012, articol modificat prin actul adițional nr. 1 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M. sub nr. 3/05.02.2013 în sensul că procentul este de 0,01% .
În raport de aceste dispoziții ale Codului muncii coroborate cu prevederile contractelor colective de muncă la nivel de societate și cu programul de lucru al reclamantei, din raportul de expertiză contabilă rezultă că în perioada în litigiu aceasta a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă, duminică cumulând un număr de 815 ore pentru care nu i s-au plătit de către pârâtă sporul de 1% prevăzut de art.41 din contractul colectiv de muncă nr.9696/2010 și 0,01% prevăzut de art.41 din contractul colectiv de muncă nr.3/2012 valabile pe perioada în litigiu, în urma calculelor efectuate rezultând suma brută actualizată de 8 lei, respectiv suma netă actualizată de 6 lei.
De asemenea, expertul contabil a constatat că în zilele de sărbători legale reclamanta a prestat un număr de 89 ore pentru care nu i s-a acordat timp liber corespunzător și nici sporul de 100% prevăzut în art. 142 alin.2 Codul muncii, cuvenindu-i-se suma brută actualizată de 407 lei și suma netă actualizată de 286 lei.
Nu a fost reținută apărarea formulată de societatea pârâtă în sensul că reclamantei nu i se cuvine sporul pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale motivat de faptul că activitatea de pază are un caracter continuu și programul de lucru este în ture.
În acest sens s-a constatat că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate s-a prevăzut spor pentru activitatea desfășurată în zilele de sâmbătă, duminică, apreciindu-se că reclamantei i se cuvine acest spor întrucât a desfășurat activitate în zilele de repaus săptămânal, legiuitorul prevăzând un tratament diferențiat în Codul muncii pentru activitatea desfășurată în aceste zile.
Cât privește activitatea desfășurată în zilele de sărbătoare legală s-a constatat că, deși pârâta susține prin concluziile scrise că a acordat timp liber în compensare, din verificările efectuate de expert rezultă că reclamantei nu i s-a acordat acest timp liber, rezultând că fostei salariate i se cuvine sporul aferent activității desfășurate în aceste zile.
În ceea ce privește cererea privind plata sporului de noapte pe perioada 13.11._13, instanța a reținut că pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de considerentele sentinței civile nr._/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu - J. în dosarul nr._, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr.252/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Prin această sentință a fost admisă plângerea contravențională formulată de . Tr.S. împotriva procesului verbal de contravenție emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj prin care societatea a fost sancționată contravențional și pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte.
În cauză, s-a apreciat că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a considerentelor sentinței nr._/2012, deoarece din cuprinsul acestei hotărâri rezultă că controlul a fost efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj la punctul de lucru al . din localitatea Târgu Jiu și a vizat perioada septembrie, octombrie, noiembrie 2011, în timp ce în speța dedusă judecății perioada în litigiu este 13.11._13,fiind ulterioară perioadei reținută în sentința menționată, iar reclamanta a desfășurat activitate la punctul de lucru din T. S., județul M..
Prin urmare, atât perioada în litigiu, cât și punctul de lucru sunt diferite, neputându-se extinde efectele excepției și ulterior intervalului de timp verificat de organele de control, motive pentru care excepția invocată este nefondată, urmând să fie respinsă.
Cât privește programul de lucru în timpul nopții s-a constatat că societatea a adoptat decizia nr. 673/2012, reclamanta a desfășurat activitate pe timp de noapte și a beneficiat de reducerea cu 1 oră a programului normal de lucru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă C. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că raportat la probatoriul solicitat de către reclamantă, instanța în mod netemeinic și nelegal a considerat că nu se impune administrarea probei testimoniale, încuviințând pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
S-a susținut că procesele verbale depuse de pârâtă nu acoperă întreaga perioadă în litigiu, așa că se impunea administrarea probei testimoniale, raportat atât la solicitarea reclamantei de a dovedi faptul că programul de lucru nu a fost respectat, că orele suplimentare au fost efectuate într-un număr mult mai mare decât cel relevat de înscrisuri, că numărul de salariați care efectuau serviciul de pază în posturi stabile, în ture, era mult mai mic decât cel precizat de pârâtă, etc.
În ceea ce privește proba cu expertiza contabilă, consideră că obiecțiunile formulate de reclamantă cu privire la calculul orelor suplimentare și al orelor de noapte sunt întemeiate, astfel încât solicită să se dispună ca expertul să răspundă și la aceste obiecțiuni.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, consideră că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond nu a acordat suma de 300 lei achitată de reclamantă cu titlu de onorariu mediere, considerând că părțile doar au fost informate asupra avantajelor medierii.
Precizează că părțile au intrat în procedura medierii, efectuându-se o ședință de mediere, ședință în care pârâta și-a exprimat punctul de vedere, precizând că nu dorește să achite reclamantei drepturile salariale solicitate, considerând astfel întemeiată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu medierea.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 282 Cod pr. civ.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveste proba testimonială, Curtea apreciază că instanța de fond nu avea motive să o admită, declarațiile martorilor nefiind de natură a avea un conținut clar și precis, pentru a putea fi apte să completeze documentația depusă de către angajator, sub aspectul orelor efectiv prestate de către reclamantă si modului de repartizare a programului de lucru .
Referitor la conținutul raportului de expertiză contabilă, efectuat la prima instanță, Curtea constată că expertul s-a conformat, întru totul, obiectivelor stabilite de instanță. Nu au fost identificate ambiguități sau formulări neclare care să necesite lămuriri din partea expertului, anexele la raport cuprinzând un calcul detaliat al drepturilor salariale pretinse a fi datorate de către angajator.
Reținerea de către expert a unui spor de 75 % pentru orele suplimentare nu s-a făcut în mod arbitrar, cum s-a invocat, ci justificat, prin raportare la dispozițiile art. 39 din ccm la nivel de unitate, în vigoare în perioada dedusă judecății, pretenția reclamantei de a-i fi acordat sporul de 100% fiind fondată pe o dispoziție contractuală inoperantă, ajunsă la termenul pentru care a fost negociată.
In ceea ce priveste achitarea contravalorii celor 230 de ore suplimentare, în raportul de expertiză s-a precizat explicit că această concluzie se bazează pe observarea statelor de plată, depuse si la dosarul de fond, asupra cărora reclamanta nu a ridicat nici o obiecțiune.
Pretenția reclamantei, exprimată prin nota de obiecțiuni de la fila 476 dosar fond, de a-i fi calculat numărul orelor suplimentare si sporul aferent independent de înscrisurile depuse la dosar, pe lângă faptul că reprezintă un nou obiectiv de expertiză tardiv formulat, nu putea fi încuviințată, având în vedere că un raport de expertiză nu se poate fundamenta pe simple susțineri ale părților, ci pe un material documentar care are o legătură cauzală cu obiectivele expertizei contabile, cum s-a procedat în cauză.
Obiecțiunea ce privea efectuarea mai multor variante de calcul a numărului total al orelor de noapte nu putea fi primită de către instanță, deoarece, pe de o parte reprezintă un obiectiv de expertiză formulat tardiv, iar pe de altă parte din cuprinsul raportului de expertiză rezultă în mod explicit cum anume a fost calculată această categorie de ore ca si respectarea dispozițiilor din ccm.
Prin urmare, în mod corect a apreciat tribunalul că obiecțiunile formulate de reclamantă sunt neavenite.
De altfel, deși respingerea obiecțiunilor la expertiză a fost amplu motivată de către tribunal, prin apelul declarat în cauză apelanta s-a rezumat să susțină admiterea acestora, fără a combate în vreun fel argumentele tribunalului.
In ceea ce priveste expertiza extrajudiciară depusă în apel, Curtea apreciază că este lipsită de relevanță probatorie, fiind administrată într-o altă cauză, pentru lămurirea pretențiilor salariale ale unui alt angajat.
In fine, este nefondat si motivul de apel privitor la neacordarea cheltuielilor de mediere, având în vedere că procedura de informare la care a participat reclamanta este una gratuită, în acest sens fiind dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 4 din Legea 192/2006.
Pentru toate aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ. apelul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă C. L., cu domiciliul în Drobeta T. S., ., nr. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.3343 din 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
4 ex./17.02.2015
Jud. fond N. M. M.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3817/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 285/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
