Acţiune în constatare. Decizia nr. 2708/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2708/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 8550/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.2708
Ședința publică de la 8 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- C. R.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamanta A. A., domiciliată în C., . A, județul D., împotriva sentinței civile nr. 1174 din 4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., Calea București, nr.80, județul D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru apelanta reclamantă, avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale, fiind lipsă intimata pârâtă ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:
Având cuvântul, apărătorul apelantei reclamante, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, precum și proba testimonială cu martorul C. M., nominalizat în motivele scrise de apel.
Instanța, respinge cererea de probatorii, întrucât în cadrul primei instanțe, reclamantei i-au fost încuviințate cererile așa cum au fost solicitate, astfel că nu se mai impune încuviințarea probei testimoniale, privind audierea martorului nominalizat în motivele de apel.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în baza art. 392 Cod procedură civilă, raportat la art. 216 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul apelantei reclamante, a expus oral motivele scrise de apel, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 1174 din 4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea precizată de reclamant A. A. cu domiciliul în C., . A, județul D. în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în C., .. 80, județul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a fost angajatul societății pârâte S.C. E. S.A. C., lucrând în perioada în litigiu, în funcția de "electrician" și "bobinator", în cadrul Fabricii Aparataj, Atelierul Trafo-Măsură, conform susținerii sale, confirmate de pârâtă în întâmpinare și de martorul audiat în cauză.
La nivelul societății pârâte s-a realizat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 privind încadrarea locurilor de muncă, activităților și funcțiilor în grupele superioare de muncă, o parte din locurile de muncă din atelierele din cadrul Fabricii Aparataj Electric fiind încadrate în grupa a II de muncă, conform înscrisurilor înaintate de pârâtă, anexe la contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate începând cu anul 1996 (f.30).
În cadrul Fabricii Aparataj Electric, au fost nominalizate următoarele locuri de muncă: Tratamente Termice, Vopsitorie, Galvanizare, Stația de Frig, Stația de Epurare Ape, Araldit I și II, Metalizare, Construcții Metalice, Ascuțitorie, Zincografie și Standul de Probe MT (fila 30) .
Potrivit depoziției martorului, Candoi Vergil, audiat în cauză la propunerea reclamantei, se reține că în perioada în care reclamanta a lucrat în cadrul Fabricii Aparataj aceasta executa tot fluxul tehnologic de realizare a transformatoarelor de măsură turnate în rășină: debavurare, impregnare cu lacuri și solvenți, găurire, lăcuire, izolare și bobinare cu substanțe nocive ca azbestul, de bobinare a miezului pe care îl monta într-o carcasă și trimis la secția ARALDIT . La întoarcerea pieselor din această secție mai efectua următoarele operațiuni: decofrare, debavurare, pilire, degresare cu acetonă, diluant, triclor – substanțe foarte toxice, ; se completau găurile rămase din turnare cu rășină și întăritor, de asemenea foarte toxice, piesele se pileau și se degresau, apoi se vopseau. Martorul a menționat că efectuau aceste activități în programul normal de lucru, lucrând alături de alte ateliere ce fuseseră nominalizate în grupa a II a de muncă, iar colegi cu aceeași funcție ce au lucrat în același atelier au primit grupă de muncă, nominalizând pe V. C., M. I., I. V. .
Temeiurile juridice, din Ordinul 50/1990, așa cum a fost completat de Ordinul 125/1990, invocate de reclamant privesc următoarele operațiuni:
Pct. 34 (alin. 4) - "polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase".
Pct. 69 – "Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadiena, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluenclorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorura de carbon, tricloretilenasi tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obtinerea fenolului si a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrina, clorura de etil - fabricare. Degresarea chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului si a nitroxanului.
Pct. 72 – " Impregnarea firelor de sticla cu amestecuri de rasini poliesterice pentru confecționarea conductelor prin infasurare, a fundurilor de recipiente industriale si a altor produse"
Pct. 79 - Fabricarea si conditionarea rasinilor sintetice: epoxidice, fenolformal-dehidice, ureoformaldehidice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, precumsi schimbatorii de ioni. Fabricarea lacurilor, vopselelor, emailurilor saugrundurilor pe baza de nitroceluloza si rasini sintetice, precum si utilizarea acestora la vopsirea prin sprituire. Impregnarea bobinelor sau a masinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rasini sintetice. Impregnarea hirtiei, a celofanului si a pinzei, a tocaturii de cirpe, a tesaturilor siimpisliturilor din fibre de sticla si din matase, cu lacuri preparate cu rasini sau soventi toxici (lacuri epoxidice, fenolformaldehidice, gliptalice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, ureoformaldehidice) si polimerizarea rasinilor respective ; emailarea conductorilor electrici cu lacuri si rasini sintetice in instalatii neermetizate. Fabricarea tanantilor sintetici" .
Din depoziția martorului audiat în cauză rezultă că reclamanta realiza un șir de operațiuni între care se regăsesc și operațiuni încadrate în grupele superioare de muncă, cum ar fi operațiunile de: polizare (pct. 34 alin. ultim) sau degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline (pct. 69) sau impregnarea bobinelor(pct.79). Niciuna din restul activităților descrise la pctele invocate (pct. 72 în totalitate chiar) nu se regăsește printre operațiunile efectuate de reclamantă.
Cele trei activități (pilire, degresare și impregnare cu rășini) menționate de martor fac însă parte dintr-un complex de operațiuni ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a putea primi o nominalizare la grupa a II a de muncă. Activitățile de la pct. 72 au o cu totul altă natură decât cea a activității prestate de reclamantă, folosirea rășinilor vizând firele de sticlă în vederea confecționării "conductelor prin înfășurare, a fundurilor de recipiente industriale și a altor produse" și nu umplerea găurilor rămase la turnarea pieselor necesare confecționării transformatoarelor.
Oricare dintre activitățile enumerate în aceste texte trebuiau realizate în cel puțin 50%, respectiv 70% din timpul normal de lucru aceasta fiind o condiție esențială în acordarea grupei de muncă. Într-un flux tehnologic pot fi necesare mai multe operațiuni ce pot fi regăsite în mai multe dintre punctele anexelor, tocmai acesta fiind motivul pentru care anumite operațiuni au fost prevăzute doar pentru anumite întreprinderi sau unități .
De asemenea, este adevărat că în cadrul activității desfășurate, reclamanta folosea unele substanțe nocive dintre cele enumerate la pct. 69 din Ordinul 50/1990 (conform depoziției martorului), însă operațiunea respectivă făcea parte dintr-un complex de operațiuni de fabricare a substanțelor respective și care, oricum, car fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a putea primi o nominalizare la grupa a II a de muncă.
Or, conform art. 7 din Ordin, oricare dintre activitățile enumerate în textele invocate de reclamant trebuiau realizate în cel puțin 70% din timpul normal de lucru aceasta fiind o condiție esențială în acordarea grupei a II a de muncă.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, într-un flux tehnologic pot fi necesare mai multe operațiuni ce pot fi regăsite în mai multe dintre punctele anexelor, tocmai acesta fiind motivul pentru care anumite operațiuni au fost prevăzute doar pentru anumite întreprinderi sau unități .
În acest sens, instanța a constatat că Ordinul 50/1990 a avut în vedere încadrarea în grupele superioare de muncă a locurilor, activităților și categoriilor profesionale de muncă.
Așa cum rezultă din însăși titulatura acestui act normativ, beneficiază de încadrarea în grupe personalul care lucrează în: locurile de muncă nominalizate conform procedurii prevăzute de ordin, situație în care toți salariații ce desfășoară activitate în acel loc de muncă beneficiază de aceiași încadrare – indiferent de activitatea prestată ; activitățile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare toți salariații care prestează respectiva activitate (independent de funcția deținută și de locul de muncă); categoriile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare în grupă doar funcțiile și/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea sau, în cazul în care se menționează și locul de muncă, doar personalul cu funcțiile nominalizate din acel loc de muncă.
A rezultat astfel, că la nivelul unității pârâte, la Fabrica Aparataj Electric, după efectuarea procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990, s-a hotărât nominalizarea locurilor de muncă încadrate în grupele superioare de muncă, astfel că tot personalul din secțiile respective, indiferent de funcția deținută, beneficiază de grupă de muncă ( cu excepția secției Laborator sintetizări în care personalul cu funcția de "prelucrători" nu a fost nominalizat la grupă - fila 30).
Aceasta întrucât, chiar dacă salariații au aceleași funcții și ar realiza unele activități similare sau identice, natura meseriei lor, a activității efectiv depuse în exercitarea atribuției de serviciu - este diferită, realizându-se în condiții de muncă diferite și în perioade de timp diferite. Tocmai de aceea a fost impusă efectuarea procedurilor specifice de încadrare în grupele superioare de muncă, pentru identificarea acestor factori, funcție de care s-a hotărât încadrarea în grupe fie a locului, fie a activității, fie a funcției .
Or, așa cu s-a reținut anterior, reclamanta nu a desfășurat activități specifice temeiurilor juridice invocate, în exercitarea funcțiilor deținute, motiv pentru care funcția sa nu a fost încadrată de unitate în grupa superioară de muncă și nici nu a prestat activitate în locurile de muncă nominalizate de unitate în grupa superioară de muncă .
În acest context, situația salariaților unității pârâte ce au primit soluții de admitere a cererilor privind acordarea grupelor de muncă, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu au relevanță în cauză nefiind dovedite situațiile de fapt și de drept similare speței.
Din considerentele reținute la pronunțarea sentințelor depuse la dosarul de fond în susținerea acestui argument nu rezultă identitatea locului de muncă în care ar fi lucrat salariatul pentru care s-au pronunțat. Pentru a verifica dacă reclamanta se află într-o situație identică este esențială cunoașterea activităților efective desfășurate de acei salariați, precum și locurile lor de muncă în raport de specificul cărora, se regăsesc sau nu în anexele la Ordinul 50/1990, conform condițiilor arătate mai sus.
În aceiași logică, nici depoziția martorului audiat în cauză privind salariații menționați ce ar fi beneficiat de grupă de muncă, nu a fost avută în vedere, instanța reținând totodată că nu au fost depuse înscrisuri care să probeze eliberarea unor adeverințe de către unitatea pârâtă pentru persoanele indicate de martor .
Concluzionând, nu a fost primită solicitarea reclamantei, întrucât aceasta nu a realizat în perioada vizată activități efective dintre cele prevăzute la pct. invocate din anexa II la ordin, cel puțin 70% din programul de lucru și, pentru considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta arată că în mod greșit Tribunalul a respins acțiunea și a apreciat că cele 3 activități – pilire, degresare și impregnare cu rășini - menționate de martor fac parte dintr-un complex de operațiuni ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar majoritatea lor pentru a primi o nominalizare în gr. a II-a de muncă. Se arată că, potrivit declarației martorului audiat ( fila 66) activitatea desfășurată de apelantă a presupus realizarea transformatoarelor de măsură turnate îb rășini, realizând tot fluxul tehnologic de montare, iar după întoarcerea miezurilor de transformatoare de la Secția Araldit, efectua următoarele operații: decofrare, debavurare și pilire, degresare cu acetonă, diluant sau tricloretilenă în procent de 100% din timpul de lucru.
Cât privește aprecierea instanței că potrivit pct. 69 din Anexa 2 la Ord. 50/1990, operațiunea de degresare chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline, face parte dintr-un complex de operațiuni de fabricare a substanțelor respective ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a primi o nominalizare la gr. a II-a de muncă, apreciază a fi eronată și excesivă.
Apelanmta arată că, din redactarea Ord. 50/1990 nu rezultă că o persoană trebuie să efectueze toate sau măcar majoritatea operațiilor cuprinse la un anumit punct pentru a putea beneficia de grupa de muncă, iar din modul cum este redactat pct.69 rezultă că operațiunile și locurile de muncă sunt de sine stătătoare, singura legătură dintre ele fiind mediul toxic pe care-l creează lucrul cu substanțele respective.
Se invocă dispoz. art.3 din Ord. 50/1990 potrivit cărora, beneficiază de încadrarea în grupa de muncă personalul fără limitarea numărului. Prin urmare, apelanta arată că, chiar dacă locul său de muncă nu a fost încadrat de unitate în gr. a II-a de muncă, activitățile desfășurate au fost încadrate în această grupă.
Se reia ideea în sensul că, dispoz. art. 7 din Ord. 50/1990 prevăd că oricare dintre activitățile invocate de reclamant trebuiau realizate de cel puțin 70% din timpul normal de lucru, astfel că nu este exclusă posibilitatea ca o persoană să desfășoare mai multe tipuri de activități.
Apelanta mai arată că apelanta că a dovedit cele solicitate cu declarația martorului audiat, iar instanța în virtutea rolului activ avea îndatorirea să stăruie cu privire la procentul de timp în care au fost desfășurate aceste activități.
Se arată că neîntemeiată și reținerea instanței de fond raportată la practica judiciară, întrucât colegii săi de serviciu au obținut recunoașterea grupei de muncă.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii.
În drept invocă dispoz. art.466 C.pr.civilă.
Apelul este nefondat.
Principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea salariatul în perioada pentru care solicită încadrarea într-o grupă sau alta de muncă. Astfel, potrivit prev. pct.7 din Ordinul . MMOS nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru gr. I, personalul să lucreze cel puțin 50% din programul de lucru. Prin urmare, încadrarea în gr. a-II-a de muncă este condiționată de faptul că desfășurarea programul de lucru să se facă minim 70% în condițiile menționate la pct.7 din ordin.
În conformitate cu prev. pct. 6 din ord. 50/_, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în gr. I și a II.a de muncă, nominalizarea persoanelor se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea.
În condițiile în care încadrarea între-o grupă superioară de muncă nu se poate face decât printr-o analiză a condițiilor concrete în care salariatul și-a desfășurat activitatea, rezultă că instanța trebuie să se raporteze la perioadele de activitate pentru care s-a formulat acțiunea de recunoaștere a gr. a II-a de muncă și să analizeze activitatea desfășurată de salariat la acel moment, precum și motivele pentru care conducerea unității împreună cu sindicatul nu au acordat grupa de muncă încă de la acel moment salariatului reclamant. Aceasta întrucât simpla solicitare a reclamantului nu este un motiv suficient pentru acordarea automată a grupelor de muncă, fiind necesar să se verifice dacă a fost parcursă procedura prevăzută de Ord. 50/1990.
După data de 01.04.2001, când au fost abrogate dispoz. Ord. 50/1990 și au intrat în vigoare dispoz. Lg. 19/2000 trebuie avut în vedere dacă salariatul și-a desfășurat activitatea și a fost nominalizat anterior acestei date pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhivă, după caz.
La fila 30, dosar fiind intimata angajatoare a depus Anexa 7 la CCM cu situația locurilor de muncă pe categorii de personal, care beneficiază de gr. I și a II-a de muncă, conform Ord. MMPS 50/1990 și 125/1990 la Divizia Aparataj Electric la care a lucrat reclamanta – Atelier Trafo Măsură.
Observând această anexă încheiată de către unitatea împreună cu Sindicatul Liber din unitate se constată că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut, fie direct ca urmare a regăsirii în una din Anexele Ord. 50/1990, fie prin asimilare, ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe. Unitatea intimată a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, iar Comisiile patronat – sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și au înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate, existând tabele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite pe fiecare Divizie ( Fabrică ) în parte.
Astfel, în ceea ce privește gr. a II-a de muncă secția în care a lucrat apelanta reclamantă, respectiv Fabrica Aparataj – Atelier Trafo Măsură nu se regăsește în cele 12 secții nominalizate în Anexa 7( fila 30 fond) care au fost recunoscute de patronat și sindicatele salariaților ca fiind încadrate în gr. a II-a de muncă.
Prin urmare, angajatorul împreună cu salariații au stabilit încă de la acel moment locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupe superioare de muncă, astfel că această încadrare nu mai poate avea loc ulterior, după abrogarea prin art. 198 din Lg. 19/2000 a tuturor actelor normative care făceau referire la încadrarea în gr. I sau a II-a de muncă, pe baza unor declarații de martor, întrucât pe cale judiciară nu se mai pot constata stări de fapt în temeiul unor norme abrogate.
De asemenea, se are în vedere, astfel cum s-a arătat, că atâta timp cât există documente verificabile la nivelul unității, aflate în evidența angajatorului și care atestă încadrarea salariaților pe grupe de muncă precum și a activităților ce se încadrează în aceste grupe de muncă, Curtea va da eficiență acestor evidențe care au o valoare probatorie, superioară declarațiilor de martor făcute la mult timp după aceasta.
În aceste condiții se apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelantă referitor la faptul că instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor.
În ceea ce privește activitățile desfășurate de apelantă și proporția în care acestea s-au desfășurat, criticile nu sunt întemeiate, în condițiile în care aceste activități nu au fost recunoscute de unitate împreună cu sindicatele, deci nici chiar de reprezentanții sindicatelor, ca fiind desfășurate în gr. a II.-a de muncă. Aceleași considerente și în ceea ce privește procentul de muncă.
Cu privire la practica judiciară și la faptul că există salariați, colegi de secție cu apelanta reclamantă care a obținut hotărâri judecătorești de recunoaștere a grupei de muncă, Curtea arată că nici aceste critici nu sunt întemeiate. Practica judiciară este constantă în a aprecia că hotărârile judecătorești nu reprezintă izvor de drept, nu sunt opozabile erga omnes și nu pot constitui temei al admiterii altor acțiuni judecătorești.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse și de prev. art. 480 alin. 1 C.pr.civilă va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. A., domiciliată în C., . A, județul D., împotriva sentinței civile nr. 1174 din 4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., Calea București, nr.80, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 iunie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. P. C. R.
Grefier,
F. I.
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./Ex.2/01.07.2015
Jud.Fond/ D. Spriridon
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 558/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
