Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 2281/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2281/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 2281/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2281
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul Ș. S., cu domiciliul în Tg. J., Aleea Plopilor, ., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 319 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. M. S. S.A., cu sediul în Rovinari, ., jud. Gorj, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant Ș. S. și consilier juridic Ș. C. D., reprezentând-o pe intimata pârâtă S.C. M. S. S.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Apelantul reclamant Ș. S. a precizat că solicită și anularea actului adițional nr. 4283/01.07.2014.
Curtea a adus la cunoștință părții că în această fază procesuală, a apelului, nu se pot formula cereri noi, prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicitând anularea deciziei înregistrată sub nr. 577/21.07.2014 și obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant Ș. S. a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că în decizie se stipulează în mod clar când se încheie un nou act adițional. A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței civile și pe fond admiterea contestației.
Consilier juridic C. D. Ș., pentru intimata pârâtă, a considerat că reclamantul nu se află în situația unei schimbări unilaterale a contractului de muncă, salariul acestuia fiind modificat ca urmare a faptului că nu a mai îndeplinit și cea de-a doua funcție pentru care primea un spor de 30%. A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul Ș. S. a chemat în judecată pârâtul ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.577/21.07.2014, număr de înregistrare în registrul special și nr._/21.07.2014 de înregistrare în registrul general, precum și la plata diferențelor salariale cuvenire ca urmare a diminuării salariului începând cu luna iulie 2014 și până la pronunțarea sentinței, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei ..
Că, la data de 12.06.2014 i s-a comunicat informarea cu nr.8220 prin care i se ducea la cunoștință faptul că postul de operator calculator pe care îl deținea a fost desființat, oferindu-i postul de picher. A mai arătat reclamantul că a fost de acord cu noul post oferit dar că este nemulțumit de faptul că salariul i-a fost diminuat.
A mai arătat reclamantul că nu i s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă în sensul art.17, alin.5 Codul muncii.
În concret reclamantul a arătat că este vorba de o măsură de modificare unilaterala a contractului individual de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esențiale: respectiv salariul incident fiind art. 41 Codul muncii.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. Codului Muncii.
Pârâtul . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că diferența de salarizare pe care reclamantul o solicită este de fapt un spor în cuantum de 240 lei acordat acestuia pentru exercitare unei funcții suplimentare, respectiv aceea de operator calcul normare.Ca urmare a desființării acestui post, reclamantului i s-a oferit un post de picher, cu care acesta a fost de acord, semnând nota de informare, urmând a se prezenta în termen de 3 zile la serviciul personal pentru a semna actul adițional. Ulterior, acesta nu s-a mai prezentat în vederea semnării, fiind nemulțumit de salariul stabilit. S-a mai arătat faptul că reclamantul beneficiază în prezent de clasa maximă de salarizare acordată pentru funcția de picher.
Prin sentința nr.319 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul Ș. S., cu domiciliul în Tg-J., ..20, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul ., cu sediul în Rovinari, Cartier Vârț, nr.157, județul Gorj.
S-a reținut că reclamantul Ș. S. este salariatul pârâtei începând cu anul 2005, conform Contractului individual de muncă nr.6612/15.07.2005, ca picher. Prin Decizia nr.124/04.03.2013, a . reclamantul a fost încadrat ca operator calcul normare la Sectorul de Sud. Între societate și reclamant a fost încheiat actul adițional nr. 91/04.03.2013 prin care s-a convenit ca salariul de bază al reclamantului plus sporurile permanente sa fie de 1250 lei, din care 250 lei reprezenta spor vechime.
Având în vedere necesitățile societății, reclamantului i s-a propus ca pe lângă funcția de operator calcul normare să desfășoare și activitatea de picher, acesta având calificarea necesară conform contractului individual de muncă. Acest aspect a fost concretizat prin Decizia nr.1636/23.08.2013.
Prin semnarea de către reclamant a actului adițional nr.2742/23.08.2013, acesta a consimțit să primească un salariu de 1250 lei la care s-a adăugat un spor de 240 lei, pentru exercitarea unei funcții suplimentare, rezultând astfel un salariu de 1490 lei. Acest spor a fost acordat de către pârâtă în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă al ., Anexa 16, pct.2 .
Ulterior, ca urmare a modificării structurii organizatorice a societății, a fost emisă Hotărârea Consiliului de Administrație al ., nr.7/10.06.2014. Printre alte măsuri s-a dispus și desființarea postului reclamantului, respectiv acela de operator calcul normare la Sectorul de Sud, fiindu-i oferit acestuia pentru a se evita concedierea, postul de picher, pentru care reclamantul avea pregătirea necesară. Acest aspect a fost adus la cunoștința reclamantului prin adresa nr.8220 din 12.06.2014 făcând referire la postul ce urmează a fi ocupat precum și cu privire la nivelul de salarizare aferent acestui post, aspect cu care reclamantul a fost de acord, fiind nemulțumit de salariul aferent postului de picher, respectiv acela de 1200 lei.
Astfel, între salariul stabilit prin ultimul act adițional semnat de reclamant (2742/23.08.2013-fila4 din dosar) și cel acordat pentru funcția de picher, a rezultat o diferență de 290 lei, motiv pentru care reclamantul a înțeles să conteste decizia nr.577/21.07.2014.
Deși la comunicarea adresei nr.8220 din 12.06.2014, reclamantul a avut obiecțiuni cu privire la nivelul de salarizare,din analiza grilei de salarizare, coroborate cu nivelul de salarizare stabilit de angajator, instanța a constatat că reclamantul a fost salarizat cu clasa maximă de salarizare pentru postul oferit, respectiv clasa 30 căreia îi corespunde un salariu de 1200 lei.
Mai mult, faptul că anterior reclamantul a beneficiat de un salariu mai mare, s-a datorat faptului că acesta a prestat o muncă suplimentară, care în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă al ., Anexa 16, pct.2 a fost remunerată cu maxim 30% din salariul de bază minim al funcției suplimentare îndeplinite. Astfel că reclamantul a beneficiat de un spor de 240 lei aferent funcției suplimentare exercitate.
Conform actului adițional nr. 91/04.03.2013, salariul de bază al reclamantului a fost stabilit la 1000 lei la care s-au adăugat sporurile permanente, respectiv spor vechime în cuantum de 250 lei, rezultând un salariu de 1250 lei.
Diferența de salariu de la 1490 lei negociat prin Actul adițional 2742/23.08.2013 la cel de 1200 lei de care reclamantul beneficiază în prezent ca urmare a acceptării postului de picher pe care îl ocupă în prezent se datorează faptului că acesta în prezent nu mai desfășoară o altă funcție suplimentară pentru a beneficia de sporul ce a fost inserat în Actul adițional nr. 2742/23.08.2013 la litera J, pct.A(a) unde se explicitează faptul că suma de 240 lei reprezintă spor pentru exercitarea unei funcții suplimentare.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în speță nu este vorba de o modificare unilaterală a contractului individual de muncă în sensul art. . 41 alin. (1) Codul muncii potrivit căruia “ contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților și numai cu titlu de excepție modificarea unilaterală a contractului individual de muncă se poate face fără consimțământul salariatului”, având în vedere consimțământul scris al reclamantului cu privire la acceptarea postului oferit. (fila 2)
Clauzele referitoare la felul muncii, locul muncii, condițiile de muncă fiind clauze fundamentale ale contractului individual de muncă au fost acceptate de către reclamant.
În ce privește salarizarea pentru postul oferit, reclamantul beneficiază de clasa maximă de salarizare pentru postul ocupat, respectiv un salariu de 1200 lei, neexistând posibilitatea acordării unui salariu mai mare pentru activitatea respectivă.
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă instanța a apreciat cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel, invocând încălcarea art.6 din CEDO, prin neaplicarea unui tratament imparțial în analiza probelor, în sensul de a se nominaliza toate probele administrate în cauză, de a le analiza și a răspunde fiecărei susțineri.
A mai susținut că sentința nu este motivată cu privire la situația de fapt arătată în cererea de chemare în judecată, respectiv valabilitatea actului adițional nr.4284/01.07.2014, prin care i s-a modificat contractul de muncă, act semnat numai de angajator.
Intimata . depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând criticile invocate se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Conform art.41 din Codul Muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar în mod excepțional, modificarea unilaterală este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Raportat la situația de fapt reținută de instanța de fond în concordanță cu susținerile din cererea introductivă, se constată că prin soluția pronunțată în cauză Tribunalul nu a încălcat dispozițiile art.41 din Codul Muncii, în privința salariului stabilit prin actul adițional 4284/01.07.2014.
Astfel, inițial reclamantului - încadrat ca operator calcul normare - i s-a stabilit un salariu de 1250 lei, iar ulterior, în urma acceptării de către acesta și a atribuțiilor de picher, la salariul stabilit prin decizia nr.124/4.03.2014, s-a adăugat un spor de 240 lei, în acest sens fiind încheiat actul adițional nr.2742/23.08.2013.
Ulterior, s-a revenit la salariul stabilit prin actul adițional nr.91/4.03.2013 și decizia nr.124/4.03.2014, întrucât, ca urmare a modificării structurii organizatorice a societății, postul de operator calcul normare la Sectorul de Sud a fost desființat, iar reclamantului i s-a oferit postul de picher, conform adresei nr.8220 din 12.06.2014, pe care acesta l-a acceptat, având însă obiecțiuni cu privire la cuantumul salariului.
Faptul că prin actul adițional nr.4284/01.07.2014 s-a stabilit un salariu de 1200 lei, care dealtfel este corespunzător clasei maxime de salarizare pentru postul de picher, se datorează împrejurării că reclamantul desfășoară numai activitățile specifice acestui post, fără a avea și atribuții suplimentare, așa cum avusese anterior desființării postului de operator.
Așadar, nu poate pretinde menținerea salariului de 1490 lei primit anterior în baza deciziei nr.1636/23.08.2013, al cărui cuantum era justificat de îndeplinirea, cumulată, atât a atribuțiilor de operator calcul normare, cât și a celor de picher.
Această situație de fapt a fost reținută întocmai de Tribunal, este conformă actelor depuse la dosar, iar soluția instanței se întemeiază pe analizarea întregului material probator administrat.
Nu sunt fondate nici susținerile apelantului referitoare la încălcarea dreptului garantat de art.6 din CEDO.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenție, include între altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor (Hotărârea Artico (Italiei), drept considerat efectiv numai dacă aceste observații sunt realmente examinate de instanță, care are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților (Hotărârea Perez/Franței; Hotărârea V. der Hurk/Olandei).
Obligația impusă de art.6 nu presupune însă existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, fiind suficient ca instanța să examineze în mod real problemele esențiale puse în discuție (Hotărârea Helle /Finlandei; Hotărârea A./României).
În speță, aceste obligații rezultate din prevederile art.6 la Convenție au fost respectate de prima instanță, motivarea sentinței în care s-au analizat probele administrate în raport de obiectul litigiului, răspunzând cerințelor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În consecință apelul declarat de reclamant este nefondat și urmează să fie respins, conform art.480 alin.(1) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ș. S., cu domiciliul în Tg. J., Aleea Plopilor, ., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 319 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. M. S. S.A., cu sediul în Rovinari, ., jud. Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2015
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.L.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința... → |
|---|
