Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1555/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1555/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 5301/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1555
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. BUMBEȘTI J., cu sediul în localitatea Bumbești J., ., județul Gorj, împotriva sentinței numărul 4147 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta S. A., cu sediul în localitatea Bumbești J., .. b1, ., ., cu pârâta ȘCOALA G. NR 1, cu sediul în localitatea Bumbești J., ., nr. 2, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești plata dobînzii legale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. (5) Cod procedură civilă;
- intimata pârâtă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. (5) Cod procedură civilă;
- apelantul pârât a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. (6) Cod procedură civilă;
- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;
- apelantul pârât, prin motivele apel, și intimata reclamantă, prin întâmpinare au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererile privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulate de apelantul pârât C. L. BUMBEȘTI J. prin motivele apel, și de intimata reclamantă S. A. prin întâmpinare, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
1.Prin sentința nr. 4147 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului L. Bumbești-J., invocată de acest pârât.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. A., CNP._, cu domiciliul în Bumbești-J., ..1, ., ., în contradictoriu cu pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., nr.2, județul Gorj, și C. L. Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., județul Gorj.
Au fost obligați pârâții Școala G. nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J. la plata către reclamanta a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 01.07..2011 și până la data plății sumelor datorate reclamantei cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Bumbești-J., s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții, conform art.248 alin.1 Cod de procedură civilă.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.36 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, irevocabilă, au fost obligați pârâții C. L. Bumbești-J. și Școala Coordonatoare Bumbești-J. să calculeze și să plătească reclamantei S. A. diferențele dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr 15/2008 si cele încasate în perioada 01.10._09, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În aplicarea prevederilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, putând fi acordate creditorului daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Pârâtul C. L. Bumbești-J. a fost obligat prin hotărârea judecătorească mai sus menționată la plata către reclamantă a unor drepturi bănești, dobândind astfel calitatea de debitor al reclamantei.
În această calitate este chemat în judecată în prezenta cauză, pentru repararea, în temeiul răspunderii delictuale, a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării, respectiv executării cu întârziere a obligației de plata a unor drepturi bănești, stabilită prin hotărâre judecătorească și în sarcina sa.
În consecință, se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J., invocată de acest pârât.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Conform art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
După cum s-a reținut mai sus, pârâții au fost obligați prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către reclamantă. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâții sunt în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației de plată a drepturilor bănești datorate în temeiul sentinței judecătorești.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit obligația de plată a pârâților a fost pronunțată în soluționarea unui conflict de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâții aveau obligația de a-si executa obligația de la momentul pronunțării sentinței, dată de la care sentința era executorie.
Față de cererea reclamantei de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până la data plății efective a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, dobânda legală se va acorda începând cu data de 01.07.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei în temeiul sentinței judecătorești.
Prin urmare, s-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții la calculul și plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.3965/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data de 01.07.2011 și până la data plătii sumelor datorate reclamantei.
2. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel pârâtul C. L. BUMBEȘTI J..
Criticile sunt în esență următoarele: prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea noastră la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești (și nu la alocarea fondurilor necesare), sume cuvenite potrivit unor hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pe cale de excepție s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. Bumbești J. având în vedere faptul că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii iar consiliul local nu a avut calitatea de angajator față de reclamant, astfel încât să fie obligat la calculul și plata respectivelor dobânzi generate de diferențele de drepturi salariale menționate în titlurile executorii. Conform art.10 din Codul muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze o muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei renmunerații denumită saiariu".
Potrivit art.39, alin.(l), lit.(a) salariatul are dreptul la un salariu pentru munca depusă iar conform art.40, alin.(2), lit.(c) din Codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. C. L. al orașului Bumbești J. nu are calitatea de angajator față de reclamant, între el și acesta neexistând niciun fel de raporturi de muncă.
Mai arată că, art.166, alin.(4) din Codul muncii, dispoziție legală invocată de reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată, stabilește: „întârzierea nejustificată a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Din adeverința ce i-a fost eliberată reclamantului, acesta din urmă este salariat al unei instituții de învățământ cu personalitate juridică, între aceasta și reclamant stabilindu-se un raport de muncă din care decurg drepturile și obligațiile corelative ale angajatului și respectiv ale angajatorului. Faptul că potrivit art.104, alin.5 din Legea 1/2011 - Legea educației naționale finanțarea de bază (care cuprinde cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariate în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora) se asigură din bugetul de stat și se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, nu transformă consiliile locale în angajatori.
Consiliile locale neavând calitatea de angajatori nu pot fi obligate la calculul sau plata unor drepturi salariate acestea obligații fiind în sarcina unității de învățământ al cărei angajat este reclamantul.
Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției invocate privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. al orașului Bumbești J..
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 466-481 Cod procedură civilă, art.10, 39, 40 și 166 din Codul muncii.
Solicită judecarea cauzei si in lipsă.
Intimata reclamantă S. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin.(5) Cod procedură civilă solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, iar apelantul pârât C. L. BUMBEȘTI J. a depus răspuns la întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. (6) Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă ȘCOALA G. NR 1 nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. (5) Cod procedură civilă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, irevocabilă, au fost obligați pârâții C. L. Bumbești-J. și Școala Coordonatoare Bumbești-J. să plătească reclamantei S. A. diferențele dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr 15/2008 si cele încasate în perioada 01.10._09, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta solicită dobânzi la sumele de bani din titlul executoriu reprezentat prin sentința arătată, dobânzile având astfel un caracter accesoriu în raport cu dreptul principal constând în drepturile salariale restante pentru valorificarea cărora s-a purtat procesul anterior.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că apelanta de astăzi este debitor față de reclamanta intimată așa cum rezultă din titlul executoriu format din hotărârea judecătorească indicată anterior, fiind debitor atât pentru creanța principală, cât și pentru cea accesorie reprezentată de dobândă.
Într-adevăr, apelanta nu este angajator al intimatei, deci din această perspectivă strict limitată la raportul angajat-angajator, C. local nu are în principiu calitate procesuală pasivă.
Dar, în materia litigiilor de muncă, o analiză a calității procesuale pasive presupune anumite nuanțări.
Astfel, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului Muncii, așa cum rezultă din disp. art. 266 CM.
Pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, dar și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă, potrivit art. 267 lit. a, b și d CM, deci atunci când există un anumit raport obligațional care justifică pronunțarea unei hotărâri judecătorești opozabilă părților între care s-a născut acest raport.
Obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic, este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte ce aparțin unor titulari diferiți, iar fiecare dintre aceștia este ținut de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate obține rezultatul legal urmărit, respectiv plata salariului, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Astfel, angajatorul are o obligație legală și contractuală de a plăti salariul, autoritățile locale – deliberative și executive, au obligația legală de a asigura fonduri pentru școlile din invățământul preuniversitar de stat, inclusiv cu această destinație, iar acestor obligații le corespunde în mod corelativ, dreptul cadrului didactic de a primi salariul, ca echivalent al muncii prestate în cadrul școlii situată într-o anumită unitate administrativ-teritorială.
Anterior anului 2001, potrivit disp. art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995, Ministerul Educației Naționale, prin inspectoratele școlare, asigura, cu sprijinul material al consiliilor locale, funcționarea tuturor unităților din învățământul preuniversitar de stat.
Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat s-a asigurat din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășurau activitatea potrivit art. XIII alin. 1 OUG 32/2011 ( fiind aprobate și Norme Metodologice în acest sens prin HG 538/2001 în baza art. XIII alin. 5). Odată cu modificarea Legii 84/1995 prin Legea 713/2001, potrivit art. 167 alin. 1, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat s-a facut descentralizat prin bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului București sau prin bugetele locale
Începând cu anul 2004 odată cu modificarea Legii 84/1995 prin Legea 354/2004, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (Art. 167 alin.1, alin. 3 teza II, alin. 5 – finanțare de baza, inclusiv cheltuieli de personal)
În prezent, asigurându-se o continuitate în sensul celor arătate în precedent, potrivit disp. art. 104 alin. 1 lit. a Legea 1/2011 – Legea educației naționale, finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale, pentru mai multe categorii de cheltuieli, printre care și cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
De asemenea, conform disp. art. 103 alin. 2 din același act normativ, consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În aceeași ordine de idei, în baza art. 104 alin. 3 și 4 din Legea 1/2011, prin HG 1274/2011 s-a elaborat și metodologia dată în aplicarea legii, care se referă punctual și la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, fiind detaliate atribuțiile unităților de învățământ cu personalitate juridică, ale ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, precum și termenele și procedurile de urmat pentru asigurarea fondurilor necesare, așa cum rezultă din disp. art. 1 alin.1, art. 4 alin.1 -2, art. 5 alin. 1 și 6, art. 6
Deci, calitatea procesuală pasivă a consiliului local - organ deliberativ și a Primarului – organ executiv, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea administrației publice locale Republicată nr. 215 din 23 aprilie 2001, este conferită de atribuțiile legale ale acestor autorități așa cum s-a arătat în precedent, dar și în raport și cu acest din urmă act normativ, după cum urmează,
Art. 36 alin. 2 lit. d, alin. 6 lit. a pct. 1 - consiliul local în exercitarea atribuțiilor, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Art. 36 alin 4 - în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local: aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar;
Art. 63 alin. 4 - lit. a și b. - în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local
Art. 63 alin. 5 lit. c - în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. d, primarul ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. 6 lit. a – d (deci și educația)
În concluzie, prima instanță a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale invocată în cauză.
Oricum, dincolo de termenii folosiți, identici de altfel cu cei din titlul executoriu care se referă la debitul principal, se reține că prin hotărârea pronunțată la fond, apelantul a fost practic obligat la alocarea fondurilor necesare plății sumelor de bani datorate și cu titlu de dobândă.
Curtea constată că apelantul nu a formulat critici pe fondul cauzei privind existența și întinderea drepturilor solicitate.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciun motiv de anulare ori schimbare a sentinței în condițiile de examinare impuse de art. 479 alin. 1 teza I Noul Cod procedură civilă, nici motive de apel de ordine publică dintre cele care se ridică în orice stare a pricinii si din oficiu de instanta, potrivit art. 479 alin.(1) teza II Noul Cod de procedură civilă, în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul C. L. BUMBEȘTI J., cu sediul în localitatea Bumbești J., ., județul Gorj, împotriva sentinței numărul 4147 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta S. A., cu sediul în localitatea Bumbești J., .. b1, ., ., cu pârâta ȘCOALA G. NR 1, cu sediul în localitatea Bumbești J., ., nr. 2, județul Gorj, ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2015.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud. T.R.
Tehn.S.C. 5 ex.
25.04.15
Jud.fond:C.N.B.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1394/2015.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3543/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
