Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3615/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3615/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 801/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3615
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. M., cu domiciliul în Dr.Tr.S., b.dul T. V., nr. 143, ., ., împotriva deciziei numărul 1064 din data de 01 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă pentru Activități Nucleare prin administrator special V. M. și SCP T.&Asociații SPRL, cu sediul în București, .. 16, ., sector 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul T. M., personal și asistat de avocat P. L. L., lipsind intimata Regia Autonomă pentru Activități Nucleare prin administrator special V. M. și SCP T.&Asociații SPRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat următoarele:
- judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă;
- excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 16 alin. 1 și art. 21 alin. 3 din Constituție, invocată din oficiu a fost soluționată, pronunțându-se Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015 de către Curtea Constituțională în dosarul numărul 954/D/2014;
Avocat P. L. L. a învederat că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat P. L. L. pentru contestatorul T. M. a solicitat admiterea contestației, pentru motivele invocate. A precizat că susține și concluziile aflate la dosar, filele 23-25, pe care le-a prezentat și oral.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința nr.5690 din 12.12.2013, Tribunalul M. a respins contestația formulată de contestatorul T. M. domiciliat în loc Drobeta T. S., B-ul T. Vladimirewcu,, nr 134, ., împotriva deciziei nr.156/14.06.2013 emisă de intimata R. S. ROMAG TERMO PRIN SCP T.& ASOCIAȚII SPRL cu sediul în loc Halânga, jud M..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contestatorul T. M., susținând că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța limitându-se doar la înșiruirea unor aspecte susținute de către părți, fără a expune argumentele de drept și de fapt care au stat la baza respingerii acțiunii.
Cu privire la starea de fapt, apelantul contestator arată că nu există un raport de cauzalitate între faptele presupus a fi săvârșite, sancțiunea aplicată și gravitatea abaterilor disciplinare.
În mod greșit instanța a apreciat că modul superficial și deficitar al controlului exercitat constituie neîndeplinire a sarcinilor de serviciu, deoarece reținerea garanțiilor în executarea contractului nr. 132/I/12.05.2009 cât și eliberarea acestora nu fac parte din atribuțiile sale de serviciu, nefiind prevăzute în fișa postului sau Notei de Serviciu nr. 2395/05.06.2009.
Conform acestei note de serviciu coordonatorul lucrări din contract a fost directorul tehnic din S. Romag Termo, iar responsabil Veropaeff A., așa încât nu are atribuțiuni financiare sau contabile privind reținerea garanțiilor sau eliberarea lor.
Arată apelantul contestator că, încheierea proceselor de custodie a fost necesară pentru demararea procedurii de obținere a autorizațiilor necesare funcționării Sucursalei Romag Termo, iar contravaloarea echipamentelor fiind acoperită de valoarea garanției, care potrivit clauzelor contractului nr. 132/I/12.05.2009 putea fi oricând recuperată.
Că, imputarea plăți nejustificate în sumă de 44.370.000 lei este neîntemeiată deoarece nu are ca atribuțiuni de serviciu efectuarea de plăți, acestea fiind făcute de serviciul contabilitate. Din înscrisurile depuse în dosar de pârâtă rezultă fără echivoc lipsa sa de vinovăției cu privire la aspectele financiare și a plăților efectuate.
A susținut apelantul contestator că, pentru aceiași abatere disciplinară săvârșită în legătură cu derularea contractului nr. 132/I/12.05.2009 i s-au aplicat două sancțiuni disciplinare, respectiv, prin decizia nr. 108/20.05.2013 a fost sancționat cu reducerea de 10% din salariu pe luna iunie 2013 și prin decizia nr. 156/14.06.2013, contestată în prezenta cauză, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, fiind astfel încălcate prevederile art. 265 din Codul muncii, potrivit cărora pentru o abaterea disciplinară se aplică numai o singură sancțiune.
Prin decizia nr.1064 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul T. M., împotriva sentinței civile nr.5690/12.12.2013, pronunțată de Tribunalul M.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. - S. ROMAG TERMO PRIN SCP T.&ASOCIATII SPRL.
S-au reținut următoarele:
Criticile apelantului contestator prin care arată că, în considerentele sentinței nu este prezentată starea de fapt, probele și temeiul legal, avute în vedere la pronunțarea soluției de către instanța de fond, ci doar argumentele de fapt și drept susținute de părți, sunt neîntemeiate.
Astfel, în considerentele sentinței, este prezentată starea de fapt, din care rezultă că, desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, a fost dispusă de către intimată, pentru că, în dubla calitate de șef serviciu investiții și responsabil contract, prin neexercitarea atribuțiunilor de serviciu, în mod corespunzător, a produs un prejudiciu în sumă de 50.342.560 lei, din care, efectuarea de plăți nejustificate, în sumă de_ lei, deși echipamentele nu au fost livrate pe bază de documente și suma de 44.370.000 lei fără documente justificative din care să rezulte obligația de plată.
În considerentele sentinței instanța de fond a mai reținut că „reclamantul a încălcat atribuțiile din fișa postului, art. 2 cap. III din ROI, regulamentul de organizare și funcționare al unității, nota de serviciu nr. 2395/05.06.2009, contractul individual de muncă și CCM”.
Sunt menționate și probele în baza cărora a fost stabilită săvârșirea abaterii disciplinare de către contestator, respectiv actul de control al Curții de Conturi – Camera de Conturi M., facturile prin care au fost efectuate plăți nejustificate și procesele verbale de custodie întocmite fictiv, fără număr de înregistrare, pentru echipamentele care nu au fost livrate, montate și recepționate.
Raportul de cauzalitate între faptele presupus săvârșite, așa cum sunt descrise în raportul întocmit de Curtea de Conturi, sancțiunea aplicată, desfacerea contractului individual de muncă și gravitatea faptelor, producerea unui prejudiciu de 50.342.560 lei, reprezentând sume plătite nedatorat pentru echipamente care nu au fost livrate și respectiv fără documente justificative, rezultă fără echivoc din probele administrate, în dosar.
Susținerea apelantului contestator în sensul că, neîntemeiat instanța de fond a apreciat ca fiind în atribuțiunilor sale de serviciu, reținerea garanțiilor și restituirea acestora, în cadrul derulării contractului nr.132/I/12.09.2005, este greșită deoarece, aceste obligații au fost prevăzute în Nota de serviciu nr. 2404/F/05.06.2009 emisă de către Directorul general.
Astfel, pentru derularea proiectului investițional deosebit de important, chiar existențial în funcționarea obiectivului R. – S. Romag Termo Halânga, prin nota de serviciu sus menționată, aflată la fila 60 dosar fond, s-a constituit un colectiv de urmărire cu atribuțiuni exprese de coordonare a lucrării, privind proiectarea, executarea, contractarea și livrarea de echipamente, din care face parte și contestatorul.
Potrivit fișei postului, aflată la fila 311 dosar fond, contestatorul are în responsabilități și atribuții de serviciu, „ (8) participă la recepțiile efectuate la achizițiile cu terții și urmărește întocmirea documentelor aferente (pentru achizițiile al căror responsabil de contract este; (9) verifică și avizează facturile pentru achizițiile al căror responsabil de contract este; (10) ține evidența facturilor și contractelor al căror responsabil este.”
Plata facturilor, întocmite în derularea contractului nr. 132/I/ 12.09.2005, au fost plătite, într-adevăr de serviciul contabilitate, însă corectitudinea sumelor înscrise trebuia verificată de către contestator, potrivit atribuțiilor din fișa postului și a Notei de serviciu prin care a fost constituit colectivul de urmărire a derulării contractului, astfel încât susținerea cu privire la nevinovăția sa, sub acest aspect este neîntemeiată.
Critica având ca obiect aplicarea a două sancțiuni pentru aceiași abatere disciplinară, a fost considerată neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Astfel, așa cum rezultă din conținutul deciziei nr. 108/20.05.2013, sancționarea contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 10% pe luna iunie 2013, a fost aplicată pentru săvârșirea următoarelor abateri disciplinare: a urmărit superficial derularea contractului nr. 132/I/ 2005 având ca obiect furnizarea, montarea și punerea în funcțiune a instalației de evacuare în șlam dens; a dezinformat conducerea S. Romag Termo și R. privind stadiul real de finalizare a lucrărilor și procentul de 95% raportat nu ia în calcul majorarea investiției cu lucrările aferente din actul adițional nr. 9/2012; acceptarea la plată a facturilor antreprenorului pe diverse stadii fizice care s-a făcut numai prin înscrierea situațiilor de plată de către beneficiar fără a întocmi în prealabil, conform HG nr. 51/1996, recepția la terminarea lucrărilor.
Aplicarea sancțiunii prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă a contestatorului, s-a făcut, potrivit mențiunilor din decizia contestată în prezenta cauză, nr. 156/14.06.2013 pentru săvârșirea altor abateri disciplinare, decât cele menționate în decizia nr. 108/20.05.2013.
Astfel, potrivit mențiunilor din decizia nr. 156/2013, sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă a fost aplicată contestatorului, reținându-i-se ca abateri disciplinare, că prin încălcarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu care îi reveneau în calitatea de șef serviciu investiții și responsabil de contract, a permis efectuarea de plăți nejustificate pentru echipamente nelivrate și plata unor sume fără documente justificative din care să rezulte obligația de plată, ce a condus la un prejudiciu angajatorului de 50.342.560 lei.
Or, din conținutul celor două decizii rezultă că, chiar dacă contestatorul a fost sancționat pentru abateri disciplinare săvârșite în derularea aceluiași contract de investiții, abaterile disciplinare reținute în sarcina acestuia sunt diferite.
Împotriva deciziei Curții de Apel C. a formulat contestație în anulare contestatorul T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva dispozițiilor legale ale art. 503 alin. 2 pct. 2 și 3 Cod procedură civilă, adică dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale și instanța de apel a omis să cerceteze unul din motivele de casare invocate de apelant, având în vedere următoarele
1. Astfel, instanța de apel, deși motivează succint respingerea motivelor de apel formulate de apelantul-reclamant T. M., nu face referire și nu analizează toate motivele de apel prezentate în cadrul căii de atac declarate, în sensul că nu analizează de nicio manieră reținerea greșită de către instanța de fond a calității sale în cadrul proiectului și implicarea cu privire la întocmirea de documente sau efectuarea de plăți nejustificate în cuantum de 44.370.00 lei.
Instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate cu referire la neluarea în calcul a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, lipsa vinovăției din partea apelantului-reclamant, cât și comportarea generală în serviciu a acestuia.
Instanța de apel a reținut în mod eronat faptul că „însă corectitudinea sumelor înscrise trebuia verificată de contestator..", deși în speță nu a fost vorba în niciun moment de „corectitudinea sumelor", ci de realitatea acestora, dacă trebuiau sau nu restituite garanțiile de bună execuție, cine avea această calitate de a le restitui și în ce condiții, cât și dacă s-au eliberat anumite sume în baza unor facturi care nu au făcut obiectul înregistrărilor R.A.A.N.
În ceea ce privește garanțiile de bună execuție, neexistând nicio legătură a contestatorului cu acestea, ele trebuind să fie reținute de către Serviciul Financiar Contabilitate, nu se poate reține vreo culpă în sarcina contestatorului.
Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut greșit faptul că Raportul Corpului Control ar fi făcut vreo referire la eliberarea de garanții de bună execuție.
2. S-a reținut greșit de către instanța de apel calitatea apelantului-reclamant rolul acestuia în cadrul derulării contractului, deși aceeași instanță a analizat în mod subiectiv, fișa postului.
Astfel, contestatorul avea calitatea de Șef Serviciu Investiții și șef proiect pentru urmărirea, corelarea activității între beneficiar, proiectant și executant, potrivit Notei de serviciu nr. 2395/05.06.2009 (care nu a făcut obiectul analizei instanței de apel sau de fond) și nu de coordonator lucrare, ce-i revenea d-lui A. P. sau responsabil contract, ce-i revenea d-lui Veropaieff A..
3. Implicarea cu privire la întocmirea de documente sau efectuarea de plăți -nejustificate în cuantum de 44.370.00 lei nu a fost analizată de către instanța de apel, deși nici aceasta nu poate avea vreo legătură cu persoana contestatorului, din moment ce în atribuțiile de serviciu ce îi reveneau, atât în general, cât și în legătură cu acest contract, nu se ocupa de efectuarea niciunei plăți, indiferent de natura ei sau de documentele justificative.
Mai mult decât atât, contestatorul nu a avut cunoștință de existența facturilor aferente acestei sume, aspect ce reiese din simpla observare a acestora, nefiind trecute pe verso-ul acestora de către contestator vreo viză sau vreo reținere i garanției de bună execuție. In aceeași ordine de idei, cele 24 de biletele la ordin nu se puteau emite decât cu acordul conducerii R.A.A.N.
In condițiile în care nu a avut niciodată cunoștință de facturile anterior menționate, neajungând de la serviciul registratură niciodată la serviciul de care aparținea, nu se poate reține în sarcina acestuia culpa de a nu informa conducerea societății (aceasta fiind singura care a avut cunoștință de aceste facturi).
Mai mult decât atât, probatoriul de la dosarul cauzei disculpă total pe contestator cu privire la aspectele financiare și plățile efectuate.
Astfel, prin răspunsurile date de către contabilul V. S. (adresa nr. 7757/12.06.2013) se arată că „Eliberarea garanțiilor au fost efectuate de domnul Director Adjunct economic ec. S. C. care a avut cunoștință de aceste operații și a semnat documentele de eliberare a garanțiilor (ordine de plată, bilete de ordin)", aspect confirmat inclusiv de directorul economic prin răspunsurile date la solicitarea comisiei de cercetare disciplinară (nr. 7773/12.06.2013) care afirmă ..garanția astfel constituită a fost eliberată".
Mai mult decât atât, inclusiv faptul că a refuzat facturile aferente acestor sume și, implicit, dovada îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, este confirmat prin înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv răspunsurile date de Directorul economic (nr. 7585/10.06.2013).
După înregistrarea facturilor la registratură, l-a anunțat pe dl T. M. de sosirea acestora. Când acesta a refuzat primirea lor spunând că lucrările sunt aferente actului adițional nr. 9 și acestea execută la finalizarea contractului, a restituit facturile la S.C. CONFORT SA.
În aceeași ordine de idei, inclusiv declarația d-nei M. R. - secretar confirmă faptul că „la data de 12.07.2013, acesteia i-au fost înmânate de către dl. director adjunct economic S. C., spre înregistrare și restituite expres, un număr de 2 facturi emise de către S.C. CONFORT S. A., în speță facturile nr. 1542 și_ din 11.07.2013".
De altfel, inclusiv Raportul Corpului de Control R.A.A.N. nr. 1555/8.02.2013, care stă la baza desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului, confirmă faptul că „din analiza răspunsurilor date se constată că dl. T. M. - șef serviciu investiții Romag Termo nu are cunoștință de existența acestor facturi și nu i-au fost distribuite prin registratura unității în vederea acceptării sau refuzului la plată."
4. In aceste condiții, s-a considerat că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate de către contestator, ci doar a analizat în mod global apelul, repetându-se cu privire la faptul că s-ar fi produs „un prejudiciu unității de 1.342.560 lei, reprezentând sume plătite nedatorat pentru echipamente care nu au fost livrate și respectiv fără documente justificative", deși acuzele aduse contestatorului au fost de cu totul altă manieră, în sensul că ar fi permis efectuarea de plăți nejustificate de 9.508.177,40 lei pentru echipamente nelivrate, bază de documente ce nu reflectă realitatea"", respectiv „efectuarea de plăți - nejustificate în sumă de 44.370.000 lei" în baza unor facturi aferente unor lucrări - neexecutate, prin emiterea unui număr de 24 de bilete la ordin, deși aceste facturi - fuseseră refuzate de către contestator.
Astfel, confuzia creată de către instanța de apel cu privire la motivele care au stat la baza concedierii disciplinare a contestatorului determină o eroare materială, care alături de neanalizarea tuturor motivelor de apel îndreptățesc contestatorul la formularea prezentei contestații în anulare.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 1064/2014, iar pe fond, admiterea apelului, anularea sentinței apelate pentru nemotivarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare sau admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, și-a întemeiat prezenta contestație în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și 3 și următoarele, art. 425 alin. 1 lit. b) Cod de procedură civilă coroborate cu dispozițiile Legii nr. 53/2003.
In baza art. 453 Cod de procedură civilă s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În speță, Curtea – în ședința publică din 10 septembrie 2014 - a apreciat necesar a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. 3 Cod pr civilă, raportat la art. 16 alin. 1 și 21 alin. 3 din Constituție, excepție invocată din oficiu. A fost suspendată judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. M. în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 483 din 23 iunie 2015 pronunțată în dosarul numărul 954/D/2014 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate. Cauza a fost repusă pe rol pentru continuarea judecății.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art. 503 Cod pr. civilă:
„(1)Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2)Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3)Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”
Situațiile în care hotărârile pronunțate în apel/recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare sunt prevăzute expres și limitativ de lege.
Din norma legală prezentată mai sus rezultă cu claritate că hotărârile pronunțate în apel nu pot fi atacate pe calea contestației în anulare în situația în care instanța omite să se pronunțe asupra unui motiv de apel. Astfel fiind, criticile formulate de contestatorul T. M. împotriva deciziei numărul 1064 din data de 01 aprilie 2014, prin care invocă neanalizarea unor motive de apel nu pot fi analizate.
În motivarea contestației în anulare contestatorul a criticat decizia din apel și pentru săvârșirea unor erori materiale.
Constituie eroare materială doar greșelile evidente în legătură cu aspectele formale, procedurale, ale judecării căii de atac (cum ar fi respingerea ca tardivă sau ca insuficient timbrată a acesteia, deși la dosar se găseau dovezi din care rezultă că a fost depusă în termen sau că a fost legal timbrată), pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Din modul de prezentare a criticilor referitoare la erori materiale, expus mai sus, rezultă fără echivoc faptul că, în realitate, nu sunt criticate erori în sensul art. 503 alin.2 pct 2 Cod pr. civilă, contestatorul fiind nemulțumit de modul în care a fost analizat și apreciat materialul probator administrat în cauză.
În raport de cele expuse contestația în anulare va fi respinsă, nefiind întrunite cerințele prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul T. M., cu domiciliul în Dr.Tr.S., b.dul T. V., nr. 143, ., ., împotriva deciziei numărul 1064 din data de 01 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă pentru Activități Nucleare prin administrator special V. M. și SCP T.&Asociații SPRL, cu sediul în București, .. 16, ., sector 4.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 septembrie 2015.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.5 ex
J.f.L.S.
J.a.M.C.
P.P.
16.09.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2861/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3900/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
