Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3470/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3470/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 951/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3470
Ședința publică de la 02 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT D. M., împotriva sentinței civile nr. 1669 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. NR.15 TR.S., având ca obiect calcul drepturi salariale - salariul de bază potrivit încadrării, calcularea sporului de vechime în muncă și diferențele salariale pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii cererii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1669 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, a fost respinsă actiunea formulată de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT D. M. împotriva pârâtei ȘCOALA G. NR.15 TR.S..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta D. M. este salariata a Școlii Gimnaziale Nr. 15 Dr.Tr.S. in funcția de îngrijitor.
Prin acțiunea adresata acestei instanțe reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la calcularea salariului de bază potrivit încadrării la nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, pe perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii, calcularea sporului de vechime in munca ce se cuvine reclamantei in raport de vechimea in munca ca procent din salariul de baza calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe ultimi trei anii anteriori introducerii acțiunii, precum si la plata diferențelor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate si cele cuvenite petitelor 1 si 2 pe perioada de trei ani anteriori introducerii acțiunii.
Instanța a apreciat acțiunea neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Reclamanta având funcția de îngrijitor in cadrul pârâtei, funcție nedidactica, are salariul de baza stabilit in funcție de salariul de încadrare prevăzut de OG nr. 10/2008, la care se adaugă sporul de vechime in muncă corespunzător transei de vechime avute .
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 ” Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”
În aplicarea acestui text de lege, începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază ale funcțiilor de execuție si ale funcțiilor de conducere cuprind sporul de vechime in munca si alte sporuri si indemnizații care fac parte din salariul de baza, conform prevederilor art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010.
Prevederile art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010 definesc in același mod salariul de baza: „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010**) privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009*), cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Din adresele nr.457/2015 și nr.519/2015 a Școlii Gimnaziale nr.15 Dr.Tr.S., reiese ca reclamanta în perioada solicitată a fost salarizată potrivit hotărârilor de guvern privind salariul de bază minim brut pe țară, respectiv HG 1225/2011, OUG 19/2012,HG 871/2013 și HG 1091/2014, salariul de bază al reclamantei fiind compus din salariul tarifar de 675 lei conform OG 10/2008, la care s-a adăugat sporul de vechime de 25% ,respectiv 169 lei, rezultând un salariu de bază brut de 844 lei, potrivit statelor de plată a drepturilor salariale pe perioada în litigiu, pe care le-a depus la dosar.
Salariul de baza astfel constituit se compară cu nivelul salariului minim de baza in învățământ rezultat in urma aplicării prevederilor OUG nr. 19/2011, respectiv 812 începând cu luna decembrie 2012, care e aplica in cazul in care salariul de baza rezultant era mai mic decât acest plafon.
Reclamanta solicita aplicarea prevederilor HG nr. 1225/2011 si HG nr. 871/2013 si HG nr. 23/2013 privind stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat la plata.
Potrivit art. 1 și 2 din HG 1193/2010 „salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Cât privește HG 1225/2011 în art. 1 și 2 s-au prevăzut următoarele: „Art. 1 - Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Dispozițiile legale menționate au creat obligații pentru angajatori numai sub aspectul cuantumului salariilor de bază minime brute ce urmau a fi achitate în perioada de referință a fiecărui act normativ menționat; când în stabilirea salariului de bază al unui salariat interveneau elemente (diverse sporuri) care asigurau depășirea acestui nivel, dispozițiile legale menționate nu puteau fi incidente în sensul ca sumele menționate în cele două acte normative să fie utilizate pentru determinarea salariului de bază al angajatului respectiv.
Un argument în susținerea celor expuse îl constituie prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 283/2011.
Prin art. 10 alin.1 din Legea nr. 284/2010 s-a prevăzut că „salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință”.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 283/2011 a prevăzut că „valoarea de referință se menține și în anul 2012 la 600 lei.”
Rezultă din norma legală citată că, deși salariul de bază minim brut garantat în plată a fost stabilit, prin HG 1225/2011, la 700 lei lunar pentru anul 2012, pentru stabilirea salariilor de bază din sistemul bugetar nu era utilizat acest cuantum, ci valoarea de referință, stabilită a fi de 600 lei în anul 2012.
Referitor la plata diferențelor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 750 lei, corespunzător clasei 1 de salarizare, potrivit HG nr. 23/2013 si HG nr. 871/2013 instanța a reținut că, prin HG nr. 23/2013 si HG nr. 871/2013, invocată de reclamantă, statul garantează plata unui salariu de bază minim, pentru toți salariații, stabilind totodată obligația angajatorilor de a nu acorda salariaților un salariu de bază mai mic decât acela.
Acest lucru s-a întâmplat și în cazul reclamantei, angajatorul acordându-le acestora un salariu de bază superior celui reglementat de actele normative invocate.
Având in vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea, pârâta făcând o corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente in cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că după . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază în care este inclus și sporul de vechime.
Astfel, art. 160 din Codul muncii prevede că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri", iar actele normative incidente sau raportat nu la salariul ca întreg, ci la salariul de bază ca și componentă a salariului integral.
Deci, salariul de bază este salariul de încadrare, salariu care trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim pe economie.
Ori, în componența acestuia nu poate fi inclus și sporul de vechime întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 160 din Codul muncii, care prevăd acest spor ca o componentă distinctă a salariului.
Este evident că, dacă comparăm salariile minime pe economie și salariile de încadrare ale membrului de sindicat se observă fără putință de tăgadă că pârâta nu a respectat legislația în vigoare care stabilea cuantumul salariului minim pe economie, aceasta încadrând membrul de sindicat pe un salariu mult inferior celui stabilit de legiuitor.
Ori, în toate actele normative prin care salariul minim a fost modificat din 2011 până în prezent, la art. 2 HG 1225/2011 din se prevede în mod expres că," pentru personalul din sectorul bugetar nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată".
Este evident că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. l din Lg. 283/2011, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 2 din HG 1225/2011 care prevede în mod expres că nu pot fi stabilite salarii la un nivel inferior celui stabilit la art. 1, respectiv de 700 lei.
Potrivit art. 38 din Lg.53/2003, republicată " salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege".
Ori, conform art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii " angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractual colectiv de munca și din contractual individual de muncă ".
Astfel, art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 922/ 27.12.2011) prevede: "începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, ", iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1"
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013:
"(1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013.
(2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 ", iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 703/15.11.2013):
"Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.
(2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1."
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită apelul, să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin. 3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamant prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamantul contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamantul nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantului rezultă că acestuia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011, și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, se constată că reclamantului i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, din probatoriul administrat la prima instanță rezultă cu claritate că reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013, HG 1091/2014 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT D. M., împotriva sentinței civile nr. 1669 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. NR.15 TR.S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2015.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red. jud.E.S.
Thn. V.R-14.09.2015
j.f. L.V.E.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3689/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3725/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
