Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1305/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1305/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 5014/95/2014
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1305
Ședința publică din data de 11 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de pârâtele C. Județeană de Pensii Gorj și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, împotriva sentinței civile nr. 4428/21.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimatul reclamant procurator C. I., lipsind apelantele pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a depus întâmpinare conform procedurii prealabile, după care,
Întrucât nu au fost cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen și apreciind că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a acordat cuvântul părții prezente.
Procurator C. I. pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
A depus concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4428/21.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii Gorj și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice.
A fost anulată decizia nr._ din 12.07.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj și parțial Hotărârea nr. 8356 din 11.08.2014 emisă de C. C. de Contestații.
A fost obligată C. Județeană de Pensii Gorj să emită reclamantului o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a următoarelor perioade:
- perioada 22.10.1975 – 01.08.1977 și 02.11.1982 – 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă în procent de 95%.
- perioada 01.08.1980 – 22.02.1982 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul P. I. a contestat decizia de pensionare nr._ din 12.07.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, pe motiv că nu i-au fost luate în calcul:
-perioadele 22.10._77 și 02.11._01 ca fiind lucrate în grupa I de muncă în procent de 95%;
-perioada 01.08._82 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%;
-perioada 01.07._04 ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă așa cum este menționat în adeverința nr._ din 28.06.2003 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj.
Tribunalul a constatat că prin decizia nr._ din 12.07.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj s-a dispus respingerea cererii de pensionare a reclamantului P. I., reținându-se faptul că vârsta la data pensionării este mai mică decât vârsta standard de pensionare. De asemenea, la emiterea deciziei nu a fost valorificată grupa superioară de muncă din adeverința nr. 3672/2014 și nici cea de la poziția 67 din carnetul de muncă întrucât meseria nu se regăsește la punctul 62 din Ordinul nr. 50/1990.
Reclamantul a contestat decizia la C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, care prin hotărârea nr. 8356 din 11.08.2014 a dispus respingerea contestației.
În speță, motivul prezentei contestații îl constituie neluarea în considerare de către C. Județeană de Pensii a perioadelor menționate mai sus, privind activitatea desfășurată în grupa I de muncă și în condiții speciale.
Instanța a reținut că, potrivit art.52 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
În cazul pensiei pentru limită de vârstă, persoanele care au realizat vechime în muncă în grupa a I-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, după cum rezultă din prevederile art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010 (,,perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a I-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare”).
Prevederile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 stabilesc că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În anexa 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea in grupa I sau a II a de muncă, respectiv denumirea societății unde si-a desfășurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia, grupa I sau a II-a de muncă in care a fost încadrat, perioada în care a desfășurat activitate in grupa de munca, procentul încadrării în grupa de munca, actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
Pârâta C. Județeană de Pensii Gorj a respins cererea de recalculare a pensiei reclamantului susținând că nu a fost valorificată grupa superioară de muncă din adeverința nr.3672/2014 și nici cea de la poziția 67 din carnetul de muncă întrucât meseria nu se regăsește la punctul 62 din ordinul nr.50/1990.
Examinând însă carnetul de muncă al reclamantului a constatat că în perioada în discuție acesta a fost angajat pe funcția de muncitor, portar gestionar, subinginer construcții hidro, șef șantier, șef secție.
La poziția nr.67 din carnetul de muncă se menționează că „În perioada 22.10._77 și 02.11._01 a desfășurat activități în locuri de muncă prevăzute conform ordinului nr.50/1990 anexa nr.1 punct 62 coroborat cu pct.3același ordin în grupa I de muncă total grupa I de muncă 95%-20 ani, 2 luni și 6 zile. În perioada 01.08._72 a lucrat la Hidroconstrucția SA București, efectuând lucrări ce se încadrează conform HG nr.1223/1990 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, total grupa a II-a de muncă 100%-1 an, 6 luni, 21 zile”.
Prin Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și C. Națională pentru Protecția Muncii s-au stabilit locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Conform dispozițiilor art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Ordinul nr.50/1990 privind încadrarea activităților în grupa I si a II a de muncă s-a aplicat până la data de 01.04.2001, dată de la care a fost abrogat.
In conformitate cu prevederilor art.15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
De asemenea, așa cum prevedea art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, „carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”.
Chiar Legea nr. 263/2010 reglementează la art. 159 (1) modalitatea de dovedire a vechimii în muncă, astfel:
„Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Art. 17 alin. (1) din aceeași lege se referă expres și la stagiul de cotizare reprezentat de vechimea în muncă suplimentară acordată în baza legislației anterioare datei de 01.04.2001 pentru grupele I și a II-a de muncă, astfel:
„Constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a (…)”.
Prin urmare, dovedirea perioadelor lucrate în grupa I și a II-a de muncă se face în primul rând cu carnetul de muncă.
Mai mult, prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Ca urmare, o atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Astfel, prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De asemenea, nu s-a putut reține caracterul limitativ al Ordinului nr.50/1990, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.
Prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr.50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
În cazul de față, pentru perioada în litigiu, în carnetul de muncă al reclamantului s-au consemnat la poziția 67 perioadele lucrate de acesta în grupa a I-a și a II-a de muncă, așa cum s-a menționat mai sus(fila 24 din dosar).
În aceste condiții, nici nu mai era necesară depunerea de către reclamant a unei adeverințe prin care să se constate perioada lucrată de reclamant în grupe de muncă, devreme ce această perioadă este evidențiată în carnetul de muncă, înscris care, în mod nejustificat, a fost ignorat însă de pârâtă C. Județeană de Pensii Gorj.
Verificarea modalității în care a fost consemnată încadrarea într-o grupă de muncă excede litigiului având ca obiect contestarea deciziei de pensionare, mențiunile din carnetul de muncă și din adeverința invocată având deplina putere doveditoare până la desființarea acestora, pe căile legale. C. Județeană de Pensii nu este în măsura să cenzureze conținutul înscrisurilor respective în litigiul de asigurări sociale, întreaga responsabilitate pentru realitatea celor consemnate în carnetul de muncă și adeverințele emise cu privire la încadrarea în grupe de muncă revenind emitenților acestora.
În atare situație, tribunalul constată ca fiind întemeiat susținerile reclamantului în ceea ce privește nevalorificarea perioadelor în care acesta a desfășurat activități în grupa I-a și a II-a de muncă.
În ceea ce privește susținerea reclamantului privind nevalorificarea perioadei 01.07._04 ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă așa cum este menționat în adeverința nr._ din 28.06.2003 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată. Prin adeverința în cauză nu se atestă perioada lucrată de reclamant în condiții speciale de muncă ci evidențiază doar date necesare determinării stagiului de cotizare al punctajului mediu. Mai mult, o adeverință prin care se atestă încadrarea unei persoane în condiții speciale de muncă se impune a fi emisă de către angajator, în conformitate cu prevederile anexei 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 și nicidecum de către C. Județeană de Pensii Gorj, care nu a avut calitatea de angajator al reclamantului.
Tribunalul a constatat totodată că reținerea stagiului de cotizare în grupe de muncă pentru perioadele menționate ar fi avut efecte asupra cuantumului pensiei reclamantului.
Sunt de menționat în acest sens prevederile art.169 din legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform cărora pensionarii sistemului public de pensii beneficiază de creșterea punctajelor anuale pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a I-a și a II-a de muncă.
Așadar, interesul reclamantului în ceea ce privește contestarea deciziei de pensionare este pe deplin justificat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtele C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din cadrul CNPP, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
Prin motivele invocate, pârâtele arată că, în fapt, petentul prin cererea nr._/14.06.2013 a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, motiv pentru care a fost emisa decizia nr._/12.07.2013, prin care a fost respinsa aceasta cerere.
Nemulțumit de aceasta decizie, petentul a contestat-o la C. Centrala de contestatii deoarece nu a fost valorificata adeverința nr. 3672/2004.
Urmare reverificarii dosarului de pensie s-a constatat ca in mod eronat a fost valorificat condiții speciale de munca „spec HG 1294”, dupa 01.04.2001, corect fiind „spec. Anexele 2/3”, fapt pentru care a fost emisa decizia de revizuire nr._/01.11.2013.
CJP Gorj in mod corect nu a fost valorificat stagiul de cotizare in grupa superioara de muncă din adeverința nr. 3672/2004, deoarece exista neconcordante între înscrierile
din carnetul de munca, la pozițiile 25 si 67. De asemenea, activitatea desfășurata in
funcțiile avute nu se regăsește la punctul 62 din Ordinul nr. 50/1990, nefiind pretabila
încadrarii in grupa superioara de munca.
Învederează faptul ca potrivit prevederilor art. 158 alin. (2) din Legea nr. 53/2010 adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a: muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Ori, din acest punct de vedere petentul nu a depus un inscris in acest sens.
Precizează ca dosarul de pensie al petentului, insotit de contestația formulata impotriva deciziei de pensie nr._/12.07.2013, au fost înaintate la C. Centrala de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București. Prin Hotărârea nr. 8356/11.08.2014 a fost respinsa contestația petentului ca neîntemeiata, soluție pe care o susținem si in apel.
Având in vedere considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neintemeiata.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin cererea de apel formulată în cauză, petentele contestă în mod expres mențiunile din adeverința nr. 3672/2004, invocând existența unor neconcordanțe între înscrierile din carnetul de muncă, la pozițiile 25 și 67.
Se mai susține și că activitatea desfășurată în funcțiile avute nu se regăsește la punctul 62 din Ordinul nr. 50/1990, nefiind pretabilă încadrării în grupa superioară de muncă.
Privitor la aceste aspecte, Curtea reține următoarele:
În cuprinsul adeverinței nr. 3672/31 august 2004 – depusă la fila nr. 26 dosar fond, se menționează că în perioada 22. 10. 1975 - 1. 08. 1977 și 2. 11.1982 – 1. 04. 2001, petentul a lucrat în condiții de grupa I în procent de 95%.
Aceeași mențiune se regăsește și în carnetul de muncă, la poziția nr. 67 (fila nr. 24 dosar fond).
Este adevărat că la poziția nr. 25 din carnetul de muncă există mențiunea încadrării în grupa a II-a de muncă în perioada 2.11._90 însă această mențiune a fost rectificată ulterior chiar de către angajator, acesta emițând chiar și un „Memoriu Justificativ”(respectiv, adeverința contestată de apelante) – fila nr. 26 dosar fond,, în care se precizează care au fost activitățile prestate de salariat, perioadele lucrate, și temeiul încadrării în grupele de muncă.
S-a făcut de asemenea, mențiunea că „Unitatea își asumă responsabilitatea încadrării în grupa I de muncă în carnetul de muncă...”
În atare situatie, nu se poate susține că exista neconcordante între mentiunile din carnetul de munca al reclamantului si documentele ce au stat la baza înscrierii acestora.
Nici apărările apelantelor în sensul că locul de muncă al reclamantului nu poate fi încadrat în grupa I și a II-a de muncă nu pot fi reținute ca fiind fondate.
Competenta nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, conform pct. 6 din Ordinul nr.50/1990, iar dovada perioadelor desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în aceste grupe se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia.
În speța dedusă judecății apelantele pârâte erau obligate să se conformeze mențiunilor existente în carnetul de muncă al reclamantului, neavând competenta de a reanaliza daca acesta a lucrat sau nu în condiții ce ar determina încadrarea activității în grupa I și a II-a de muncă.
C. Județeană de Pensii – investită cu soluționarea unei cereri de pensionare a unei persoane – nu este competentă a verifica dacă angajatorul/angajatorii a/au aplicat sau nu corect dispozițiile unui act normativ ori dacă a/au făcut corect mențiuni în carnetul de muncă al persoanei respective, ci aste ținută, conform dispozițiilor art. 24 lit.”d” din H.G.13/2004 cu ref. la art. 160 alin. 5, 6 din Legea 19/2000 – modif., a certifica stagiul de cotizare și punctajul asiguratului, prin preluarea datelor din actele doveditoare ( mențiunile din carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau din alte acte prevăzute de lege, ce îndeplinesc condițiile prev. de art. 40 din Ordinul 340/2001 ).
Mai mult, C. județeană de Pensii nu poate nici refuza recunoașterea unei situații probată cu acte ( prevăzute de lege și valabile până la dovedirea falsului ), pe motiv că s-a sesizat din oficiu despre nelegalitatea unei mențiuni făcută de unitatea angajatoare, pentru că, o atare poziție ar depăși competențele sale.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 480 Cod. pr. civ., să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele C. Județeană de Pensii Gorj și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, împotriva sentinței civile nr. 4428/21.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2015
Președinte, Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red. jud. LE / 20 aprilie 2015
Tehn. red. IB
Jud. fond M. V.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 109/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
