Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2085/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2085/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2085/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2085
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamantul T. V., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7483/11.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât F. R. C., cu sediul în C., .. 29, jud. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns în reprezentarea intimatului-pârât consilier juridic M. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal, iar în cadrul procedurii prealabile intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea, potrivit art. 482 raportat la 244 și 394 Cod proc. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic M. M. pentru intimatul-pârât pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere drept temeinică și legală a hotărârii atacate potrivit întâmpinării, punctând că din tot materialul probator administrat rezultă că fapta a fost săvârșită de apelantul de azi, astfel că decizia de concediere emisă de unitatea reprezentată a fost emisă cu respectarea cerințelor legale, aspect reținut corect și de către prima instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7483 din 11.12.2014 a respins acțiunea formulată de contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata F. R. C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 80/10.04.2014, intimata a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului cu desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 26, 30 alin 1 lit c, art.31 rap.la prevederile art.29 alin 3 lit.c din Regulamentul intern –Capitolul 8 din CCM, rap. la art. 40 alin 1 lit e, art.61 lit. a, art. 248 alin 1 lit. e din Codul Muncii, începând cu data de 14.04.2014 .
Cu privire la tardivitatea emiterii deciziei de sancționare, instanța a găsit-o neîntemeiată .
Prin decizia nr. 16/2012 pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe conform art.517 alin 4 Cpciv( art 330 ind.7 alin 4 în reglementarea anterioară), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că " În interpretarea și aplicarea art. 252 alin 1 din Codul Muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității." .
D. fiind faptul că unitatea angajatoare a întocmit decizia de sancționare la data de 10 04 2014, în aceeași zi în care s-a finalizat cercetarea disciplinară prin procesul verbal al comisiei de disciplinară BO /667/10 04 2014, instanța a constatat că angajatorul intimat a respectat prevederile art.252 alin 1 din C muncii, decizia fiind emisă în termenul de 30 zile calendaristice de la data procesului verbal de finalizare a cercetării disciplinare prealabile ( ca dată a luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii în interpretarea instanței supreme). Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei pronunțate faptul că " Prin aceasta dispozitie legala, legiuitorul a inteles sa protejeze raporturile de munca, prin permisiunea acordata angajatorului de a realiza o cercetare prealabila riguroasa, care sa nu fie conditionata de incadrarea ., fiind cunoscut faptul ca verificarea existentei unei abateri disciplinare poate presupune uneori activitati complexe, de exemplu, analize tehnice, expertize contabile. Daca s-ar considera ca termenul de emitere a deciziei de sanctionare incepe sa curga anterior realizarii cercetarii disciplinare prealabile, ar insemna ca toate activitatile complexe, specifice acestei cercetari, sa se deruleze . scurta de 30 de zile, ceea ce poate fi uneori imposibil din punct de vedere practic sau poate conduce la rezultate eronate. Protejarea intereselor angajatului, prin instituirea unui termen maxim de prescriptie, constituie o apreciere sustinuta de concluziile exprimate de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 71/1999 si reluate in Decizia nr. 743/2011, in sensul ca termenele de prescriptie fixate de lege constituie o masura de protectie a angajatilor fata de aplicarea arbitrara a unui regim sanctionator si asigura, in acelasi timp, stabilitatea raporturilor de munca. ".
Pe fondul cauzei, s-a constatat că intimata a dispus aplicarea sancțiunii de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă prevăzută de art.248 alin 1 lit e din C muncii, după efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în condițiile art. 251 Codul Muncii .
Abaterile disciplinare reținute au constat în: sustragerea de către contestator a unui bun ce nu-i aparținea găsit în autoturismul aflat în dotarea sa în urma efectuării unui control, încălcându-se prevederile art.5 pct.14 din capitolul 8 la CCM ( Regulamentul intern) și părăsirea locului de muncă în timpul programului de lucru, fără aprobarea superiorului ierarhic, încălcându-se prevederile art.5 pct.8 din capitolul 8 la CCM ( Regulamentul intern).
Instanța a constatat că apărările contestatorului nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în timpul cercetării disciplinare și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Astfel, salariatul a susținut că a ridicat din zăpadă folia cu care acoperise parbrizul și care i-a fost luată de vânt în momentul în care a vrut să deschidă ușa mașinii și nicidecum punga în care se afla un prelungitor electric, aflată lângă gardul unității. Această motivație nu este susținută de probatoriul cauzei, probatoriu care confirmă concluziile la care a ajuns intimata în urma desfășurării cercetării disciplinare prealabile. Punga cu prelungitorul electric a fost găsită sub scaunul din spatele șoferului, iar folia nu apare menționată de către cei audiați în cercetările întreprinse. Faptul că salariatul a fost de acord cu controlul efectuat asupra mașinii sale la scurt timp după vizionarea imaginilor de către agentul de securitate nu prezintă relevanță asupra vinovăției acestuia.
Coroborând mențiunile din raportul de sesizare, raportul de incident, raportul de eveniment, declarațiile date de contestator, declarațiile celor implicați în incidentul care a determinat cercetarea disciplinară ori a celor care au asistat în seara zilei de 29 ianuarie 2014 la derularea faptelor – agenți de securitate, colegi de serviciu, instanța reține că salariatul contestator a săvârșit abaterea disciplinară descrisă prin decizia nr.80/10 04 2014, încălcând astfel prevederile art.5 pct.14 din cap.8 la CCM .
Contestatorul a recunoscut săvârșirea celei de a doua abateri disciplinare reținută în sarcina sa, respectiv părăsirea locului de muncă în timpul programului de lucru, fără aprobarea superiorului ierarhic, încălcând astfel prevederile art.5 pct.8 din cap.8 la CCM .
Chiar dacă ar fi reală susținerea contestatorului în sensul că și alți salariați au plecat mai înainte de terminarea programului ,pe baza acestui fapt instanța nu poate reține că această susținere are vreo relevanță în aplicarea prevederilor art. 5 pct 8 din Regulamentul de Ordine Interioară.
Acționând contrar acestor dispoziții, contestatorul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor Regulamentului intern reținute prin decizia contestată.
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității s-a stabilit că salariatul are obligația de a nu sustrage bunuri, documente, aflate pe teritoriul companiei sau aparținând acesteia, colegilor de muncă sau colaboratorilor, indiferent de valoare, precum și obligația de a nu părăsi locul de muncă în timpul programului de lucru, fără aprobarea superiorului ierarhic.
Instanța a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.250 din Codul Muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport de gravitatea abaterii săvârșite de salariat, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni aplicate anterior acestuia.
S-a constatat că reclamantul nu a adus nicio contraprobă prin care să combată susținerile intimatei, rezumându-se la a afirma numai că fapta de sustragere imputată nu este reală, iar în privința celeilalte fapte susținând că și alți salariați procedau în același mod.
În ceea ce privește dozarea sancțiunii dispuse, instanța a apreciat că abaterile săvârșite sunt de o gravitate suficientă pentru a justifica aplicarea unei sancțiuni de natura concedierii. Art.29 alin 3 din CCM stabilește că fapta de sustragere ori tentativa de sustragere a unor bunuri ori documente, indiferent de valoarea acestora, este considerată faptă cu consecințe foarte grave, indiferent de gradul de vinovăție și împrejurările în care a fost săvârșită.
Se cunoaște că raportul juridic de muncă este unul intuitu personae, bazat pe încrederea reciprocă a părților. Încrederea manifestată de angajator trebuie să aibă o corelație în obligația de loialitate a salariatului în realizarea atribuțiilor de serviciu.
În aceste condiții, relațiile de încredere reciprocă de natură a caracteriza raporturile de muncă dintre contestator și intimată au fost iremediabil afectate, iar acesta nu mai poate fi reintegrat într-un colectiv în care și-a pierdut respectul pentru calitățile și abilitățile sale.
Pe de altă parte, sancțiunile aplicate trebuie să îndeplinească și un rol preventiv de natură a împiedica în cadrul unității săvârșirea faptelor de sustragere a bunurilor proprietatea angajatorului sau a colaboratorilor săi. Nesancționarea acestor fapte pe măsura gravității lor nu poate conduce la crearea unui climat de disciplină în cadrul unității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul T. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare prezintă situația de fapt arătând că în data de 29.01.2014 a plecat de la locul de munca cu 7-8 minute mai devreme (programul se încheia la ora 24.00), s-a deplasat pe ., apoi pe . si s-a dus spre poarta 1. In dreptul acestei porți a citit cardul de ieșire si a părăsit incinta societății pe poarta respectiva, după care s-a deplasat către mașina sa care se afla in parcarea dintre porțile nr. 1 si 2.
Când a ajuns la mașina a vrut sa deschid ușile, dar acestea nu s-au deschis. După mai multe încercări a reușit sa deschidă una dintre uși, moment in care vântul i-a luat folia pe care o avea pusa pe parbriz deplasând-o 3-4 m fata de mașina. A mers sa ia folia, a scuturat-o de zăpada, a pus-o in mașina si a mers spre ieșirea din parcare de unde a luat-o in mașina pe colega Tanasie llona si a mers mai departe.
A ieșit in . dreapta si, după 40-50m, in dreptul porții de acces nr. 2, a fost oprit de un echipaj de politie, alături de care se mai aflau si 3 agenți de paza. I-au cerut actele mașinii si permisiunea de a controla mașina. Le-a înmânat actele mașinii si le-a dat permisiunea de a controla mașina.
Cu ocazia controlului, s-au găsit in mașina o punga cu un prelungitor, un polizor, o trusa de scule si o plasa cu un tricou. Prelungitorul era pus singur într-o plasă albă.
Deoarece i s-a pus in vedere sa dea explicații cu privire la proveniența prelungitorului, a mers la poarta 2 si a dat o nota explicativa unde a explicat ca prelungitorul il achiziționase din târgul de la Facai la o săptămâna după anul nou cu suma de 14 lei.
La data de 13.02.2014 a fost convocat la cercetarea disciplinara, ședințele comisiei de cercetare disciplinara având loc in datele de 20.02.2014 si 26.02.2014. In cadrul acestor ședințe a dat doua declarații prin care a reiterat ca faptele reținute in sarcina sa nu sunt reale si, având posibilitatea sa observe înregistrările video, a comunicat comisiei ca nu este persoana din acele înregistrări.
Decizia de concediere disciplinara a avut la baza doua fapte pe care contestatorul le-ar fi comis: sustragerea de la locul de munca a unui prelungitor electric si părăsirea locului de munca in timpul programului de lucru.
Cu privire la primul motiv, învederează faptul ca nu se face vinovat de sustragerea acelui prelungitor, neexistand practic nici un fel de dovada in acest sens.
Dovezile in baza cărora s-a emis decizia de concediere sunt:
- înregistrarea video - in înregistrarea video care i-a fost pusa la dispoziție se vede o persoana (nu se poate distinge cine este) care ridica ceva din zăpada si il baga in mașina. Înregistrarea era foarte neclara, nefiind omenește posibil sa identifici persoana si sa identifici bunul ridicat din zăpada;
- declarațiile agenților de paza,
- declarația doamnei D. P. - spune ca a văzut pe camera o persoana prin zăpada care se făcea ca se uita la mașina si curata mașina, iar, dupa ce au plecat toate mașinile din parcare, a ridicat din zăpada o plasa alba legata la gura, a scuturat-o de zăpada si a aruncat-o in mașina, moment in care si-a anunțat colegii din patrula si ofițerul de serviciu. In nici un moment aceasta nu declara ca cel surprins pe camera este contestatorul si ca bunul ridicat este un prelungitor electric;
- declarațiile lui P. C., S. I. si Talosi M. -aceștia sunt cei care au asistat la efectuarea controlului si declara ca pot afirma ca cel văzut in filmare este unul si același cu persoana controlata, adică contestatorul. Văzând respectiva filmare, consideră ca afirmațiile celor trei nu pot fi reținute atâta timp cat înregistrarea video este foarte neclara.
Un aspect important in prezenta speța este reprezentat de faptul ca, in momentul in care a fost oprit, a fost imediat de acord cu cerința agenților de politie de a-i verifica mașina, fapt care poate fi confirmat de colega care se afla in mașina. In condițiile in care ar fi știut ca a sustras un bun care aparținea societății trebuia sa fie inconștient sa fie de acord cu controlul mașinii. In lipsa acordului său, agenții de politie nu aveau dreptul sa îi controleze mașina.
Un alt aspect care trebuie reținut este si acela ca respectivul prelungitor fusese fabricat de Rand Clima Termogaz, o firma care nu mai producea aceste prelungitoare cu mult înainte ca respectivul prelungitor sa fie găsit in mașina sa. Cu alte cuvinte, pe lângă faptul ca acest prelungitor nu fusese fabricat de societatea parata, nici nu exista nici un fel de dovada ca ar aparține acesteia.
De asemenea, trebuie reținut si faptul ca, in momentul in care a trecut de poarta 1, ofițerii de serviciu de la acea poarta l-au lăsat sa treacă fara sa efectueze un control asupra sa sau asupra mașinii.
Oprirea sa si controlul s-au făcut in afara incintei ..
Cu privire la a doua fapta reținuta in sarcina sa, plecarea de la locul de munca in timpul programului de lucru, a recunoscut in toate declarațiile date ca a părăsit locul de munca cu 7-8 minute mai devreme datorita condițiilor meteorologice.
În acest sens învederează faptul că nu a fost singurul angajat al societății care a procedat în acest fel, oricare angajat putând părăsi locul de muncă cu câteva minute mai devreme. Acest lucru este demonstrat și de faptul că a introdus cartela de ieșire și a fost lăsat să părăsească incinta societății cu câteva minute mai devreme.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Apelul este nefondat.
Prin motivele de apel se intenționează a se contesta situația de fapt astfel cum este reținută de către prima instanță de judecată, fără a se menționa care sunt mijloacele de probă pe care apelantul își întemeiază apărările.
Dacă instanța de judecată a indicat care sunt probatoriile, respectiv dispozițiile legale care au condus la soluția pronunțată în cauză, apelantul nu a fost în măsură să combată în mod justificat reținerile acesteia.
Simpla referire la același probe pe care prima instanță le-a interpretat în defavoarea acestuia nu poate fi de natură a constitui un temei pentru schimbarea soluției.
De altfel, instanța nu a făcut referiri la înregistrarea video, ca mijloc de probă, ci la toate înscrisurile administrate în faza cercetării disciplinare, pe care reclamantul avea posibilitatea să le combată, dar nu a reușit a efectua apărări pertinente.
Astfel, reclamantul nu a administrat nicio contraprobă prin care să dovedească cele invocate cu privire la faptul că prelungitorul care se impută că l-ar fi sustras ar fi fost de fapt achiziționat din târgul de la Făcăi.
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității s-a stabilit că salariatul are obligația de a nu sustrage bunuri, documente aflate pe teritoriul companiei sau aparținând acesteia, colegilor de muncă sau colaboratorilor, indiferent de valoare.
Prin urmare nu are relevanță cine era proprietarul obiectului sustras, atâta timp cât acel obiect a fost luat de pe teritoriul companiei și respectiv nu s-a făcut dovada că ar fi aparținut contestatorului.
Contestatorul a recunoscut de altfel săvârșirea celei de a doua abateri disciplinare reținută în sarcina sa, respectiv părăsirea locului de muncă în timpul programului de lucru, fără aprobarea superiorului ierarhic, încălcând astfel prevederile art.5 pct.8 din cap.8 la CCM.
Nu a fost dovedită nici existența unei practici derogatoare de la prevederile contractuale prin care se permitea părăsirea locului de muncă înainte de încheierea programului de lucru.
În concluzie, potrivit disp. art. 480 NCPC, cum motivele de apel nu sunt în măsură să conducă la schimbarea sau anularea sentinței contestate, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamantul T. V., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7483/11.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât F. R. C., cu sediul în C., .. 29, jud. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 Aprilie 2015.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud. S.A.C.
Jud.fond G.S.
Tehnored. A.G./4 ex.
Data 04 05 2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2081/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din... → |
|---|
