Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 269/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 203
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător D. S.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. N. împotriva deciziei civile nr. 1739 din 04 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cererea de judecată în lipsă formulată de contestatorul A. N., precum și notele scrise formulate de acesta și înregistrate sub nr. 9669/05.03.2015.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererea de judecată în lipsă, a luat în pronunțare contestația în anulare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 05.06.2014, reclamantul A. N. a formulat o cerere prin care a solicitat aplicarea integrală a dispozițiilor art.281 cod procedură civilă față de încheierea din data de 08 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._/95/2012 al Tribunalului Gorj, încheiere prin care s-a dispus respingerea cererii de îndreptare eroare materială.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut în esență că membrii completului de judecată trebuiau să se abțină și de asemenea nu a înțeles care este relevanța în dosar a sentinței nr.4665/2013.
Instanța a calificat cererea reclamantului ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială a încheierii din data de 08 mai 2014.
Prin încheierea din 18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._/95/2012 s-a respins cererea formulată de reclamantul A. N..
Analizând cererea reclamantului, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată din următoarele considerente:
În fapt, prin încheierea din data de 08 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._/95/2012 s-a dispus respingerea cererii de îndreptare eroare materială formulată de reclamant, cu privire la încheierea și sentința civilă nr.737/2004 din același dosar.
Din conținutul prezentei cereri se poate deduce că reclamantul a solicitat îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul încheierii din data de 08 mai 2014, fără a preciza însă în concret în ce anume constau aceste erori, sub acest aspect cererea acestuia fiind informă.
De asemenea, nici din oficiu, instanța nu a constatat existența vreunei erori în cuprinsul încheierii mai sus menționate.
Cât privește susținerea reclamantului în sensul că nu a înțeles care este relevanța în dosar a sentinței nr.4665/2013, acest aspect nu este de natură a aprecia că a fost vorba de o eroare materială. Dispozițiile art.281 din codul de procedură civilă anterior, aplicabil în cauză, au în vedere „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri”. Ori, examinând încheierea pronunțată în data de 08 mai 2014 nu se constată existența nici unei erori în sensul dispozițiilor legale evocate.
Față de cele ce preced, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.281 cod procedură civilă, astfel încât s-a dispus respingerea cererii reclamantului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. N..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că din rea credință instanța a refuzat soluționarea dosarului.
De asemenea a arătat că în mod consecvent și corect s-a reținut că Tribunalul Gorj trebuia să soluționeze cererile formulate în temeiul art.281 integral, în raport cu sentința 4076/2013, aspect care anulează încheierea din 18.09.2014.
În fapt, a arătat reclamantul că Tribunalul Gorj trebuia să soluționeze cererea/Anexa 3, sintetizată în anexa 4 aflată la dosar.
În ședința publică a arătat că cererile sale se raportează la Decizia Curții Constituționale 437/2013, privind universalitatea art.107 alin.(1) din Legea nr.263/2010 la revizuirea Deciziei de pensionare_/01.01.2011.
Decizia nr._/01.01.2011 are la antet precizat „art.169”, CJP Gorj recunoscând astfel nerespectarea art.2, art.103 și art.196, deși are la dosarul de pensionare toate adeverințele în original, adeverințe depuse chiar de C.J.P. Gorj în dosarul instanței.
Prin decizia nr.1739 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant A. N., împotriva încheierii de ședință din data de 18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._/95/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
S-a reținut că încheierea tribunalului atacată în cauză este pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, nefiind susceptibilă de casare sau modificare prin prisma dispozițiilor art.304 punctele 7,8 și 9 Vechiul Cod de Procedură Civilă.
În fapt, prin încheierea din data de 08 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._/95/2012 s-a dispus respingerea cererii de îndreptare eroare materială formulată de reclamant, cu privire la încheierea și sentința civilă nr.737/2004 din același dosar.
În speță, reclamantul a solicitat îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul încheierii din data de 08 mai 2014, fără a preciza însă în concret în ce anume constau aceste erori, sub acest aspect cererea acestuia fiind informă.
În mod corect, instanța a calificat cererea reclamantului ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială a încheierii din data de 08 mai 2014, cererile formulate urmând să aibă ca temei juridic art.281 vechiul Cod de Procedură Civilă.
Legal, prima instanță a respins cererea formulată de către reclamant, apreciind, astfel că,în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.281 cod procedură civilă
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat că nici una dintre criticile formulate de către recurent nu sunt întemeiate și, prin urmare, recursul declarat de reclamant A. N., împotriva încheierii de ședință din data de 18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatorul A. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează că a solicitat revendicarea prin revizuirea pensiei așa cum este ea reglementată de Decizia 437 a Curții Constituționale a României.
Practica judiciara a stabilit faptul că nerespectarea principiului contradictorialității si respectiv disponibilității conduc necondiționat la admiterea recursului, iar în dosarul de față aceste principii au fost anulate.
Referitor la disponibilitate susține că, încheierea din 29.01.2014 cere respectarea acestui principiu la rejudecare sub aspectul studierii dosarului: fila 2/7 recurs. Atitudinea instanței de fond a fost contrară: nu a deschis dosarul, nu l-a citit, nu l-a studiat; instanța de fond a pronunțat o soluție „ o cerere de îndreptare materială „ fără a indica la care din cele trei sentințe se referă și în ce constă,, eroarea materiala contestată". Soluția s-a pronunțat prin inventarea unei cereri de îndreptare materială la care instanța de recurs nu a reacționat:
Referitor la contradictorialitate arată că, nu recunoaște reformularea unei cereri de îndreptare materială. Dacă există să se indice fila și formularea exactă a erorii materiale invocate de contestator.
Există o contradicție flagrantă sub aspectul că singura cerere valabilă este cea de la filele 4/7 și 5/7 din recurs și nu privesc nici un aspect în legătură cu vreo eroare materiala; Nu recunoaște nici o sentință din cele trei pronunțate .
Solicită să se aplice cererea de la filele 4/7 și 5/7 la decizia considerată, din cele trei ca fiind validă.
Încheierea recurată este nulă de drept după cum s-a arătat în concluziile scrise pct.1
Nu recunoaște legalitatea completului care a pronunțat ultima încheiere întrucât fiind în rejudecare nu avea competența materială; același complet a pronunțat trei sentințe complementare și o încheiere inventată.
Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente;
Motivele pentru care o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare sunt menționate expres la art.317 și 318 Cod pr.civilă.
Potrivit disp.art.317 Cod pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele menționate expres la literele a și b respectiv: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit disp.art.318 Cod pr.civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Primul motiv prev.de art.318 Cod pr.civilă, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale.
Al doilea motiv al vizează omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare prev. de art.304 Cod pr. civilă.
Curtea constată că, prin cererea formulată în scris, contestatorul nu indică temeiul de drept al contestației în anulare cu care a investit instanța de judecată, iar din argumentele invocate în susținerea cererii nu rezultă, că acesta ar contesta decizia instanței de recurs pentru vreunul din motivele menționate expres de aceste dispoziții procedurale.
Prin contestația formulată, contestatorul invocă aspecte legate de calificarea greșită a cererii cu care a investit prima instanță, susținând că, soluția s-a pronunțat prin inventarea unei cereri de îndreptare materială, la care instanța de recurs nu a reacționat.
Curtea reține însă că, aceste aspecte țin de modul de interpretare a unor dispoziții legale incidente în cauză.
În cadrul prezentei contestației în anulare, formulată împotriva deciziei instanței de recurs, contestatorul nu poate invoca aspecte ce țin de nelegalitatea hotărârii(încheierii) primei instanțe iar decizia instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare doar pentru motivele menționate expres la art.317 și 318 Cod pr.civilă.
Sunt considerentele pentru care Curtea, constatând că, în cauză nu sunt incidente aceste dispozițiile procedurale, respinge contestația în anulare ca, nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. N., împotriva deciziei nr.1739 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, D. S. | Judecător, M. P. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.M.P./26.03.2015
Tehn.M.D.2 ex
J.r.I.V.
M.C.Ț.
F.D.
| ← Pretentii. Hotărâre din 18-03-2015, Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2100/2015.... → |
|---|
