Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1394/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1394/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1082/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1394/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE P. NR. 13 SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 13, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1496 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Specializat în Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă E. F., cu domiciliul în Slatina, ., ., jud. O., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta pârâtă ASOCIAȚIA DE P. NR. 13 SLATINA, reprezentată de avocat V. F., care a depus împuternicire avocațială și de d-na P. E., în calitate de președinte care a depus delegație, precum și intimata reclamantă E. F., personal și asistată de avocat C. E., care a depus împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Avocat V. F., a depus un set de înscrisuri.
Avocat C. E., a precizat că are cunoștință de înscrisurile depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat V. F., pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, susținând în esență, motivele formulate în scris prin cererea de apel.
A criticat sentința apelată pentru motivul că, instanța de fond a reținut, în mod greșit, excepția nulității absolute a deciziei de concediere.
A solicitat cheltuieli de judecată și a depus chitanță reprezentând contravaloare onorariu de avocat în acest sens.
Avocat C. E., pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingere a apelului și menținerea ca temeinică și legală sentința pronunțată de instanța de fond, susținând motivele formulate în scris prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ contestatoarea E. F. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr.2/25.03.2014 emisă de pârâta Asociația de P. nr.13 Slatina și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei contestate, reintegrarea pe postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate la dat plății efective.
În motivarea cererii sale contestatoarea a arătat că a fost salariata unității pârâte și prin decizia nr.2/25.03.2014 pârâta a procedat în mod netemeinic și nelegal la desfacerea contractului său individual de muncă.
Contestatoarea a arătat că decizia este lovită de nulitate absolută având în vedere următoarele: în primul rând decizia de concediere trebuia să fie motivată în fapt și în drept conform dispozițiilor art.62,alin.2 codul muncii, în sensul că nu este descrisă fapta pentru care a fost sancționată și nu este precizat temeiul de drept în baza căruia a aplicat această sancțiune disciplinară.
Un alt motiv de nulitate absolută a deciziei de concediere, precizează contestatoarea că este și acela că, potrivit art.27, lit. „d” din Legea nr.230/2007 privind asociațiile de proprietari, „Adunarea Generală a Proprietarilor mandatează Comitetul Executiv reprezentat de președintele asociației pentru angajări și eliberări din funcții, a persoanei care ocupă funcția de administrator imobile sau a altor angajați…” ori în situația de față Adunarea Generală nu a ,mandatat președintele pentru a emite această decizie de concediere.
Pe fondul cauzei contestatoarea a arătat că decizia este netemeinică, este emisă în mod abuziv de către președintele asociației de proprietari și precizează că ea și-a îndeplinit toate obligațiile de serviciu.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba testimonială, probă admisă de instanță.
În susținerea contestației sale contestatoarea a depus la dosar decizia de concediere nr.2/25.03.2014.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității absolute invocată de contestatoare, motivat de faptul că la punctele 1 și 2 din decizie sunt menționate temeiurile de drept în baza cărora a fost emisă decizia, respectiv art.61, lit. „a”, art.248, alin. 1, lit. a, c, și e din Codul Muncii, art. IX, lit. „c” din contractul individual de muncă nr._/30.11.1999.
Cu privirea la al doilea motiv de nulitate absolută, pârâta a arătat că, potrivit art.17, pct.6 din Norma Metodologică de aplicare a Legii nr.230/2007, „comitetul executiv angajează sau demite personalul….”, iar la punctul 9 se prevede că „ pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, membrii Comitetului Executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari, răspund personal sau solidar, după caz, în fața legii și a proprietarilor pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat”.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată
Pârâta a depus la dosar copii procese verbale ale comitetului executiv al asociației de proprietari, referate privind comportamentul contestatoarei față de proprietarii din asociație, copie contract individual de muncă, copie fișa postului.
La termenul din 23.10.2014, instanța a pus în discuția părților excepția nulității absolute a deciziei nr.2/25.03.2014.
Prin sentința nr.1496 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, S-a admis contestația formulată și precizată de reclamanta E. F., domiciliată în localitatea Slatina, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. NR. 13 SLATINA, cu sediul în Municipiul Slatina, .. 13, .. A, ..
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.02/25.03.2014.
S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor bănești conform art. 80 Codul Muncii.
S-a reținut că prin decizia nr.02 din 25 martie 2014 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 25 martie 2014, în temeiul art.61 lit a și art.248 lit e din C muncii .
În cauză, încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei s-a dispus ca sancțiune disciplinară –art 248 lit e din C muncii, reținându-se în decizie că aceasta a încălcat dispozițiile din fișa postului și din contractul individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 252 din CM (1) ,, Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2)Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.”
În decizie nu este indicată data sau perioada în care contestatoarea ar fi încălcat dispozițiile din fișa postului sau contractul individual de muncă și nu sunt individualizate prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Data săvârșirii faptelor ce impun o măsură disciplinară este foarte importantă, în raport de aceasta putându-se aprecia dacă sancțiunea a fost sau nu aplicată în termenul prevăzut de art. 252 alin. 1 CM.
Chiar dacă în actele depuse la dosar de către intimata pârâtă sunt relatate împrejurările care au condus la sancționarea salariatei acestea nu acoperă condiția cerută de art. 252 alin. 1 din CM întrucât legea nu permite completarea deciziei cu alte înscrisuri, exterioare deciziei (art. 79 CM).
În raport de dispozițiile art 248 alin 1 lit e și art.62 alin 2 din C muncii, văzând prevederile art.252 alin 2 din C muncii, instanța a constatat că demersul judiciar al contestatoarei este întemeiat.
Față de considerentele de fapt și de drept ale cauzei, instanța a constatat că decizia nr.02 din 25 martie 2014 este lovită de nulitate absolută, fiind emisă fără îndeplinirea condițiilor impuse de art. 258 alin.1 și 2 lit.b, imperativ prevăzute în conținutul art. 252 Codul muncii.
Având în vedere dispozițiile art 80 din Codul muncii, ca o consecință a nulității deciziei de încetare a contractului individual de muncă, văzând și solicitarea contestatoarei, instanța a dispus reintegrarea acesteia pe postul avut anterior, precum și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă conform dispozițiilor art. 80 alin. 1 din CM .
Având în vedere soluția dată, față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr. civilă, instanța a considerat de prisos analizarea fondului contestației.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta ASOCIAȚIA DE P. NR. 13 SLATINA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență critica se referă la modul greșit în care instanța de fond a reținut că decizia de concediere este întocmită cu nerespectarea prevederilor art.252 alin. 1 din Codul muncii deoarece acest motiv n a fost invocat de contestatoare și nu este prevăzut de dispoz. art.252 alin. 2 din Codul muncii, aceste dispoziții prevăzând în mod expres motivele care duc la nulitate absolută.
De asemenea apelanta mai arată că este nefondată și susținerea instanței că în decizie nu sunt individualizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau colectiv de muncă, arătându-se că în decizie toate aceste elemente sunt precizate.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că petenta E. F. a contestat decizia de concediere nr.2 din 25 martie 2014 emisă de Asociația de P. nr.16 Slatina solicitând în același timp anularea acesteia și reintegrarea pe postul deținut anterior.
Intimata a învederat instanței în motivele de apel că anularea deciziei de către instanța de fond este greșită deoarece decizia respectă dispoz.art.252 din Codul muncii.
Susținerea intimatei nu este întemeiată deoarece așa cum rezultă din precizarea făcută de contestatoare la 15 aprilie 2014 aceasta a invocat motivele de nulitate absolută la care instanța s-a raportat atunci când a dispus anularea deciziei, astfel că nu se poate reține că nu s-au invocat în contestație motivele de nulitate absolută.
Pe de altă parte, din cuprinsul deciziei de concediere nr.2 din 15 martie 2009 nu rezultă în mod explicit elementele cerute de dispoz. art.252 din Codul muncii.
În acest sens nu rezultă ce prevederi din fișa postului și din contractul individual de muncă au fost încălcate de contestatoare, perioada în care s-au încălcat dispozițiile din acestea, toate aceste elemente fiind prevăzute în mod imperativ sub sancțiunea nulității absolute.
Chiar dacă intimata a făcut referire la o . împrejurări și acte în dovedirea susținerilor sale, acestea nefiind prevăzute în mod expres în decizia atacată, nu pot suplini lipsurile invocate astfel că în mod legal instanța de fond a reținut că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută.
De aici rezultă că motivele invocate de apelantă în sensul existenței în decizie a elementelor prevăzute de art.252 Codul muncii nu sunt întemeiate, iar apelul urmează a fi respins ca nefondat în baza art.480 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE P. NR. 13 SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 13, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1496 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Specializat în Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă E. F., cu domiciliul în Slatina, ., ., jud. O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.C.T.
23.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
