Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 618/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 618/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2266/2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2266/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
****************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta V. E., împotriva sentinței civile nr.618 din 05.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C M. S. S.A, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta reclamantă V. E. și intimata pârâtă S.C M. S. S.A, prin consilier juridic N. D. Flavian.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal după care,
Apelanta reclamantă V. E., depune la dosarul cauzei note de ședință și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv ,fișa postului de director general, fișa postului de șef de secție și hotărârea Adunării Generale a Acționarilor de suspendare.
Consilier juridic N. D. Flavian pentru intimata reclamantă S.C M. S. S.A. se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea respinge proba cu înscrisuri având în vedere că se află depusă la dosarul cauzei fișa postului de șef de secție, iar fisa postului de director și hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nu sunt concludente si utile in solutionarea cauzei
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra apelului.
Apelanta reclamantă V. E. a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj în sensul admiterii contestației cu consecinta constatarii nulității suspendării contractului individual de muncă.
Consilier juridic N. D. Flavian pentru intimata reclamantă S.C M. S. S.A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj. A arătat că suspendarea contractului individual de muncă în condițiile prevăzute de art.51 și 52 Codul Muncii îi permite angajatorului să se protejeze în fața salariatului împotriva căruia a formulat plângere penală.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 22.07.2014 sub nr._, reclamanta V. E. a chemat în judecată pârâta S.C. M. S. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 462/01.07.2014 emisă de Directorul General al S.C. M. S. S.A. iar pe fondul cauzei admiterea cererii așa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate, ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea pârâtei la o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care salariata a fost lipsita pe perioada suspendării contractului și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză, sume actualizate cu indicele de inflație existent la data plății efective, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare.
Prin sentința civilă nr. 618 din 05.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta V. E., domiciliată în Motru, ., ., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S. S.A., cu sediul în Rovinari, localitatea Vârț, nr. 157, județul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele;
Prin contestația înregistrată, contestatoarea V. E. a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a deciziei directorului general al S.C. M. S. S.A. nr. 462/01.07.2014 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă nr. 8042/01.12.2006, în temeiul art. 52 alin. 1 litera b din Codul Muncii; obligarea pârâtei să plătească o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății. S-a invocat de către aceasta atât neîndeplinirea condițiilor de formă cât și a celor de fond.
În fapt, contestatoarea a avut calitatea de salariat al pârâtei S.C. M. S. S.A. iar prin decizia contestată nr. 462/01.07.2014 s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acesteia în baza art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii, începând cu data de 03.07.2014, dată de la care s-a suspendat și plata drepturilor salariale de către angajator pe durata cercetărilor penale.
În considerentele acestei decizii, s-a arătat că s-a avut în vedere plângerea penală nr. 2450/22.02.2013 formulată de pârâta S.C. M. S. S.A., rezultând dosarul penal înregistrat sub nr. 4831/P/2013.
Astfel,cât privește condițiile de formă,tribunalul reține că din expunerea textului reglementării suspendării contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, în cauza dedusă judecății, rezultă că decizia de suspendare nu poate fi analizată decât prin prisma condițiilor expres prevăzute de lege, respectiv existența unei plângeri penale formulată de angajator împotriva salariatului sau trimiterea în judecată a acestuia și o faptă penală incompatibilă cu funcția deținută de salariat.
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută. În cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului nu pot fi aplicate prin analogie dispozițiile care reglementează răspunderea disciplinară, acesta din urmă fiind o instituție diferită.
Prin urmare, tribunalul consideră că sub aspect formal decizia atacată îndeplinește toate condițiile impuse de lege, respectiv în mod evident provine de la angajator fiind întocmită de către salariații cu atribuții în domeniu din cadrul departamentului intern cu atribuții specifice în materie, potrivit înscrisului depus la dosar de către intimată, fiind în prezența unui act juridic întocmit de un organ al intimatei care potrivit art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/ 1954, este considerat ca act al persoanei juridice însăși. Faptul că în cuprinsul deciziei contestate nu se indică cele solicitate de către reclamantă nu atrage nulitatea deciziei pentru că asemenea cerințe nu sunt impuse de legiuitor.
Așadar,aserțiunea contestatoarei conform căreia decizia atacată nu conține toate clementele expres prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, tribunalul nu o găsește judicioasă pentru că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece suspendarea contractului individual de muncă nu a fost aplicată ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare, ci pentru un alt temei juridic, având in consecință un regim juridic diferit, situație în care aceste elemente nu sunt necesare.
Cât privește condițiile de fond, se reține că, potrivit art. 52 alin. I lit. b) din Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului poate fi făcută în cazul în care angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținuta până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
A.. 2 al acestui articol prevede că dacă se constată nevinovăția salariatului, acesta își va relua activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
In cauză, tribunalul observă că intimata a formulat plângere penală înregistrată sub nr. 4831/P/2013.
Având în vedere dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii, tribunalul constată că în mod justificat intimata a emis decizia contestată pentru că angajatorul a formulat plângere penală împotriva contestatoarei pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, fapte anterior reliefate și indicate in plângerea penală înregistrată la organele de urmărire penală.
Tribunalul constată că textul legal nu impune cerințe suplimentare, respectiv începerea urmăririi penale față de salariat, punerea în mișcare a acțiunii penale sau luarea unor declarații acesteia de organele de urmărire penală, așa încât prin simpla înregistrare a plângerii penale formulată de către angajator privind săvârșirea unor fapte penale incompatibile în legătură cu serviciul cum este și în cazul de față, prin care intimata ar fi fost prejudiciată, se poate suspenda, din inițiativa exclusivă a angajatorului, în mod legal, contractul individual de muncă al salariatului.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul reține incidența în cauză a primei teze din art. 52 alin.1 litera b din Codul Muncii.
Prin urmare, angajatorul-pârât poate avea inițiativa suspendării contractului individual de muncă al reclamantului, inițiativă care este lăsată de legiuitor exclusiv la latitudinea acestuia.
Astfel, pârâta, în calitatea sa de angajator al reclamantei a înțeles să uzeze de dreptul său prevăzut de Codul Muncii și prin decizia nr. 462/01.07.2014 ce face obiectul prezentei contestații a suspendat contractul individual de muncă al reclamantei V. E..
Suspendarea contractului individual de muncă constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator față de salariatul împotriva căruia s-a formulat plângerea penală ori s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea de infracțiuni incompatibile cu funcția deținută. Pe perioada suspendării salariatul nu poate deține doar funcția cu care este incompatibilă fapta pentru care s-a formulat plângerea penală nefiind împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcție chiar la aceeași unitate. Astfel, dreptul său la muncă nu este atins. Măsura suspendării nu este contrară nici principiului prezumției de nevinovăție, care se aplică numai în cadrul răspunderii penale. Plângerea penală se întemeiază pe date și pe indicii cu privire la săvârșirea de salariat a unei infracțiuni incompatibile cu funcția deținută, iar existența ori inexistența vinovăției se stabilește prin hotărâre judecătorească definitivă. Fapta salariatului, chiar dacă nu va atrage răspunderea penală a acestuia, poate constitui abatere disciplinară, ce poate fi sancționată inclusiv cu încetarea contractului de muncă. În situațiile în care se va constata nevinovăția salariatului și dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare in temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Codul Muncii, potrivit cărora: .. (2) In cazurile prevăzute la alin. (I) lit.a, și b” dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului."
Așadar, măsura suspendării este la latitudinea societății, instanța nefiind competentă să cenzureze dacă sunt sau nu motive justificate pentru ca societatea să formuleze plângere.
In mod evident, întrucât decizia contestată de suspendare a contractului individual de muncă al contestatoarei a fost legal întocmită de către intimată nu se poate dispune obligarea acesteia să permită contestatoarei să-și reia activitatea sau să-i plătească despăgubiri materiale așa cum a solicitat aceasta, aceste solicitări având un caracter subsecvent și accesoriu cererii principale de anulare a deciziei atacate. Despăgubirea contestatoarei ar fi posibilă a fi realizată doar în situația în care la finalizarea cercetărilor penale se va constata nevinovăția contestatoarei, urmând ca aceasta să beneficieze de o despăgubire potrivit dispozițiilor anterior evocate ale art. 52 alin. 2 Codul muncii.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a considerat că decizia atacată a fost în mod legal întocmită fiind aplicabilă situației de fapt ipoteza textului legal reținut de pârâtă, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanta V. E..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta V. E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
In motivare a arătat că nu se poate face aplicarea art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, întrucât plângerea penală provine de la angajator și este întocmită de salariați( plângerea penală este întocmită de directorul general - care nu este salariatul societății, dar și de directorul adjunct - care este salariatul societății), dar aceștia nu au atribuții în domeniu. Plângerea penală, se referă la activitatea unui președinte al Consiliului de administrație și a unui director, în perioada de mandat. Potrivit Legii 31/1990 art. 142 alin. d) și Actului constitutiv al societății cap. VII, punctul B, litera d), supravegherea activității unui director intră in sarcina consiliului de administrație și în nici un caz al unui alt director, cu atât mai puțin al unui director adjunct. De asemenea, arata ca in mod eronat a reținut prima instanța că plângerea penală provine de la angajator, pentru că prin angajator se înțelege societatea comercială cu întreaga ei conducere colectivă: A.G.A, C.A., director general, așa cum este ea aprobată prin organigramă în temeiul Actului constitutiv al societății cap. VII, punctul A, litera 1)., iar această plângere penală care se referă la președintele Consiliului de administrație și la un director nu poartă viza nici a A.G.A., nici a CA., ea poartă doar semnătura directorului și a directorului adjunct.
Cât privește condițiile de fond, sentința nu face absolut de loc referire la cerința art. 52 alin.l litera b din Codul muncii care arată clar că faptele cuprinse în plângerea penală trebuie să fie incompatibile cu funcția deținută, cu atât mai mult cu cât pârâta face în întâmpinare deducția ilegală, cum că numai trimiterea în judecată se referă la fapte penale incompatibile cu funcția deținută, plângerea penală nu trebuie sa, aibă această caracteristică.
A mai menționat că suspendarea contractului individual de muncă s-a făcut în timp ce era numită în funcția de șef de secție al Secției Motru -At. Mh., post în care nu putea avea atribuții similare și posibilitatea de a comite fapte similare cu cele din cuprinsul plângerii penale, care se referă la posibile fapte înfăptuite din calitatea și cu atribuțiile unui director general.
A mai arătat apelanta ca in mod eronat a apreciat instanța de fond ca nu a fost încălcata prezumția de nevinovăție întrucât în Convenția Europeana a Drepturilor Omului se prevede în art. 6 alin. 1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: "Orice persoana are dreptul de a-fii examinata cauza in mod echitabil, public si într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent si imparțial, stabilit prin lege, care va hotărâri fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor cu caracter civil... și art.21 din Constituția României precum și art. 6 alin. 2 a C.E.D.O. „ Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".
Susținerea instanței potrivit căreia se poate angaja la altă unitate ori in altă funcție la aceeași unitate este inaplicabilă, pentru că timp de un an A.J.O.F.M. Gorj nu a găsit nici un post de inginer disponibil –conform pregătirii profesionale, așa cum prevede legea, iar societatea a oferit alternativ postul de lăcătuș mecanic, necompatibil cu pregătirea și experiența profesională de 24 de ani.
In drept se întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 N.C.P.C., art. 52 alin.l litera b din Codul muncii; art. 142 alin. d) din Legea 31/1990; Actului constitutiv al societății cap. VII.
În dovedirea cererii de apel, s-a solicitat completarea probelor administrate în fața primei instanțe ,după cum urmează: Actul constitutiv al societății, Organigrama societății, Fișa postului de director general, Fișa postului de șef de secție. Depune prezenta cerere de apel și copii, certificate pentru conformitate cu originalul, de pe Capitolul VII al Actului constitutiv, Organigrama societății, Adresa 2999/o4.03.2013..
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
In motivare, a arătat ca suspendarea facultativa a contractului individual de munca, lăsata la alegerea pârtii interesate, poate avea drept inițiator fie angajatorul, fie salariatul, in condițiile reglementate expres in dispozițiile art. 51 si 52 Codul Muncii.
Spre deosebire de art. 51 Codul Muncii in care sunt enumerate cauzele de suspendare ale contractului individual de munca din inițiativa salariatului, in art. 52 Codul Muncii simt enumerate cauzele de suspendare din inițiativa angajatorului.
A menționat că legea îi permite angajatorului să se protejeze în fata salariatului împotriva căruia a formulat plângere penala prin decizia de suspendare a contractului individual de munca.
A menționat că rațiunea acestei posibilități rezida in lipsa de neîncredere a angajatorului in calitatea sau caracterul licit al activității profesionale prestate de salariatul împotriva căruia a fost formulata o plângere penala.
Din prevederile art. 52 alin.(l) lit.b teza I rezulta si condiția ce trebuie îndeplinita pentru incidența acestei prevederi legale si anume, plângerea penala sa îndeplinească cerința unui act procedural valabil - condiția îndeplinita in prezenta cauza având in vedere ca s-a constituit dosarul penal 4831/P/2013, dosar care s-a conexat la Dosarul penal 1337/P/2013.
A mai menționat că art. 294 alin. (2) Noul Cod de Procedura Penala prevede ca " In situația in care plângerea sau denunțul nu îndeplinește condițiile de forma prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompleta ori neclara, se restituie pe cale administrativa petiționarului, cu indicarea elementelor care lipsesc ".
A precizat că . nu putea odată cu formularea plângerii penale sa procedeze la suspendarea apelantei, ci ulterior, numai după confirmarea acesteia ca act procedural valabil de către P. de pe lângă Tribunalul Gorj, respectiv prin emiterea adresei nr. 7928 prin care societatea a fost informata ca s-a constituit dosarul penal nr.4831/P/2013, putea sa procedeze si a procedat la emiterea deciziei de suspendare, astfel incat criticile apelantei cu privire la săvârșirea unui abuz al . prin emiterea deciziei de suspendare sunt nefondate.
In acest sens înaintează Extras din Rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., Dosar nr. 4831/P/2013, pag.l, 2, 40, 41 din care rezulta faptul ca, in conformitate cu pct.7, pag. 40, sesizarea . care a stat ca temei al emiterii deciziei de suspendare a apelantei s-a disjuns împreuna cu o alta sesizare cu privire la aceleași aspecte dar formulata de o alta persoana formându-se o noua cauza si trimisa spre soluționare organului competent.
De asemenea, aspectele sesizate prin motivele de apel referitoare la persoanele semnatare ale Plângerii penale nr. 2450/22.02.2013 - directorul general respectiv directorul adjunct al societății la acea data, nu au nici un fel de relevanta întrucât, potrivit dispozițiilor codului de procedura penala organul de urmărire penala are obligația de a verifica sub toate aspectele faptele sesizate de către persoana vătămata si de a depune diligentele pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt expusa prin plângerea penala, neavând incidența aspectele cu privire la calitatea persoanelor care au formulat plângerea, fapt pentru care solicita respingerea probatoriilor solicitate in acest sens de apelanta.
De altfel, raportat la situația de fapt expusa la fondul cauzei, prezentul
dosar constituit urmare a plângerii împotriva deciziei de suspendare a
relațiilor de munca intre . si apelanta a rămas
fără obiect.
Instituția suspendării facultativă a relațiilor de munca cu apelanta s-a interpus in perioada desfacerii relațiilor de munca dintre societate si apelanta prin decizia de concediere nr.1443/20.06.2013 emisa in temeiul art. 65 Codul muncii.
La data de 09.10.2012 prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.9, apelanta d-na E. V. a fost revocata din funcția de director general al . reintegrată in calitatea de salariat al . in funcția deținuta anterior numirii ca director, respectiv Sef Secție - Secția Motru;
Urmare a contestării deciziei de concediere, contestație ce a format obiectul dosarului_, Tribunalul Gorj prin Sent. Civ. nr. 556/13.03 2014 a anulat decizia de concediere ca netemeinica si nelegala;
In temeiul art. 274 Codul Muncii, . a reintegrat apelanta pe funcția anterior deținuta plătindu-i drepturile salariale aferente de la data concedierii si pana la data reintegrării efective prin decizia nr. 402/17.06.2014;
A mai menționat că, intre data reintegrării apelantei - 17.06.2014 si data admiterii apelului . - 15.10.2014 împotriva sent. civ. a Tribunalului Gorj 556/2013, . a emis decizia de suspendare a apelantei din prezentul dosar 462/01.07.2014.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca temeinica si legala a sentinței Tribunalului Gorj nr. 618/05.02.2015 pronunțata in Dosarul nr._ .
Apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 462/01.07.2014 s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei în baza art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii având in vedere formularea plângerii penale nr. 2450/22.02.2013 de către pârâta S.C. M. S. S.A., plângere in urma căreia s-a format dosarul penal înregistrat sub nr. 4831/P/2013
Potrivit art. 52 alin. I lit. b) din Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului poate fi făcută în cazul în care angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținuta, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Astfel cum a reținut instanța de fond, aceasta măsura are caracter temporar, putând fi dispusă de angajator față de salariatul împotriva căruia s-a formulat o plângerea penală întemeiată pe date și pe indicii cu privire la săvârșirea de salariat a unei infracțiuni incompatibile cu funcția deținută.
Rezulta așadar ca suspendarea contractului va interveni in situația existentei unei legături intre funcția deținuta si fapta săvârșita, aceasta din urma atrăgând incompatibilitatea deținerii in continuare a funcției in exercitarea căreia s-a comis.
In cauza, astfel cum rezulta din conținutul plângerii penale formulate, faptele imputate contestatoarei au vizat acțiunile întreprinse de aceasta in calitate de director general al societății, concretizate in masuri de restructurare desființate in instanța, angajări ilegale, atribuire si încasare a unor drepturi salariale nelegale, angajarea societății in circuite nelegale de compensare a unor creanțe, precum si încheierea unor contracte păguboase pentru societate.
Pe de alta parte, la data luării măsurii suspendării contractului, contestatoarea nu deținea calitatea de director, ci pe cea de sef secție, in acest sens fiind adoptata decizia nr. 359/04.06.2014 prin care a fost pusa in executare s.c. nr. 556/13.03.2014 pronunțata de Tribunalul Gorj.
Conform fisei postului aflata la f. 68 dosar fond, îndeplinirea sarcinilor presupuse de aceasta funcție nu permitea săvârșirea unor fapte de natura celor pentru care a fost formulata plângere penala, existând o mențiune expresa potrivit căreia nu angajează patrimonial unitatea in raport cu terții.
Astfel fiind, in raport de împrejurarea ca salariatul nu mai deținea la data luării măsurii suspendării funcția in exercitarea căreia a săvârșit faptele pentru care a fost formulata plângere penala, ci o alta funcție cu atribuții diferite, nu puteau fi aplicate disp. art. 52 alin. 1 lit. b) Codul muncii, in mod eronat prima instanța apreciind in sensul legalității deciziei contestate.
In ceea ce privește critica privind aplicarea eronata a disp. art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, se constata ca aceasta vizează in esența neregularitati ale plângerii penale formulate derivând din lipsa atribuțiilor persoanelor semnatare de a proceda in acest sens.
Or, o astfel de cenzura nu poate fi făcuta de instanța civila, verificarea aspectelor formale ale plângerii penale fiind atributul organelor penale investite cu soluționarea sa.
Nu pot fi primite nici solicitările contestatoarei de obligare a pârâtei la o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsita pe perioada suspendării contractului și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză, sume actualizate cu indicele de inflație existent la data plății efective, precum si repunere a părților în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare.
Sub acest aspect, se constata ca măsura suspendării a fost luata de către angajator in intervalul cuprins intre pronunțarea s.c. nr. 556/13.03.2014 de către Tribunalul Gorj si pronunțarea d.c. nr. 3768/15.10.2014 de către Curtea de apel C...
Prin aceasta din urma hotărâre a fost admis apelul declarat, schimbându-se sentința in sensul respingerii in totalitate a contestației formulate de către aceeași contestatoare din prezenta cauza împotriva deciziei de concediere nr. 1443/20.06.2013 emisa de către intimata.
Pe cale de consecința, a fost confirmata măsura concedierii contestatoarei, respectiv încetarea raporturilor juridice de munca in condițiile prevăzute de art. 77 din C. Muncii, nemaiexistând nici un temei pentru obligarea intimatei la plata vreunei prestații ori pentru repunerea parților in situația anterioara.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 480 NCPC, urmează a fi admis apelul, schimbata sentința in sensul ca se va admite in parte contestația. Se va anula decizia nr. 462/01.07.2013. Se va respinge cererea privind plata despăgubirilor si repunerea in situația anterioara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul, declarat de reclamanta V. E., împotriva sentinței civile nr.618 din 05.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C M. S. S.A, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Schimbă sentința în sensul că admite în parte contestația.
Anulează decizia de suspendare 462/01.07.2014.
Respinge cererea privind plata despăgubirilor și repunerea în situația anterioară.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, R. M. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M./11 Mai 2015
Tehn.3ex/G.Ț.
Jud.fond.T.M.
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
