Obligaţie de a face. Decizia nr. 2474/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2474/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2472/63/2014
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2474
Ședința publică din data de 19 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. P.
Judecător M. C.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA – S. B. Oltenia C., împotriva sentinței civile nr.362/28.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. V., având ca obiect obligația de face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant asistat de avocat Gătăjescu F., lipsind apelanta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen și apreciind că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat G. F. pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, care a constatat pe baza probatoriului administrat în cauză că activitatea desfășurată de reclamant s-a efectuat în condiții deosebite pe întreaga perioadă a programului de lucru, încadrându-se în grupa a II a de muncă în procent de 100%.
A solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.362/28.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea reclamant N. V. cu domiciliul în C., . 44, județul D. și domiciliul procedural ales la cabinet avocat G. A. F. cu sediul în C., . nr 10. județul D. în contradictoriu cu pârâtii S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI cu sediul în București, . 38, sector 1, PRIN S. B. OLTENIA C., cu sediul în C., . A, județul D..
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte în perioada 07.04.1981 – 01.04.1989, se încadrează în grupa a I-a de muncă în procent de 100%., conform Ordinului 50/1990, Anexa I, pct. 123.
S-a dispus obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
S-a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul N. V. a fost angajatul pârâtei în perioada 07.04.1981 – 01.04.1989 în funcția de manevrant vagoane I, așa cum a reieșit din carnetul de muncă . nr._.
Din expertiza efectuată în cauză, instanța a reținut că activitatea desfășurată de reclamant contribuia la siguranța circulației feroviare, desfășurându-se în regim de foc continuu (ture 12/24 ore), fiind de neconceput întreruperea circulației trenurilor indiferent de motiv, atât ziua cât și noaptea, indiferent de anotimp.
O parte însemnată a activității se desfășoară în aer liber sub acțiunea intemperiilor și diferențelor de temperatură extreme.
Pe liniile cu tracțiune electrică există instalații electrice cu înaltă tensiune de 27.500 V existând riscul electrocutării directe sau indirecte .
Din cauza locului de muncă, exista riscul surprinderii personalului de lovire de către materialul rulant (locomotive, vagoane, etc.) aflat în mișcare, riscul căderii de pe scara materialului rulant aflat în mers la încercarea de urcare sau coborâre, astfel că se justifică încadrarea reclamantului în grupa I de muncă pe perioada solicitată conform prevederilor Ord. 50/90 anexa I, poz. 123, în procent de 100%.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu depoziția martorului audiat în cauză, precum și cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Astfel, din lista meserii lor și funcțiilor care beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă depusă la fila 64 dosar, la poziția 9 se regăsește și aceea de "manevrant de vagoane".
De altfel, martorul C. M. a declarat că unitatea i-a recunoscut grupa I de muncă, cu ocazia ieșirii la pensie.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa I de muncă potrivit prevederilor Ord. 50/90 anexa I, poz. 123.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea precizată în sensul că a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte în perioada 07.04.1981 – 01.04.1989, se încadrează în grupa a I-a de muncă în procent de 100%., conform Ordinului 50/1990, Anexa I, pct. 123 cu consecința obligării pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens, conform art.40 alin 2 lit.h din C muncii.
Întrucât începând cu data de 01.01.2011 au fost abrogate prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a respins cererea de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA – S. B. Oltenia C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin criticile formulate apelanta pârâtă susține că, neîntemeiat instanța de fond a constatat că, activitatea desfășurată de reclamant, în perioada 07.04.1981 – 01.04.1989 se încadrează în grupa a I a de muncă, în procent de 100%, deoarece la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 50/1990, acesta nu mai era încadrat în muncă, urmând să înceapă activitatea la data de 01.03.1990.
Prin constatarea că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 1981 – 1989 se încadrează în grupa I de muncă, instanța s-ar substitui voinței legiuitorului creând norme juridice și încălcând astfel atribuțiile puterii judecătorești.
Din moment ce legiuitorul a prevăzut în mod expres în Ordinul nr. 50/1990 al MMOS personalul care beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, respectiv personalul care este în activitate la data intrării în vigoare a ordinului, instanța de judecată nu are posibilitatea de a încadra alt personal și alte locuri de muncă împotriva prevederilor legale sau prin adăugare de alte locuri de muncă suplimentar celor prevăzute de legile în vigoare.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 – 482 NCPC..
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare la dosar.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru următoarele considerente :
Obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie încadrarea în grupa Ia de muncă a activității desfășurate în perioada 07.04.1981 – 01.04.1989, când a fost încadrat pe funcția de manevrant vagoane.
Pentru perioada lucrată după data de 18 martie 1969 până la data de 1 aprilie 2001, încadrarea în grupe superioare de muncă s-a făcut conform Ordinului nr. 50/1990 al MMOS, ordin ce a înlocuit ordinele nr. 59/1969, nr. 105/1976 și nr. 210/1977.
Prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, s-a stabilit că beneficiază de grupa I sau II de muncă și persoanele care aveau calitatea de angajați anterior datei de 01.02.1990 data intrării în vigoare a Ordinului nr. 50/1990, și, care au desfășurat activitate în locurile de muncă ce erau prevăzute să fie încadrate în grupa I sau II de muncă conform reglementărilor existente până în anul 1990.
Susținerile apelantei intimate referitoare la faptul că Ordinul nr. 50/1990 nu se aplică persoanelor care nu erau în activitate la data intrării în vigoare a acestui ordin, nu este întemeiată, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane care au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestui Ordin, constituind o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii.
În acest sens a dispus și ICCJ, care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit că Ordinului nr. 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Această interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât, prin completările și modificările ulterioare ale acestui Ordin, au fost eliminate inconsecvențele și inechitățile existente.
Arată ICCJ, în acest sens că, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
În cauză, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă din care rezultă că, în perioada 07.04.1981 – 01.04.1989 reclamantul a desfășurat activitatea de manevrant vagoane, activitate care s-a desfășurat în condiții dificile, prin expunerea la factori de risc și stres determinat de responsabilitatea activității, și, continuu, indiferent de anotimp sau condiții meteorologice, întemeiat instanța de fond a apreciat că se încadrează în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, pct. 123.
Față de cele prezentate Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelanta pârâtă împotriva sentinței pronunțate la instanța de fond și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA – S. B. Oltenia C., împotriva sentinței civile nr.362/28.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. V..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.05.2015.
Președinte, Judecător,
P. P. M. C.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.M.C.
Tehn.I.C./ex.4/22.05.2015.
Jud.Fond/R.S.G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2757/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3453/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
