Obligaţie de a face. Decizia nr. 2203/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2203/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 2203/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2203
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
*****************************
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 81 din 14.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. I. I., cu domiciliul in C., .. 3, ., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care;
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.255 și 258 Cod procedură civilă a respins cererea de probatoriu formulată de apelantul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin cererea de apel.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății, având în vedere dispozițiile art.478 alin. 3 raportat la art. 73 alin.3 Cod procedură civilă, în sensul că nu se poate schimba cadrul procesual în apel, nu se poate schimba calitatea părților și nici formula cereri noi, Curtea o va respinge. Cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile cererii de chemare în judecată, așa cum prevede art. 73 Cod procedură civilă, după care, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 81 din 14.01.2015 a admis cererea formulată de reclamanta V. I. I., în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..
A obligat pârâtul să încadreze reclamanta în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, de asistent medical generalist, cu menținerea gradului principal și a gradației avute la data promovării, începând cu data de 27.06.2012.
A obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli judiciare către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtului în funcția de asistent medical principal în cadrul secției Radiologie cu contract individual de muncă nr. 7406/03.01.2002.
În urma absolvirii Facultății de Moașe și Asistenți Medicali din cadrul Universității de Medicină și farmacie C., la 22.09.2011 a formulat cererea nr._/22.09.2011 pentru a fi promovată în funcția de asistent medical principal cu studii superioare.
Prin adresa nr. 3749/31.01.2012 pârâtul i-a răspuns că nu poate fi promovată deoarece are diploma de licență în altă specializare, respectiv a absolvit Facultatea cu specializarea Asistență Medicală Generală, iar încadrarea efectivă este în specialitatea radiologie.
Conform art. 1961 din O.U.G.nr. 35 din 27.06.2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sanitar, "Asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării."
Reclamantei îi sunt aplicabile aceste prevederi legale de la data intrării lor în vigoare, respectiv 27.06.2012 deoarece:
- este asistentă medicală, încadrată într-o unitate sanitară publică, absolventă de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată, așa cum rezultă din copia diplomei nr. 71/2001 emisă de Grupul Școlar Charles Lugier C. – Școala Postliceală Sanitară din C..
- a dobândit gradul de principal așa cum rezultă din adeverința nr._/28.01.2009 care atestă obținerea gradului principal în sesiunea noiembrie 2008, specialitatea radiologie
- și, ulterior, a absolvit studii superioare de asistent medical generalist așa cum rezultă din diploma de licență nr. 170/22.07.2012 emisă de Universitatea de Medicină și Farmacie din C..
În raport de aceste dispoziții care sunt clare și imperative, obligatorii, dispoziții care nu cuprind alte condiții, refuzul pârâtului de a proceda la încadrarea în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării, este nejustificat.
Susținerea pârâtului că reclamanta nu se poate încadra în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării deoarece este încadrat în specialitatea radiologie și a absolvit studii superioare cu diplomă de licență în specializarea medicină generală, altă specializare decât cea pe care este încadrat și salarizat, nu poate fi reținută de instanță, deoarece adaugă la lege condiții ce nu au fost avute în vedere de legiuitor.
Instanța a considerat această interpretare a prevederile art. 196. (1) din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății eronată, deoarece textul de lege se referă la "studii superioare "în profil", iar nu "în specialitate".
Când legiuitorul s-a referit la "profil", ca o condiție a promovării absolvenților cu studii superioare, a avut în vedere faptul că asistenții medicali principali puteau fi promovați, după absolvirea studiilor superioare în profil asistentă medicală și nu puteau fi promovați spre exemplu cei care aveau studii superioare absolvite în alte profiluri.
Cererea reclamantei are ca temei de drept o dispoziție legală cu caracter special care se aplică cu prioritate, respectiv art. 196 indice (1) alin.(1) din O.U.G.nr. 35 din 27.06.2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sanitar, ale cărei condiții le îndeplinește.
În consecință, instanța a admis cererea, a obligat pârâtul să încadreze reclamanta în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, de asistent medical generalist, cu menținerea gradului principal și a gradației avute la data promovării, începând cu data de 27.06.2012, dată de la care a intrat în vigoare O.U.G.nr.35/2012.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 din noul C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariul avocatului, dovedit cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că, reclamanta V. I. I. este angajată în funcția de asistent medical principal în cadrul Laboratorului de Radiologie.
Prin cererea nr._/22.09.2012 reclamanta a solicitat promovarea în funcția de asistent medical principal cu studii superioare, conform diplomei de licență.
Urmare solicitării acesteia, în temeiul legislației mai sus menționată, spitalul a solicitat ordonatorului principal de credite - Ministerul Sănătății Publice cu adresa nr._/06.12.2011 aprobarea pentru transformarea statului de funcții în vederea promovării reclamantei în funcția de asistent medical principal licențiat cu studii superioare, acesta regăsindu-se la poziția nr.25 din tabel și poziția nr. 1940 în statul de funcții.
Ministerul Sănătății Publice cu adresa nr. RL 4491/71.621 din 28.12.2011, înregistrată la sediul unității pârâte cu nr. 87/03.01.2012, nu a aprobat promovarea reclamantei, întrucât aceasta este încadrată în specialitatea radiologie și imagistică medicală și a absolvit studii superioare cu diplomă de licență în specializarea medicină generală, altă specializare decât cea pe care sunt încadrați și salarizați.
Apelantul a precizat că nu înțelege de ce, la pronunțarea sentinței nr.81/14.01.2015 instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale în vigoare în ceea ce privește analizarea tuturor actelor normative privind promovarea, în sensul că S. C. Județean de Urgență C. face parte din unitățile sanitare aflate în subordinea Ministerului Sănătății aspect ce se poate observa din Anexa nr.2, art.14 alin (1) din H.G.R. nr.144/2010. De asemenea spitalul în calitate de unitate sanitară aflată în subordinea Ministerului Sănătății a respectat prevederile art.14 din HGR nr.144/2010:"Structura organizatorică a instituțiilor publice din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății se aprobă prin ordin al Ministerului Sănătății. Regulamentul de organizare și funcționare a acestora se aprobă prin ordin al ministrului sănătății. Organigrama și statele de funcții pentru instituțiile din subordinea Ministerului Sănătății se aprobă prin Ordin al ministrului sănătății "- situație pe care S. a respectat-o în ceea ce privește promovarea, în sensul că a respectat dispozițiile în ceea ce privește promovarea.
«Potrivit prevederilor art. 196 1 alin (1) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, asistenții medicali încadrați în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de principal și a gradației avute la data promovării.
Astfel, reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1961 alin (1) din Legea nr.95/2006 respectiv a absolvit studii superioare în altă specialitate decât cea pe care este încadrată.
Conform adresei Ministerului Sănătății Publice mai sus menționate, « aceste persoane pot ocupa, prin concurs, un post vacant de asistent medical cu studii superioare specializarea medicină generală, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la unul din locurile de muncă unde se normează post de asistent medical.
Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice se face conform H.G.R.nr. 286/31.03.2011-Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, Titlul II.
În conformitate cu art. 41 (2) al H.G.R.nr. 286/2011 "promovarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în grade sau trepte profesionale se face, de regulă, pe un post vacant, iar în situația în care nu există un asemenea post se face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior ".
Conform art. 11 (1) din Legea nr. 284/2010, Anexa nr. III "Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate", Cap. II " În unitățile sanitare publice din sistemul sanitar promovarea în funcții, grade și trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării".
Conform art.26 (3) al Legii nr.284/2010 „În situația în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcții, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior."
Având în vedere Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare art. 1961 " (1) Asistenții medicali încadrați în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținere gradului principal al gradației avute la data promovării."
S-a menționat astfel că, reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1961 alin (1) din Legea nr.95/2006 respectiv a absolvit studii superioare în altă specialitate decât cea pe care este încadrată.
Conform adresei Ministerului Sănătății Publice mai sus menționate, « aceste persoane pot ocupa, prin concurs, un post vacant de asistent medical cu studii superioare specializarea medicină generală, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la unul din locurile de muncă unde se normează post de asistent medical.
În dovedirea cererii de apel, în afară de proba cu înscrisuri administrată în fața primei instanțe, s-a solicitat completarea probelor administrate în fața primei instanțe, cu probe noi și anume proba cu expertiza financiar-contabilă pentru a stabili cuantumul drepturilor salariale pentru perioada 26.06.2012 și până la data plății efective a drepturilor salariale, numai în cazul în care spitalul ar cădea în pretenții.
A mai arătat faptul că, instanța nu a interpretat în mod corect dispozițiile legale în vigoare în sensul că a obligat" pârâtul să-i plătească reclamantei diferența de salariu dintre salariul de încadrare în urma absolvirii studiilor superioare și salariul de încadrare avut cu data de 08.10.2012, cu toate sporurile aferente, cu dobânda legală și penalități de întârziere, până la plata efectivă a acestor drepturi", în ceea ce privește sumele la care spitalul a fost obligat prin interpretarea în mod incorect a dispozițiilor legale prevăzute în art.l961 alin. (1 ) din Legea nr.95/2006. De asemenea în cazul în care se va dispune menținerea sentinței civile nr.81/2015, a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Sănătății (art.72-74), întrucât în baza art. 14 din H.G.R. nr. 144/2010, spitalul în calitate de unitate subordonată Ministerului Sănătății a solicitat aprobarea acestuia în vederea promovării reclamatei, însă Ministerul Sănătății a răspuns în sensul că nu poate fi promovată, fiind absolventă cu diplomă de licență în altă specializare decât cea pe care este încadrată și salarizată.
Față de cele menționate mai sus, a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă.
În drept, a întemeiat prezenta cerere de apel pe dispozițiile art.466-480 C.pr.civ., prevederile Legii nr.284/2010, Legii nr.283/2011, Ordinul Ministerului Sănătății nr.1470/2011, punctul 20 din O.U.G. nr.35/2012, art.14 alin.(4 ) din H.G.R. nr.144/2010.
Intimata reclamantă V. I. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței, ca fiind temeinică și legală.
Apelul este fondat.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că sunt întemeiate criticile apelantului pârât pentru considerentele care se vor expune:
În acest sens, se reține că potrivit art. 41 alin.(2) al H.G.R. nr. 286/2011 "promovarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în grade sau trepte profesionale se face, de regulă, pe un post vacant, iar în situația în care nu există un asemenea post se face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior ", iar în litigiul de față o asemenea transformare a postului nu a fost aprobată în vederea promovării, de către organul ierarhic superior, în calitate de ordonator de credite.
Din economia dispozițiilor art. 196 ind. (1) din Legea nr.95/2006 rezultă că încadrarea în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite de asistentul medical are loc ca urmare a unei promovări.
Cum reclamanta este personal contractual bugetar, dispozițiile art. 196 ind.(1) din Legea nr.95/2006 nu pot fi interpretate într-un context izolat, ci în concordanță cu normele care reglementează promovarea personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit art. 26 alin (1) – (5) din Legea nr.284/2010, cu modificările si completările ulterioare și art. 41 si următoarele din Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale si a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011, promovarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în grade sau trepte profesionale se face, de regulă, pe un post vacant sau temporar vacant, iar în situația în care nu există un asemenea post se face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior.
Dispoziții speciale privind promovarea în funcții, grade și trepte profesionale în cadrul unităților sanitare publice se regăsesc în art. 11 capitolul II, Anexa III, Legea nr.284/2010, potrivit cărora promovarea se face conform metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-unul corespunzător promovării.
Parcurgerea acestei metodologii legale implică formularea unei propuneri de transformare a postului de către spital și, mai apoi, aprobarea acesteia de către ordonatorul de credite, în condițiile în care se constată că domeniul de activitate și domeniul studiilor superioare absolvite de salariat sunt corelate în sensul celor stabilite de art.196 ind.(1) din Legea nr. 95/2006.
În temeiul acestor dispoziții speciale, atât în 2012 cât și în 2014 spitalul pârât a propus Ministerului Sănătății aprobarea statelor de funcții modificate în vederea promovării reclamantei.
În acest sens, demersul spitalului este unul legal, acesta neavând competența de a dispune el însuși promovarea prin transformarea postului reclamantei într-unul de nivel imediat superior.
Din conținutul dispozițiilor art.7 alin. (3), art. 14 alin.(4) din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății rezultă că Ministerului Sănătății, ca ordonator de credite, i-a fost rezervată prerogativa modificării statului de funcții, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru promovare.
În cauză, Ministerul Sănătății a decis respingerea propunerii de aprobare a transformării postului, reținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi promovată, fiind absolventă cu diplomă de licență în specializarea medicină generală, altă specializare decât cea pe care este încadrată și salarizată.
Având în vedere că transformarea postului în vederea promovării reclamantei nu a fost aprobată de către Ministerul Sănătății, spitalul nu putea realiza promovarea reclamantei pe funcția de asistent medical principal cu studii superioare, întrucât nu era asigurată salarizarea necesară unui astfel de post, ce nu se regăsea în structura sa organizatorică.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că acțiunea promovată împotriva spitalului a fost eronat admisă, neputându-se reține că a refuzat nejustificat promovarea reclamantei, acesta acționând în limita competențelor ce i-au fost conferite de lege, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că răspunsul dat de ordonatorul de credite a fost supus examinării/cenzurii instanțelor de contencios administrativ și fiscal în temeiul art.8 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârât va fi admis în condițiile art. 480 C.pr.civ., și, schimbată sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii reclamatei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 81 din 14.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. I. I., cu domiciliul in C., .. 3, ., ..
Schimbă sentința în sensul că respinge cererea ca nefondată.
Decizie definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015
Președinte, L. L. B. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud. M.L.
Jud.fond C.D.
Tehnored. A.G./2ex.
Data 12.05.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2081/2015.... → |
|---|
