Despăgubire. Decizia nr. 1373/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1373/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 9336/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.1373
Ședința publică de la 16 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- C. R.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 2015, privind soluționarea apelului declarat de reclamantul O. F., domiciliat în comuna Stolojani, ., împotriva sentinței civile nr.3094 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR SNP ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg.J., . P., nr.3, județul Gorj, având ca obiect despăgubire.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.396 Cod pr.civ., a amânat pronunțarea la data de 16 martie 2015
Curtea, deliberând pronunță următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3094 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de intimată.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul O. F., CNP_, domiciliat în Bălești, ., în contradictoriu cu intimata R. Națională a Pădurilor – RNP Romsilva – Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg-J., .-tru P., nr.3, județul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește excepțiille de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de intimată instanța o va respinge cu următoarea motivare:
Prin acțiunea introductivă petentul a solicitat despăgubiri datorate infirmității intervenite ca urmare a accidentului de muncă produs în data de 16.02.2010 .
Nu a fost primită motivarea intimatei cum că termenul de prescripție curge de la data producerii accidentului de muncă, respectiv 16.02.2010, iar acțiunea este introdusă în luna decembrie 2013, deci peste termenul de prescripție de trei ani prevăzut de lege, întrucât petentul nu contestă procesul-verbal de cercetare a accidentului pentru a se raporta la data producerii acestuia ci solicită despăgubiri materiale și morale urmare a infirmității intervenite în urma accidentului de muncă.
În ceea ce privește fondul cauzei:
Petentul a fost salariatul intimatei cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată ca muncitor necalificat, iar la data de 16.02.2010 a avut loc un accident de muncă la punctul de lucru unde își desfășura activitatea .
Din lecturarea procesului verbal de cercetare a evenimentului care a produs invaliditate (confirmată prin decizia nr.2599 din 17.07.2013) încheiat la data de 14.08.2013 de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj reiese că petentul O. F. nu a respectat Instrucțiunile proprii de securitatea muncii, fiind încălcate prevederile art.22 din Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006 și prevederile art.49 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii pentru lucrările de prelucrare mecanică a lemnului în cherestea și mașini de prelucrat lemn, astfel că culpa în producerea accidentului i-a aparținut acestuia .
De altfel petentul a fost și sancționat prin decizia nr. 64/29.03.2010 cu avertisment scris în conformitate cu prevederile art.100 alin.1 litera b din Contractul colectiv de muncă al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva pentru încălcarea prevederilor expuse la capitolul K.
Nu a fost reținută nici apărarea petentului cum că intimata a fost sancționată a fost sancționată cu amendă contravențională de 4000 lei în conformitate cu art.39 alin.4 din legea nr.319/2006 precum și conform art.13 alin.1 din O.G.2/2001 cu modificările ulterioare .
Din analiza aceluiași proces-verbal de cercetare înregistrat la ITM Gorj sub nr._/14.08.2013, respectiv lit.o, pct. 2 rezultând că fapta descrisă la cap.1.1 de care se face răspunzătoare intimata este „sancționabilă…” și nu a fost sancționată.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză s-a stabilit că petentul O. F., în urma accidentului de muncă suferit la data de 16.02.2010 prezintă infirmitate fizică permanentă cu o deficiență vizuală medie (incapacitate adaptativă de aproximativ 50 % pentru o perioadă de 12 luni cu afectarea capacității de muncă în același procent). S-a precizat că pierderea unui organ (ochi drept) și a vederii ochiului drept au legătură de cauzalitate cu accidentul de muncă suferit la data de 16.02.2010 și nu se încadrează în grad de invaliditate.
S-a stabilit că ochiul afectat de traumatismul suferit în cadrul accidentului de muncă, sus-numitul nu necesită tratament de specialitate în viitor .
Prin urmare, în cauză nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.253 din Codul muncii pe care de altfel petentul și –a întemeiat acțiunea, respectiv prejudiciul material, moral suferit de acesta din culpa angajatorului .
Pe cale de consecință, în speță nu s-a impus acordarea daunelor morale solicitate de petent câtă vreme acesta nu a făcut dovada în ce anume constă prejudiciul moral, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral și a vinovăției angajatorului, răspunderea patrimonială a angajatorului fiind o răspundere specifică în baza căreia angajatorul este obligat a repara prejudiciul efectiv produs salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție și în legătură cu munca sa.
Fiind vorba de o infirmitate produsă ca urmare a unui accident de muncă acordarea daunelor morale, admisibilă în principiu, trebuie să-și găsească însă suport în prejudicial moral suferit de salariat pe planul aprecierii sociale a conduitei sau a priceperii profesionale a acestuia în legătură cu munca.
Împotriva acestei sentințe a declarat ape reclamantul O. F. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel se arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea motivat de faptul că în producerea accidentului d e muncă s-a reținut culpa exclusivă a apelantului, iar intimata nu ar avea nicio culpă. Din concluziile procesului verbal întocmit de ITM Gorj în 14.08._ rezultă că apelantul nu a respectat instrucțiunile proprii de securitate a muncii, dar în mod greșit instanța de fond nu reține culpa intimatei ROMSILVA, arătând că este sancționabilă și nu sancționată.
Apelantul arată că nu a avut nicio culpă în producerea accidentului. Acesta era muncitor necalificat, ca și numitul S. D.. Ori, operațiunea pe care aceștia au efectuat-o, se putea face numai de personal calificat și instruit în acest sens, invocându-se dispoz. art. 57 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii pentru lucrările de prelucrare a lemnului.
S-a reținut culpa intimatei care a permis operațiile de debitare a buștenilor la fierăstrăul cu pânză panglică orizontală în lipsa persoanei calificate în acest scop. Au fost încălcate prevederile dispoz. art. 13 lit.f din Lg.319/2006 și art.57 din Instrucțiuni. Prin procesul verbal încheiat de ITM –la lit.n se precizează că persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale sunt O. F. și R. Națională a Pădurilor ROMSILVA RA – persoană juridică pentru care a prevăzut că este pasibilă de o amendă contravențională între 4000 și 8000 lei conform art. 39 din Lg. 319/2006 și art. 13 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare.
Chiar dacă la momentul întocmirii procesului verbal contravenția s-a prescris și de aceea nu s-a mai aplicat amenda, apelantul arată că nu înseamnă că numai subzistă culpa intimatei în producerea accidentului. Rezultă astfel cu certitudine și culpa angajatorului în producerea incidentului, astfel că în urma accidentului apelantul reclamant arată că a pierdut în totalitate ochiul drept și trebuie să facă un efort în plus care îi afectează atât fizicul cât și psihicul acestuia.
Se solicită admiterea apelului.
La data de 06.01.2015 intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
La data de_ apelantul formulează răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Apelul este fondat.
Potrivit art. 253 alin. 1 Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Condițiile răspunderii patrimoniale ale angajatorului sunt: existența unei fapte ilicite a acestuia, existența unui prejudiciu în dauna salariatului produs în timpul îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu serviciul, vinovăția angajatorului și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul salariatului.
În cauza de față, prin procesul verbal de cercetare încheiat la 14.08.2013 de către Inspectoratul teritorial de Muncă Gorj s-a stabilit că în data de 16.02.2010 în jurul orei 15,00 apelantul reclamant împreună cu S. D. și U. C. au efectuat operația de debitare a buștenilor până la ora 18,30, când cei trei lucrători au manevrat un buștean de pe rampa de depozitare pe batiul ferăstrăului cu pânză panglică orizontală în vederea debitării.
S. D. a acționat de la tabloul de comandă în vederea rotirii bușteanului, iar O. F. ținea cu o bară metalică de capătul celălalt al acestuia. Capătul liber s-a deplasat de pe axul batiului, a lovit bara metalică cu care apelantul reclamant încerca să îl manevreze, astfel că acesta a fost lovit în ochiul drept, accidentându-l.
În același proces verbal de cercetare la litera k se menționează drept cauză a producerii evenimentului faptul că apelantul reclamant nu a respectat instrucțiunile proprii de securitate a muncii, încercând să facă operația de rotire, iar la lit.l se menționează drept cauză a producerii evenimentului și faptul că intimata pârâtă nu a asigurat prin personalul propriu controlul cunoașterii și aplicării prevederilor de securitate și sănătate în muncă cuprinse în instrucțiunile proprii și a permis efectuarea operațiilor de debitare a buștenilor la ferăstrăul cu pânză panglică orizontală în lipsa persoanei calificată în acest scop .
Din procesul verbal de cercetare emis de Inspectoratul teritorial de Muncă Gorj se menționează că persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale sunt atât apelantul reclamant cât și intimata pârâtă, care se face răspunzătoare de încălcarea prevederilor legale expuse la cap.l1 deoarece nu a asigurat prin personalul propriu controlul cunoașterii și aplicării prevederilor de securitate și sănătate în muncă și a permis efectuarea operațiilor de debitare a buștenilor la ferăstrăul cu pânză panglică orizontală în lipsa persoanei calificată în acest scop .
Ulterior, apelantul a fost spitalizat după producerea accidentului, suferind leziuni traumatice la ochiul drept. Tratamentul medical instituit, aproximativ 6 luni nu a avut rezultate, astfel că a fost supus unei intervenții chirurgicale prin care i-a fost extirpat ochiul drept, astfel cum rezultă din biletul de externare emis de Spitalul Clinic de Urgență Oftalmologice București. După extirparea ochiului apelantului reclamant i s-a montat o proteză oculară.
Din raportul de expertiză medico legală nr. 809/16.06.2014 efectuat se Serviciul de medicină legală Gorj rezultă că apelantul prezintă infirmitate fizică permanentă, iar pierderea ochiului drept și a vederii ochiului drept au legătură de cauzalitate cu accidentul de muncă suferit la data de 16.02.2010.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului instituite de prevederile art. 253 alin.1 C.muncii.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta a fost menționată în cuprinsul procesului verbal de cercetare încheiat la 14.08.2013 de către Inspectoratul teritorial de Muncă Gorj și în care se reține faptul că intimata pârâtă nu a asigurat prin personalul propriu controlul cunoașterii și aplicării prevederilor de securitate și sănătate în muncă cuprinse în instrucțiunile proprii și a permis efectuarea operațiilor de debitare a buștenilor la ferăstrăul cu pânză panglică orizontală în lipsa persoanei calificată în acest scop .
Curtea reține că intimata a încălcat și dispozițiile art. 13 lit.j din Lg. 319/2006 a Securității și sănătății în muncă potrivit cărora, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să angajeze numai persoane care corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute.
De asemenea, potrivit art.8 din HG 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, care completează prevederile Lg. 319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informații adecvate și, daca este cazul, fișe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă. Potrivit art. 9 din același act normativ informațiile și fișele de lucru trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate și sănătate privind condițiile de folosire a echipamentelor de muncă.
În cauza de față, se reține că angajatorul intimat nu și-a îndeplinit obligațiile menționate mai sus, mai mult a permis efectuarea operațiilor de debitare a buștenilor cu un instrument de lucru în lipsa unei persoane calificată în acest scop, fapt ce a avut ca și consecință vătămarea sănătății apelantului reclamant.. Este astfel îndeplinită și condiția vinovăției, chiar dacă în cauză se reține o culpă comună, sub acest aspect criticile sunt întemeiate.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, din raportul de expertiză medico legală nr. 809/16.06.2014 efectuat se Serviciul de medicină legală Gorj rezultă că apelantul prezintă infirmitate fizică permanentă, iar pierderea ochiului drept și a vederii ochiului drept au legătură de cauzalitate cu accidentul de muncă suferit la data de 16.02.2010.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile art. 253 alin.1 Codul muncii. Nu are nici o relevanță faptul că intimata nu a mai fost sancționată cu amenda contravențională de 4000 lei conform art. 39 alin. 4 din Lg. 319/2006 stabilită prin procesul verbal de cercetare, cum greșit reține instanța de fond. Chiar dacă în acest proces verbal s-a făcut mențiunea că persoana juridică este sancționabilă cu amendă și nu a mai fost sancționată, aceasta nu o absolvă de vinovăție. Dimpotrivă, în același proces verbal se menționează că sunt îndeplinite condițiile impuse de prev. art. 5 lit. g și ale art. 31 lit.b din Lg. 319/2006 pentru ca evenimentul produs să fie încadrat ca accident de muncă ce a produs invaliditatea.
Din decizia nr.2599/17.07.2013 privind capacitatea de muncă a apelantului rezultă încadrarea apelantului ca persoană cu invaliditate, fiindu-i emisă decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr._/18.10.2013.
Având în vedere această diminuare a capacității de muncă a apelantului și pensia de invaliditate în cuantum de 177 de lei cu raportare la retribuția lunară pe care o primea anterior producerii acestei vătămări, Curtea reține că apelantul este îndreptățit la plata diferenței reprezentată de suma de 230 lei lunar cu titlu de prestație periodică.
De asemenea, apelantul este îndreptățit la plata despăgubirilor materiale ocazionate de cheltuielile efectuate cu spitalizarea și transportul către Spitalul de Oftalmologie București .Din declarația martorei C. M., aceasta l-a însoțit pe apelantul reclamant la Spitalul de Oftalmologie București timp de 9-10 zile fiind plătită pentru că i-a acordat asistență în cuantum de 60 lei / zi plus mâncare și taxă însoțitor, în total 1000 lei pentru cele 10 zile. Se arată că în urma intervenției chirurgicale de extirpare a ochiului, apelantul a făcut mai multe drumuri pentru control la București, deoarece suferise și o operație de grefă la șold, de fiecare dată era transportat de un vecin cu autoturismul plătindu-i ziua de muncă și contravaloarea carburantului.
Martorul M. G. arată că l-a transportat pe apelant la Spitalul de Urgențe Oftalmologice București și i-a perceput echivalentul unei zile de muncă în cuantum de 100 de lei și mâncare. De asemenea, l-a însoțit și la Spitalul din Tg. J. într-un număr de 10 deplasări și l-a girat pe reclamant la un împrumut la CAR în cuantum de 5000 lei în perioada în care s-a impus montarea protezei oculare, cu grefă pe șold, ceea ce a determinat și o infecție.
Prin urmare, din totalul de 8.138 lei dovediți de apelant (cu chitanțele depuse la filele 94-100 dosar fond) că au fost cheltuiți în urma tratamentelor, a intervenției chirurgicale, a transportului la Spitalul din București și a montării protezei oculare, a plăților pe care le-a făcut cu martorii care l-au ajutat în aceste demersuri, conform declarațiilor acestora, Curtea va reține ca întemeiată, cu titlu de despăgubiri materiale jumătate din această sumă, respectiv suma de 4069 lei având în vedere că în cauză s-a reținut culpa comună, atât a intimatei pârâtei cât și a apelantului reclamant.
Referitor la daunele morale solicitate, Curtea apreciază că și acest capăt de cerere este întemeiat.
Prevederile art. 253 alin.1 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Lg. 237/2007 precizează că angajatorul răspunde, nu numai de prejudiciile materiale, dar și în situația în care salariatul a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului. Practica CEDO este de asemenea în sensul posibilității acordării daunelor morale în materia dreptului muncii, atunci când se apreciază că a existat un prejudiciu moral, pentru o suficientă reparare. ( cauza Ghilbuși contra României )
Prejudiciul moral sau nepatrimonial constă în atingerea adusă personalității omului, în cauza de față fiind vorba de faptul că apelantul reclamant și-a pierdut ochiul drept, i s-a diminuat vederea, la care se adaugă suferințele de ordin fizic la care a fost supus prin operația chirurgicală de extirpare a ochiului, precedată de o operație de grefă la șold soldată și cu o infecție, pentru a putea fi montată proteza oculară cu care va rămâne tot restul vieții.
Ținând cont de acestea, Curtea apreciază că suma globală de 10.000 lei acordată apelantului reclamant cu titlu de daune morale este în concordanță cu prejudiciul de ordin moral pe care acesta l-a suferit, cu principiul proporționalității daunei cu despăgubirea suferită.
Astfel, pentru a determina acest cuantum instanța trebuie să aibă în vedere toate efectele negative generate de accidentul de muncă survenit, precum și toate suferințele ulterioare menționate mai sus.
Daunele morale, ca acoperire a unui prejudiciu moral, nu pot cuantifica durerea sau suferințele pricinuite prin faptul ilicit invocat, nu reprezintă un preț al durerii, astfel că nu este necesar să se dovedească faptul că o persoană care nu mai are un ochi este supusă unor suferințe pe plan psihic și fizic. Simplul fapt al pierderii ochiului este de natură să aducă atingere întregii personalități a ființei umane. Totuși, instanța trebuie să țină seama de modul în care acest faptu ilicit a afectat viața persoanei, fără ca prin acordarea daunelor morale să se ajungă la o îmbogățire fără just temei.
Dincolo de aceste statuări cu caracter general, instanța trebuie să respecte un principiu al proporționalității, cu luarea în considerare și a practicii instanței supreme în materie, a practicii Curții europene de drepturile omului, să asigure repararea integrală și efectivă a prejudiciului, iar în speță s-au dovedit aspecte deosebite, care țin de agravarea stării de sănătate.
În privința întinderii daunelor morale instanța nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, făcând o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale speței, în raport de consecințele nefaste pe care accidentul de muncă le-a avut asupra vieții reclamantului, astfel cum au fost evidențiate prin probe, astfel că se apreciază ca întemeiat și acest capăt de cerere.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive invocată de intimată în întâmpinare, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată. Termenul de prescripție este într-adevăr de 3 ani, dar potrivit art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, termenul se calculează de la data nașterii dreptului la acțiune. Ori, data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi considerată data producerii accidentului de muncă, moment la care apelantul reclamant nu putea să dimensioneze consecințele acestui accident, astfel că la acel moment nu putea să anticipeze că acest accident se va solda cu pierderea ochiului său.
Pe de altă parte, potrivit dispoz. art. 139 și 140 din Normele metodologice la Lg. 319/2006, accidentul de muncă cu invaliditate se înregistrează pe baza procesului verbal de cercetare întocmit de Inspectoratul teritorial de Muncă.
Ori, în cauza de față procesul verbal de cercetare a fost întocmit de Inspectoratul teritorial de Muncă Gorj la data de 14.08.2013, proces verbal prin care s-a stabilit cauza producerii accidentului de muncă, precum și persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale.
Raportat la această dată – 14.08.2013, acțiunea a fost introdusă înăuntrul termenul de 3 ani prev. de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art. 480 alin. 2 teza aIIa C.pr.civilă se va admite apelul, se va schimbă sentința, în sensul că se va admite acțiunea. Se va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 4069 lei despăgubiri materiale; la plata sumei de 10.000 lei daune morale; la plata sumei de 230 lei lunar cu titlu de prestație periodică către reclamant.
Va fi obligată pârâta către reclamant la 536 lei cheltuieli de judecată la fond.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea excepției tardivității formulării acțiunii.
În baza art. 453 Cod proc. civ.. va fi obligă intimata pârâta către apelantul reclamant la 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul O. F., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.3094 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR SNP ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Tg.J., . P., nr.3, județul Gorj.
Schimbă sentința nr.3094 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că admite acțiunea.
Dispune obligarea pârâtei R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR SNP ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, către reclamantul O. F. la plata sumei de 4069 lei despăgubiri materiale; la plata sumei de 10.000 lei daune morale; la plata sumei de 230 lei lunar cu titlu de prestație periodică.
Obligă pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR SNP ROMSILVA către reclamant la 536 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea excepției tardivității formulării acțiunii.
Obligă intimata pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR SNP ROMSILVA către apelantul reclamant O. F. la 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. P. C. R.
Grefier,
F. I.
Red. Jud. C. R.
Tehn.I.C./Ex.3/15.04.2015
Jud.Fond/ S. U.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3555/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
