Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3260/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 3260/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 6038/95/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3260

Ședința publică de la 07 Iulie 2015

Președinte: - Florența C. C.

Judecător: - N. D.

Grefier: - A. P.

Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta . UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ - J. (F. SUCURSALA TG J.), cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1720/06.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M., domiciliat în com. Peștișani, ., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic P. A., pentru apelanta pârâtă . UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ - J. (F. SUCURSALA TG J.), lipsind intimatul reclamant B. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:

- apelul a fost declarat și motivat în termenul legal;

- intimatul reclamant B. M. a depus la dosar concluzii scrise, la data de 03.07.2015;

- apelanta pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri, la data de 06.07.2015, după care;

Consilier juridic P. A., pentru apelanta pârâtă . UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ - J. (F. SUCURSALA TG J.), a arătat că a depus la dosar adresele comunicate organizațiilor sindicale de la nivelul fostei Sucursale J., la momentul efectuării concedierilor colective.

Instanța a apreciat că nu se impune acordarea unui termen pentru observarea înscrisurilor depuse la dosar de către apelanta pârâtă.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic P. A., pentru apelanta pârâtă . UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ - J. (F. SUCURSALA TG J.), a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a solicitat admiterea apelului, iar pe fond, respingerea acțiunii. A arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. Pe fond, a arătat că reclamantul a luat la cunoștință de faptul că va primi plăți compensatorii dacă în termen de 6 luni de la disponibilizare sucursala nu-i va oferi un loc de muncă. Sucursala l-a rechemat pe reclamant la locul de muncă în termenul de 6 luni, însă acesta a refuzat, astfel că nu este obligată să-i acorde plăților compensatorii.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 18.07.2014, sub nr._, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA TG-J., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii a trei salarii de bază, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. l din contractul colectiv de muncă pentru anii 2010-2013, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1720/06.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. _, s-a constatat intervenită decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind tardiv invocată.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA RÂUL M.-J..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 3 salarii de bază, în temeiul prevederilor art.34 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2013, suma cuvenită urmând să fie actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la excepția invocată de către pârâtă în temeiul prevederilor art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, instanța a reținut că termenele pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă reglementate de acest articol sunt termene de prescripție a dreptului material la acțiune.

Conform prevederilor art. 2500 alin. 1 din Codul civil, intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2011, dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar la alin.2 dreptul la acțiune este definit ca fiind dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică, sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.

De asemenea, așa cum rezultă din prevederile art.2512 și 2513 din Codul civil, intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2011, excepția de prescripție are un caracter relativ și poate fi invocată doar de către cel în folosul căruia curge, numai în primă instanță, prin întâmpinare, sau în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Pârâta trebuia să invoce excepția de prescripție a dreptului material la acțiune prin întâmpinare, formulată în termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 Cod de procedură civilă, ori cel mai târziu la primul termen de judecată, sub sancțiunea decăderii.

Având în vedere că pârâta nu a invocat excepția de prescripție a dreptului material la acțiune prin întâmpinare și nici la primul termen de judecată, intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca această excepție.

În consecință, instanța a constatat intervenită decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind tardiv invocată.

Pe fond, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut că reclamantul B. M. a lucrat în cadrul pârâtei S.C. Hidroconstrucția S.A. București - Sucursala J., cu contract individual de muncă, fiind încadrat în meseria de miner.

Prin decizia nr.255/05.06.2013, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, în temeiul art.65 alin.1 coroborat cu art.68 din Codul muncii, începând cu data de 06.06.2013, ca urmare a desființării postului ocupat de reclamant.

În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat(Legea nr.53/2003), angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.

Prin acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii a trei salarii de bază, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. l din contractul colectiv de muncă pentru anii 2010-2013, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Pentru perioada pretențiilor deduse judecății, la nivelul societății pârâte a fost aplicabil contractul colectiv de muncă nr.94/10.12.2010, înregistrat la I.T.M. București sub nr._/ 10.12.2010, încheiat pe o durată de 3 ani (filele 51-85).

În conformitate cu art.34 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă pe 2010-2013(fila 57 din dosar):

"(1) Angajatorul va acorda, la disponibilizare, pentru salariații care se regăsesc in condițiile prevăzute de art.30 din prezentul contract următoarele compensații:

- pentru vechime neîntrerupta în S.C. Hidroconstrucția S.A. corespunzător contractului individual de munca in vigoare:

- de la 5-10 ani - 2 salarii de baza;

- de la 10-20 - 3 salarii de baza;

- peste 20 - 4 salarii de baza.

(2) Fac excepție salariații care au fost angajați pe perioada determinată și cei care în decurs de 6 luni se reangajează în cadrul societății".

În baza art.35 din contractul colectiv de muncă pe 2010-2013, așa cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/16.06.2011,înregistrat la I.T.M. București sub nr.2/08/07.2011(fila 48 din dosar):

„(1) În termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînființat în aceeași activitate, fără examen, concurs sau perioada de probă.

(2) În situația în care în perioada prevăzută la alin.(1) se reiau aceleași activități, angajatorul va transmite salariaților, care au fost concediați de pe posturile a căror activitate este reluată în aceleași condiții de competență profesională, o comunicare scrisă prin care sunt informați asupra reluării activității.

(3) Salariații au la dispoziție un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin.2, pentru a-și manifesta în scris consimțământul cu privire la locul de muncă oferit.

(4) În situația în care salariații, care au dreptul de a fi reangajați potrivit alin.(2), nu își manifestă în scris consimțământul în termenul prevăzut la alin.(3), sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi angajări pe locurile de muncă vacante.

5) Prevederile articolelor privind concedierea colectivă nu se aplică în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată, cu excepția cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării acestor contracte.

(6) Salariații care refuză reangajarea în condițiile de mai sus, nu vor mai beneficia de prevederile art.34”.

Așa cum rezultă din dispozițiile art.34 din C.C.M., sunt exceptați de la acordarea compensațiilor prevăzute la alin.1 al aceluiași articol angajații pe durata determinată și cei care se reangajează în decurs de 6 luni.

De asemenea, conform prevederilor art.35 alin.6 din C.C.M., nu se acordă plăți compensatorii în situația în care se reînființează postul desființat, reluându-se aceleași activități, în 45 de zile de la disponibilizare, iar salariatul disponibilizat prin concediere colectivă, ce primește prin comunicare scrisă oferta de a fi reangajat pe același post, nu își exprimă consimțământul în termen de 5 zile calendaristice de la primirea comunicării.

În speță, reclamantul a fost angajat în cadrul pârâtei, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 05.02.2001(poziția 33 din carnetul de muncă – fila 6 din dosar), astfel că la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 06.06.2013, avea o vechime neîntreruptă în cadrul societății de peste 12 ani.

Reclamantul îndeplinește condițiile pentru a beneficia de plățile compensatorii prevăzute de art.34 din contractul colectiv de muncă, întrucât raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat prin concediere colectivă, iar la data încetării raporturilor de muncă, reclamantul avea peste 12 de ani vechime neîntreruptă în cadrul societății.

Totodată, reclamantul nu se încadrează în categoria salariaților exceptați de la acordarea plăților compensatorii, conform prevederilor art.34 alin.2 din contractul colectiv de muncă, întrucât a avut încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și nu s-a angajat în cadrul societății în termen de 6 luni de la data concedierii.

Nu sunt incidente în cauză nici prevederile art.35 alin.6 din contractul colectiv de muncă, invocate de către pârâtă, întrucât aceasta nu a făcut dovada că a oferit reclamantului, în termen de 45 de zile de la concediere, posibilitatea de a fi reangajat pe postul deținut anterior, în cazul reluării activității în aceleași condiții, respectiv dovada refuzului reclamantului de a primi oferta.

Instanța a reținut că oferta pârâtei, comunicată prin adresa nr.3948/14.11.2013, nu respectă prevederile art.35 din contractul colectiv de muncă.

Astfel, prin adresa nr.3948/14.11.2013(fila 35 din dosar), S.C. Hidroconstrucția S.A. - Sucursala R. M.-J. a solicitat reclamantului: ,,să se prezinte la sediul Sucursalei ,,R.M.-J, loc. D., ..15, parter - jud. Hunedoara, in vederea angajării, la contractele:

- C.L.7 Reabilitare rețele apa-canal, punct lucru Ineu – Pancota, județul A.

- C.L.12 Reabilitare rețele apa-canal, loc. Pecica, județul A.”.

În aceeași adresă s-a menționat că reclamantul are la dispoziție maxim 10 zile lucrătoare de la data comunicării adresei pentru a-si exprima in scris consimțământul cu privire la locul de muncă oferit.

Prin urmare, prin aceasta adresă nu s-a oferit reclamantului posibilitatea de reangajare pe același post și loc de muncă anterior deținute, ci au fost menționate doar lucrările de investiții unde ar putea fi angajat, situate în județul A..

De asemenea, reclamantul nu avea posibilitatea de a accepta oferta pârâtei, întrucât această ofertă nu cuprinde informațiile necesare, nefiind nominalizat postul oferit, pentru a-i permite acestuia să aprecieze în ce măsură oferta corespunde competențelor sale profesionale.

Nu are nicio relevanță mențiunea de la art.4 din decizia de concediere a reclamantului, conform căreia, va beneficia de compensațiile prevăzute de art.34 din C.C.M., în cazul în care, în termen de 6 luni de la data concedierii nu va fi chemat pentru reluarea activității, întrucât această mențiune nu corespunde prevederilor contractului colectiv de muncă invocate.

Instanța a reținut, pe de o parte, că modificarea clauzelor unui contract colectiv de muncă se poate face doar prin act adițional semnat de toate părțile care au încheiat contractul, conform prevederilor art.150 din Legea nr.62/2011, privind dialogul social, iar pe de alta parte, în decizia de concediere se face referire la rechemarea reclamantului pentru ,,reluarea activității”, deci pentru reînceperea activității avute anterior, ori reclamantului nu i-a fost făcută o astfel de ofertă.

În consecință, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la acordarea a trei salarii compensatorii, în temeiul prevederilor art.34 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2013.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și ă obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 3 salarii de bază, în temeiul prevederilor art.34 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2013, suma cuvenită urmând să fie actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru a se acoperi și prejudiciul cauzat ca urmare a devalorizării monedei naționale prin inflație.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta . UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ - J. (F. SUCURSALA TG J.), criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului, pârâta a criticat acordarea salariilor compensatorii, arătând că, datorita impactului economic care a dus la concedieri colective in anul 2013 la nivelul Sucursalelor ., din care face parte si fosta Sucursala J., la care reclamantul a fost angajat, s-a ajuns la comasarea Sucursalei J. cu Sucursala Râul M. –Retezat, formându-se astfel Sucursala Râul M.-J., conform Hotărârilor Consiliului de Administrație al Societății, nr. 3556 si 3544/25.09.2013.

S-a mai arătat că, tinand cont de prevederile art.8 alin.1 si de alin. 2 al art. 74 din Codul Muncii, în urma reorganizării s-a decis chemarea in mod treptat a personalului concediat colectiv, in vederea reluării activității in condiții optime si normale a Sucursalei Râul M.-J., în interiorul termenului prevăzut de art. 34 alin. 2 din CCM-ul valabil in anii 2010-2013, prelungit si pe perioada următoare, condiții în care și reclamantul a fost convocat prin adresa nr. 3948/14.11.2013 la sediul Sucursalei R. M.-J. din municipiul D., ., Parter, Hunedoara in vederea reangajării pe aceeași funcție deținuta anterior concedierii colective sau pe alta funcție la care acesta corespunde din punct de vedere al calificării profesionale, tinand cont de alin. 2 al art. 74 din Codul Muncii.

A menționat apelanta că reclamantul nu a binevoit sa primească aceasta adresa in ciuda faptului ca a fost comunicata pe adresa de domiciliu pe care reclamantul a comunicat-o unitatii (identica cu adresa din cartea dumnealui de identitate depusa ia dosarul cauzei) si, in ciuda faptului ca a fost avizat timp de zece zile de către oficiul postai în raza căruia isi are domiciliul, sens în care s-a depus la dosarul cauzei copie a plicului expediat.

S-a mai arătat că, în art. 4 al Deciziei de încetare a Contractului Individual de Munca, unitatea si-a asumat răspunderea de a-i da plați compensatorii in condiția in care nu îl va rechema în termen de 6 luni la serviciu și că decizia de încetare a contractului de munca al reclamantului niciodată nu a fost contestata de către acesta, fiind perfect valabila, legala si opozabila acestuia.

Consideră apelanta pârâtă că, în condițiile în care reclamantul ar fi fost de buna credința si nu ar fi refuzat angajarea in Sucursala Râul M.-J., acesta, având termenul luat la cunostinta si cunoscând practica societății in acest interval de timp, trebuia sa depuna la sediul Sucursalei sau măcar la sediul Punctului de Lucru Tg-J. (fosta Sucursala J.) al Sucursalei Râul M.-J. o cerere pentru angajare, asa cum an de an fac toti salariații disponibilizati si asa cum este practica societății.

A mai susținut că, în raport de aspectele prezentate, reclamantul avea obligația de a-si exprima consimțământul cu privire la locul de munca oferit in cadrul Sucursalei Râul M.-J. în termen de 5 zile, conform art. 74 alin. 3 din Codul Muncii si art. 35 alin.3 din Actul Adițional Nr.l la Contractul Colectiv de Munca nr. 94/10.12.2010, lucru care nu s-a întâmplat.

A precizat că termenul prevăzut la alin. 1 al art. 35 din CCM la nivelul . aplica doar în cazul in care postul restructurat se reînfiinteaza, condiții în care salariații au dreptul sa fie reangajați in aceleași condiții fara proba sau concurs, dar că, în considerarea obiectului de activitate al societății, care este unul cu regim special, acela de construcții hidrotehnice, organizarea proprie a Sucursalelor societății durează mai mult decât termenul prevăzut in acel articol, astfel încât conducerea societății, de comun acord cu sindicatele, au introdus in CCM-ul valabil in perioada 2010-2013, în art. 34 la alin. 2, termenul de 6 luni in care se subînțelege că, daca in acest termen salariații disponibilizati colectiv nu sunt rechemați la serviciu, vor primi plați compensatorii.

În raport de aceste prevederi, apelanta a susținut că, daca Hidroconstructia SA Sucursala J. și, ulterior comasării, Sucursala Râul M.-J., nu se incadra in termenul de 6 luni pentru a-l rechema pe salariat la serviciu si a-i oferi un loc de munca, atunci aceasta sucursala era obligata sa-i plătească fostului salariat platile compensatorii, dar că reclamantul, deși a luat cunoștință de posibilitatea oferirii un loc în termen de 6 luni de la disponibilizare și de condițiile reangajării din art. 4 al deciziei de concediere, nu și-a respectat obligația de a comunica un răspuns cert, afirmativ sau negativ, refuzând orice colaborare cu unitatea, condiții în care apelanta consideră apreciază ca fiind vorba de o rea-credinta din partea acestuia si un răspuns negativ la solicitarea unității.

De asemenea, a susținut că, între timp, reclamantul își găsea altceva de lucru, care îl motiva mai mult decât activitatea din cadrul . avea alte motive personale datorita cărora refuza reangajarea, societatea nu se putea opune voinței acestuia, art.4 din Codul Muncii interzicând munca forțată, dar că acest lucru nu putea obliga sucursala la plata salariilor compensatorii, in condiția in care a fost de buna-credinta, a respectat principiul bunei credințe, făcând eforturi pentru a-i crea fostului salariat un loc de munca.

Apelanta pârâtă consideră că, în cauză, sunt incidente dispozițiile alin. 6 al art. 35 modificat prin Actul Adițional nr.l la CCM 94/2010 care spune ca :"salariații care refuza reangajarea in condițiile de mai sus, nu vor mai beneficia de prevederile art. 34.”, susținând cp, î cadrul Hidroconstructia SA sintagma"condițiile de mai sus" reprezintă implicit si refuzul reangajarii in termenul de 6 luni stipulat in alin.2 al art. 34 din CCM, intrucat Actul Adițional la CCM reprezintă o completare/ o modificare a anumitor articole din CCM.

Sub acest aspect, a precizat că, în alin. 2 al art. 34 se arata de fapt excepția de la regula acordării plaților compensatorii, iar alin. 6 al art. 35 impune o alta regula in acordarea plătitor compensatorii, în sensul că salariații care in termen de 6 luni se reangajează nu primesc plați compensatorii, iar in al doilea rand, cei care refuza reangajarea pierd dreptul de a primi plați compensatorii.

A mai arătat că toate aceste condiții au fost cunoscute de către salariați si aduse la cunoștința acestora prin CCM, iar acest lucru nu poate fi contestat de către reclamant deoarece acesta, la momentul formulării acțiunii, a depus alături de aceasta extrase din CCM, iar acest CCM este, pe de alta parte, opozabil salariatului.

Consideră apelanta că susținerea reclamantului ca Sucursala Râul M.-J. nu l-a rechemat in termen de 45 de zile si nu i-a oferit același post este irelevanta, întrucât acesta ar fi contestat decizia de concediere, dacă practica societății cu privire la acordarea salariilor compensatorii îi era străina domnului B., iar termenul agreat/negociat de societate si sindicate în care salariații concediați trebuiau sa fie rechemați la serviciu nu ar fi fost de 6 luni calendaristice.

Cu privire la locul de munca oferit de către Sucursala Râul M. -J., apelanta a arătat că acest loc de munca nu poate fi considerat ca fiind un alt loc de munca, deoarece prevederile CCM-ului ii sunt opozabile reclamantului, fiind incidente dispozițiile art. 24 ultimul paragraf si art. 25 alin. 2 ultimul paragraf din CCM, în condițiile în care s-a făcut dovada faptului ca postul acestuiaa fost prins in organigrama Sucursalei Râul M.-J..

De asemenea, consideră că aspectul invocat de către reclamant in susținerea apărării la instanța de fond, respectiv prevederile art. 29 alin. 1 din OG 98/1999, nu prezintă relevanta in prezenta cauză, întrucât compensațiile salariale care se acorda conform OG. 98/1999, reprezintă bani din bugetul statului asa cum este prevăzut in art. 40 și art. 55 din Ordonanța menționata, iar de aceste compensații salariale beneficiază, conform art. 29 alin. 4" persoanele disponibilizate colectiv, care fac dovada ca au participat la serviciile de preconcediere colectivă prevăzute la art. 46 din prezenta ordonanța de urgență."

In ceea ce privește prevederile art. 69 alin, 1 lit b) din Codul Muncii, apelanta a susținut că acestea au fost respectate, fiind înștiințate organizațiile sindicale, despre măsurile de disponibilizare.

In drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 470 si următoarele Cod procedura civila.

Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că apeul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art.248 alin.1 NCPC, Curtea va analiza cu prioritate exceptiile care fac inutilă cercetarea fondului cauzei, luând în considerare exceptia precriptiei dreptului material la actiune, al cărei mod de soluționare a fost criticat de reprezentantul apelantei în concluziile orale la termenul de judecată din 07.07.2015.

Această exceptie a fost invocată de pârâtă la prima instanță, în ședința publică din 06.04.2015 si a fost respinsă de către Tribunal cu motivarea că este tardiv invocată, în raport de disp. art.2512 și 2514 C.civil, fără ca prin apelul declarat să fie criticat modul de solutionare a exceptiei prescriptiei.

Potrivit art.470 alin.1 lit.c NCPC, cererea de apel trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, iar această cerință este impusă sub sancțiunea decăderii, conform art.470 alin.2 NCPC. Cum critica referitoare la modul de solutionare a exceptiei prescriptiei nu a fost invocată prin cererea de apel, în conditiile art.470 alin.1 lit.c NCPC, a intervenit sanctiunea decăderii, astfel că formularea unei asemenea critici prin concluziile orale din apel este tardivă, neputând face obiectul analizei instantei de control judiciar.

D. urmare, în raport si de limitele efectului devolutiv ale apelului prevăzute de art.477 NCPC, determinate de ceea ce s-a apelat în termen, Curtea retine că solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune în sensul respingerii la prima instantă a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi repusă în discutie prin concluziile orale din apel.

În ceea ce priveste criticile vizând fondului cauzei, Curtea apreciază că prima instantă a făcut o corectă interpretare si aplicare ale prevederilor contractului colectiv de muncă si ale dispozitiilor legale vizând încheierea si executarea contractelor de muncă.

În acest sens, Curtea retine că potrivit art.39 alin.1 lit.n C.Muncii, salariatul trebuie să beneficieze de drepturile prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile, drept căruia îi corepunde obligatia corelativă a angajatorului de a-i acorda aceste drepturi, în conformitate cu art.40 alin.2 lit.c C.Muncii.

În spetă, dreptul la salarii compensatorii solicitat de reclamant prin cererea introductivă a fost stipulat în CCM la nivel de societate pe anii 2010-2013, astfel cum a fost modificat si completat prin actul aditional nr.1/16.06.2011, înregistrat la I.T.M București sub nr.2/08.07.2011

Potrivit art.34 alin.1 din CCM pe anii 2010-2013:

„ Angajatorul va acorda, la disponibilizare, pentru salariații care se regăsesc in condițiile prevăzute de art.30 din prezentul contract următoarele compensații:

- pentru vechime neîntrerupta în S.C. Hidroconstrucția S.A. corespunzător contractului individual de munca in vigoare:

- de la 5-10 ani - 2 salarii de baza;

- de la 10-20 - 3 salarii de baza;

- peste 20 - 4 salarii de baza.”

De la această regulă, partenerii sociali au prevăzut în cuprinsul aceluiasi CCM si exceptii, prima fiind cea stipulată la art.34 alin.2, conform căreia „ Fac excepție salariații care au fost angajați pe perioada determinată și cei care în decurs de 6 luni se reangajează în cadrul societății”.

Cea de-a doua excepție de la acordarea compensațiilor la disponibilizare este prevăzută de art.35 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2013, așa cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/16.06.2011, înregistrat la I.T.M. București sub nr.2/08/07.2011(fila 48 din dosar), potrivit căruia:

(6) Salariații care refuză reangajarea în condițiile de mai sus, nu vor mai beneficia de prevederile art.34”.

Reclamantul nu se încadrează, în mod cert, în această din urmă situație de excepție, întrucât el a fost concediat prin decizia nr.255/05.06.2013, începând cu data de 06.06.2013 si nu s-a pus problema reînfiintării postului său în aceeași activitate, într-un interval de 45 de zile de la concediere.

De asemenea, reclamantul nu se află nici în situația de excepție prevăzută de art.34 alin.2, întrucât acesta nu a fost angajat pe durată determinată și nici nu s-a reangajat în cadrul societății pârâte în decurs de 6 luni după concediere, la dosar nefiind depus un contract individual de muncă din care să rezulte reluarea raporturilor de muncă în acest interval de timp.

Este nefondată susținerea apelantei pârâte în sensul că reclamantul nu putea beneficia de compensații la disponibilizare, întrucât acesta a refuzat și nu a comunicat nici un răspuns la oferta societății de a-l reangaja, ofertă transmisă prin notificarea din 14.11.2013, în termenul prevăzut de art.3 alin.2 din CCM.

Sub acest aspect, Curtea reține că cerința refuzului de reangajare și analiza caracterului justificat sau nejustificat al acestuia se impune numai în situația de excepție prevăzută la art.35 din CCM, respectiv în cazul în care angajatorul a transmis salariaților concediați faptul reînființării posturilor în aceeași activitate în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, ipoteză care nu se regăsește în cauza de față, de vreme ce notificarea privind posibilitatea reangajării a fost transmisă reclamantului la 14.11.2013, la peste 5 luni de la disponibilizarea sa.

În ipoteza prevăzută de art.34 alin.2 din CCM pe anii 2010-2013 nu se pune problema examinării refuzului salariatului, întrucât acest articol impune condiția reangajării în cadrul societății, așadar a unei oferte de angajare acceptate de către salariatul anterior concediat în decurs de 6 luni și, prin urmare, a încheierii unui contract de muncă în acest termen, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, nu se poate retine, oricum, existenta unui refuz al reclamantului de a accepta propunerea de reangajare făcută, din moment ce din corespondența purtată ( recomandata prin care s-a transmis notificarea nu a fost predată reclamantului, fiind restituită cu mentiunea „ expirarea termenului de păstrare) nu rezultă dacă reclamantul a luat sau nu cunostintă de oferta pârâtei, pentru a-si putea exprima un punct de vedere cu privire la aceasta. Sub acest aspect, Curtea retine că refuzul de reangajare presupune un dezacord, o manifestare de vointă din partea salariatului de a respinge oferta făcută de societate, refuz care nu poate fi prezumat din nepredarea către acesta a corespondentei pe perioada cât a fost avizat, aceasta putând fi determinată si de lipsa reclamantului de la domiciliu si nu neapărat de refuzul primirii.

D. urmare, reclamantul, neîncadrându-se în cele două ipoteze de exceptie de la acordarea compensațiilor la disponibilizare prevăzute la art.34 alin.2 și art.35 din CCM, în mod corect a retinut Tribunalul că acesta trebuie să beneficieze de drepturile solicitate.

Este nefondată critica apelantei, în sensul că reclamantul, dacă era nemultumit de conditiile în care putea beneficia de acordarea plătilor compensatorii, trebuia să conteste decizia de concediere în cuprinsul căreia sunt prevăzute aceste conditii la art.4 . Această critică se impune a fi înlăturată, întrucât în cadrul raporturilor de muncă, drepturile si obligatiile părtilor sunt cele rezultând din contractele colective sau individuale de muncă, în spetă art.34 alin.1 din CCM la nivel de societate pe anii 2010-2013, în considerarea art.40 alin.2 lit.c C.Muncii acestea fiind drepturile pe care pârâta are obligatia să le asigure salariatilor săi. Mentiunile din decizia de concediere cu privire la acordarea compensațiilor la disponibilizare nu poate modifica clauzele contractului colectiv de muncă, în raport de disp.art.150 din Legea nr.62/2011, si nici nu poate înlătura efectele pe care acest contract le creează în raporturile dintre părti.

Referitor la motivele de apel privind incidenta OG nr.98/1999, Curtea constată că, desi prevederile acestei ordonante au fost invocate de către reclamant în cererea introductivă, prima instantă nu si-a fundamentat solutia de admitere a actiunii pe dispozitiile acestui act normativ, ci pe interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă aplicabil, astfel că aceste motive nu au legătură cu legalitatea sau temeinicia solutiei adoptate la prima instantă.

De asemenea, se constată că Tribunalul nu a făcut referire în considerentele sentintei la încălcarea art.69 alin.1 lit.b C.Muncii, astfel că si acest motiv de apel este fără legătură cu solutia adoptată si considerentele pe care s-a întemeiat.

Pentru motivele expuse anterior, Curtea apreciază că apelul este nefondat, astfel încât în temeiul art.480 alin.1 NCPC îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta . UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ - J. (F. SUCURSALA TG J.), cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1720/06.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M., domiciliat în com. Peștișani, ., având ca obiect drepturi bănești.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2015.

Președinte,

Florența C. C.

Judecător,

N. D.

Grefier,

A. P.

Red. Jud. C.F. C.

Tehnored. A.P.

4 ex/13.07.2015

Jud. fond A. B.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1640/2015. Curtea de Apel...		Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3685/2015. Curtea de Apel... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3260/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3260/2015. Curtea de Apel CRAIOVA