Obligaţie de a face. Decizia nr. 4128/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 4128/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 40/101/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 4128/2015

Ședința publică de la 29 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. M. L.

Judecător T. R.

Grefier N. A.

*****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții V. R. și P. M., cu domiciliu ales în Drobeta T. S., . A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2289 din 28 mai 2015, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE-SUCURSALA ROMAG TERMO(CET HALÂNGA), cu sediul în Drobeta T. S., ..1, jud. M., reprezentată de administrator judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, prin serviciul registratură intimata pârâtă a depus concluzii scrise, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2015 sub nr._ reclamanții V. R. și P. M. au chemat în judecată pe pârâta R. A. Pentru Activități Nucleare-Sucursala Romag Termo(Cet Halânga), reprezentată de Administrator Judiciar Scp T. & Asociații Sprl pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe pentru toată perioada lucrată în condițiile grupei a II a de muncă de la data angajării și până la data de 01.04.2001, din care să rezulte că au lucrat în condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990, Anexa nr.2, în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Documentației tehnice nr. 2433/24.11.1999 cu "Situația reactualizată la data de 01.11.1999 cu personalul pe activități/locuri de muncă, funcție/meserie din cadrul sucursalei ROMAG TERMO care beneficiază de grupe de muncă conform Ordinului nr.50/90 și nr.125/90", astfel: V. R. 05.01._01, în total 12 ani, 2 luni și 26 de zile; P. M. 16.10._01, în total 10 ani.

Prin sentința civilă nr. 2289 din 28 mai 2015 pronunțată de Tribunalul M., s-a respins acțiunea formulată de reclamanții V. R. și P. M., în contradictoriu cu pârâta R. A. Pentru Activități Nucleare - Sucursala Romag Termo (Cet Halânga), Reprezentată de Administrator Judiciar SCP T. & Asociații SPRL.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul M. a constatat și reținut următoarele aspecte:

Reclamanți sunt angajați ai pârâtei și pe perioada în litigiu au avut funcția de analist principal și șef oficiu calcul și respectiv analist programator, analist principal și șef oficiu calcul.

În fapt au arătat că fiind salariați ai Sucursalei ROMAG TERMO (C.E.T. Halânga), subunitate componentă a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, condiții datorită cărora au avut dreptul și au primit grupă de muncă, de la data angajării și până la data de 01.04.2001 conform Documentației tehnice nr. 2433/24.11.1999 cu "Situația reactualizată la data de 01.11.1999 cu personalul pe activități/locuri de muncă, funcție/meserie din cadrul sucursalei ROMAG TERMO care beneficiază de grupe de muncă conform Ordinului nr.50/90 și nr.125/90 ".

Instanța a apreciat neîntemeiata acțiunea pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 16 din Legea nr. 263/2010 se prevede „Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:

a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;

b) vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), până la . prezentei legi;

c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare;

d) perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V.

Potrivit art. 124 din HG nr. 257/2011 „ (1) În situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menționate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:

a) denumirea angajatorului;

b) datele de identificare a persoanei;

c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;

d) menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;

e) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;

f) salariul tarifar de încadrare;

g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;

h) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.

(2) Actele vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.”

Art. 125 din HG nr.257/2011 prevede că „Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.”

Instanța a reținut ca reclamanții își întemeiază acțiunea pe faptul ca deși au avut dreptul la grupe de muncă conform Ordinului 50/1990, unitatea nu le-a eliberat adeverințe pentru toata perioada și nu a operat in carnetul de munca grupa de munca deși aveau dreptul conform procesului verbal nr. 2894/27.03.1992 si documentației tehnice nr. 2433/24.11.1999.

Potrivit procesului verbal nr. 2894/27.03.1992 comisia numita prin decizia nr. 132/21.02.1992 a stabilit ca „fata de condițiile existente si rezultatele din buletinele de determinare se constata ca salariații filialei sunt îndreptățiți sa beneficieze de spor pentru condiții grele de munca, spor pentru condiții nocive, spor pentru condiții periculoase, grupa I si II de munca.

Documentația tehnica nr. 2433/24.11.1999 a stabilit ca cu toate masurile luate in cadrul Sucursalei ROMAG Termo pentru eliminarea condițiilor nocive, la unele locuri de munca acestea nu s-au redus sub limitele maxime admisibile, iar la altele se mențin la valori apropriate de aceste limite, iar nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II s-a făcut de conducerea unității si reprezentanții sindicatelor, ținând cont de condițiile concrete in care se desfășoară activitatea, încadrarea in condiții de grupa I sau II de munca fiind proporționala cu timpul efectiv lucrat.

In baza acestei documentații tehnice nr. 2433/12.11.1999 s-a emis decizia nr. 484/23.11.1999 prin care tot personalul din cadrul sucursalei a fost nominalizat ca beneficiar al grupei II de munca.

Însa, ulterior, întrucât documentația tehnică susmenționată nu a parcurs procedura, prin decizia nr. 51/07.02.2000 aceasta dispoziție a fost anulata, persoanele beneficiare de grupe fiind nominalizați in anexa la aceasta dispoziție.

Așadar, pârâta din proprie inițiativa a anulat aceasta dispoziției nr. 484/1999 invocata de către reclamanți ca temei al acordării grupei de munca.

De altfel, încă din 1991 pârâta a menționat categoriile de personal care beneficiază de încadrarea in grupa a II-a de munca, așa cum reiese din Hotărârea Comitetului Director nr. 13/13.05.1991, decizia nr. 106/08.03.1996.

In nici una dintre aceste acte emise de unitate nu se regăsește personalul T. ca fiind nominalizat ca beneficiar al grupei a II-a de munca, ci din contra in anexa nr. 1 la Nota comună nr. 2741/13.11.1995 încheiata între Administrația FE Drobeta si reprezentanții SLI Termo se precizează expres la pct. 21 ca personalul T. nu este încadrat in grupa a II-a de munca.

Conform evidențelor comunicate de pârâtă rezultă că reclamanții V. R. nr. matricol 2154 a fost angajat cu contract individual de muncă la RAAN –Sucursala Romag Termo( fosta Întreprinderea Electrocentrale Drobeta T. S.), în perioada 01.07._01, având funcția de analist Oficiu Calcul, respectiv Șef Oficiu Calcul și nu a fost încadrat în grupa a-II-a de muncă, așa cum reiese din Anexele la Decizia 601/05.06.1991 reactualizată cu Decizia 106/08.03.1996, P. M. nr. matricol 3071 este angajata cu contract individual de muncă la RAAN Sucursala Romag Termo( fosta Întreprinderea Electrocentrale Drobeta T. S.), începând cu 16.10.1990 și în prezent, având funcția de analist programator, respectiv analist principal în cadrul oficiului de Informatică și Șef Oficiu de Informatică, și nu a beneficiat de încadrarea în grupa a-II-a de muncă, așa cum reiese din Anexele la Decizia nr.601/05.06.1991 reactualizată cu Decizia 106/08.03.1996.

De altfel, chiar in contractul individual de muncă si in actele adiționale încheiate de reclamanții cu pârâta sunt prevăzute condițiile de munca in care acesteia urmau sa-si desfășoare activitatea, iar in nici unul dintre acestea nu este prevăzuta grupă de munca, iar reclamanții nu le-au contestat.

Reclamanții, în funcția de analist principal în cadrul oficiului de calcul, respectiv șef serviciu oficiu de calcul, au avut loc de muncă și condiții care nu se regăsesc în lista locurilor de muncă din cadrul unității care se pot încadra în grupe de muncă, din actele dosarului rezultând că activitatea prestată de aceștia a fost încadrată în condiții normale.

Potrivit art. 40 alin.2 lit. h din Codul Muncii angajatorul are obligație să elibereze la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului or adeverința solicitată privind perioada lucrată și grupa de muncă se eliberează pe baza documentelor din evidențele angajatorului, astfel încât, în speță, refuzul pârâtei este justificat, neexistând aceste documente în sensul arătat de reclamanți.

Având in vedere ca nu există nici un document din cadrul pârâtei care sa confere reclamanților grupa a II-a de muncă, iar prin acțiunea adresată acestei instanțe nu se solicită acordarea grupei de muncă ci numai eliberarea de adeverință de grupă de muncă, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții V. R. și P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel s-a arătat că în fapt:

1. Ca salariați ai Sucursalei ROMAG TERMO (C.. a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, condiții datorită cărora au avut dreptul legal la grupe superioare de muncă, de la data angajării și până la data încetării contractului individual de muncă, respectiv 01.04.2001.

De aceea în mod corect și legal au solicitat intimatei să le elibereze adeverințe privind încadrarea în grupa a II a de muncă, din care să rezulte că au lucrat în condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990, Anexa nr.2, în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Procesului Verbal 2.894/27.03.1992, Documentației tehnice nr. 2433/24.11.1999 și Deciziei nr. 484/23.11.1999.

S- a precizat că au făcut această solicitare, către pârâtă, pentru că este un drept care se acordă pentru lucrul în condiții deosebite de muncă, dar și pentru faptul că sunt trei documente valabile la zi și în continuare, care atestă condițiile specifice de muncă și care i-au nominalizat ca beneficiari ai grupei a II a de muncă.

Atestarea acestor condiții și încadrarea tuturor salariaților C.E.T. HALÂNGA (Sucursala ROMAG TERMO) în grupe superioare de muncă a fost constatată și recunoscută de subunitate - C.E.T. HALÂNGA (Prin Procesul Verbal 2.894/27.03.1992 și Documentația tehnică nr. 2433/1999) și de R.A.A.N. prin Nota comună nr.536/1999 și Sindicate și confirmată de instituțiile abilitate ale statului - Inspectoratul Teritorial de Muncă M. și Direcția de Sănătate Publică M. prin serviciile specializate - prin înscrisuri, care au fost depuse la dosarul cauzei.

S-a precizat că acest proces a fost finalizat prin Documentația tehnică nr. 2433/1999 și Decizia nr.484/1999, care, pe lângă personalul de conducere numit de R.A.A.N., a cuprins și personalul de conducere și execuție la nivel de sucursală, respectând în totalitate dispoziția forului ierarhic superior - R.A.A.N., de a acorda grupe superioare de muncă tuturor salariaților de pe Platforma ROMAG, inclusiv C.E.T. HALANGA, decizie luată la înțelegerea cu sindicatele reprezentative de la nivelul regiei.

Prin acest document s-au recunoscut condițiile specifice de muncă și grupele superioare de muncă, aceasta fiind pentru sucursale și o dispoziție în acest sens.

Ca urmare a celor menționate mai sus au formulat o acțiune prin care urmărea, în contradictoriu cu pârâta-intimată, obligarea acesteia, la eliberarea de adeverințe pentru toată perioada lucrată în condițiile grupei a II a de muncă, de la data angajării și până la data de 01.04.2001, din care să rezulte că au lucrat în condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990, Anexa nr.2, în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Procesului Verbal nr.2.894/27.03.1992, Documentației tehnice nr. 2433/24.11.1999, Deciziei nr.484/1999 și Procesului verbal nr.8.725/28.06.2012, în situația în care, condițiile deosebite de muncă au fost recunoscute de aceasta și de organele abilitate ale statului din partea Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății, fapt pentru care, prin documentele emise, le-a acordat și i-a încadrat grupa a II a de muncă, conform anexei nr.2 la Ordinul nr.50/1990, dar refuză să le elibereze documente doveditoare (adeverințe).

In susținerea acțiunii, reclamanții au administrat probe cu înscrisuri din care a reieșit, fără putință de tăgadă, că cererea acestora, așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, a fost motivată și susținută cu înscrisuri și argumente doveditoare a faptului că au lucrat în condiții deosebite de muncă, că au avut dreptul și că au fost încadrați de unitate în grupa a II a de muncă, acțiunea fiind întemeiată în fapt și în drept.

Cu toate acestea, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pe motivul: "Având în vedere că nici un document din cadrul pârâtei care să confere reclamanților grupa a II-a de muncă...." și cu toate că prin acțiunea formulată au solicitat eliberarea unei adeverințe, care să ateste inclusiv, recunoașterea faptului ca au lucrat în condițiile grupei a II a de muncă.

S-a mai precizat că prin sentința civilă amintită, instanța nu a luat în seamă și nu a studiat toate documentele aflate la dosarul cauzei, motivele legale care au susținut solicitarea făcută de reclamanți de eliberare a adeverințelor privind lucrul în condițiile grupei a II a de muncă. De o parte din probe, precum expertiza tehnica extrajudiciară, Nota comună nr.536/1999 încheiată la Nivelul R.A.A.N., între Conducerea regiei și sindicatele reprezentative și Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale (care menționează faptul că nu exista nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași condiții în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă), nu a ținut seama deloc, iar pe altele le-a interpretat eronat, așa cum a fost cazul documentației tehnice nr.2433/24.11.1999 cu listele anexă și deciziei nr.484/1999.

Din Anexa - "Situația reactualizată la data de 01.11.1999 cu personalul pe activități/locuri de muncă, funcție/meserie din cadrul sucursalei ROMAG TERMO care beneficiază de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/90 și nr. 125/90 ", la Decizia nr. 484/1999 rezultă - în mod clar - că au fost nominalizați ca beneficiari ai grupei a II a de muncă. Iar din anexa A la decizie dar și din Buletinul de determinări din anul 1995 pentru intervalul 06.03._95, când s-au făcut determinări de noxe pe întreaga suprafață a C.. de puncte, iar din coloana 16, rezultă că pe întreg arealul C.E.T. Halânga au fost depășite concentrațiile maxime admise de Normele Republicane de Protecția Muncii.

Iar faptul ca au lucrat în condiții grele, nocive și periculoase, condiții reieșite din toate documentele aflate la dosarul cauzei și că au fost nominalizați ca beneficiari ai grupei a II a de muncă, impunea Sucursalei ROMAG TERMO eliberarea adeverințelor pentru lucrul în condițiile grupei a II a de muncă, conform art.nr.40 din Codul Muncii.

Condițiile specifice de muncă s-au manifestat pe toată perioada de la data începerii activității, la zi și în continuare, prin creșterea numărului de salariați cu boli profesionale și boli legate de profesie ( literele a) și b) din documentația tehnica nr.2433/24.11.1999 ) și au fost recunoscute de unitate prin documentele emise în timp(inclusiv în anul 2015), ca urmare a determinărilor făcute și avizate de către organele abilitate ale statului, iar la întocmirea acestora a participat și pârâta, documente pe care și le-a însușit.

2.Criticile pe care le aduc acestor motivări ale instanței și sentinței în ansamblu, privesc faptul că motivele sunt contradictorii, unele chiar nejustificate și eronate, iar hotărârea civilă a fost luată fără observarea justă a situației de fapt, analiza temeinică a tuturor documentelor aflate la dosarul cauzei, dar a fost influențată și de tertipurile pârâtei, precum a fost cel referitor la faptul când intimata a afirmat că Documentația tehnică nr.2433/24.11.1999 ar fi fost retrasă de I.T.M. M., afirmație neadevărată, pentru că pentru termenul din data de 14.05.2015 instanța de fond i-a solicitat acesteia, prin adresă scrisă (anexată la prezentul )să prezinte răspunsul I.T.M. M. din anul 1999, răspuns pe care nu l-a depus pentru că nu a existat, întrucât nu s-au făcut noi determinări însoțite de îmbunătățirea condițiilor de muncă.

I. S-a mai arătat că sentința civilă nr. 2289/28.05.2015, pronunțată de Tribunalul M. este nefondată, netemeinică și nelegală din următoarele considerente:

1.Toate funcțiile și meseriile din cadrul C.E.T.Halânga(Sucursala ROMAG TERMO), subunitate de producere a energiei electrice și termice, subunitate care a contribuit în permanență la siguranța în funcționare a Combinatului Chimic de A. Grea și a Sistemului Energetic Național, subunitate aflată sub incidența Decretelor nr.202/1974, nr. 400/1981 și 208/1985 și prevederilor din pag.4 din Proiectul General de Execuție al Combinatului Chimic de A. Grea, privind existența hidrogenului sulfurat pe toată platforma industrială, dar și din punctul de vedere al instalațiilor, conform Ordinului nr.50/1990 și documentelor aflate la dosarul cauzei au fost nominalizate ca beneficiare de grupe superioare de muncă. Acest fapt a fost confirmat și de raportul de expertiză tehnică extrajudiciară aflat la dosar, care a avut la bază verificarea pe teren a condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea personalul C.E.T. Halânga.

Ca urmare a condițiilor dificile de muncă, toți salariații C.E.T. Halânga au fost încadrați în grupe superioare de muncă, conform documentelor proprii emise de aceasta, dar și prin similitudine, ca urmare a existenței hidrogenului sulfurat prin documentele emise de Sucursala ROMAG PROD, respectiv Buletinului de expertizare nr. 2194/15.07.1998, deciziei nr.359/15.05.1995, aflate la dosarul cauzei și Anexei nr.2 -LISTA locurilor de muncă și a categoriilor profesionale beneficiare de încadrare în grupa a II a de muncă;

In aceste sens, pentru îndreptarea unor erori anterioare privind grupele de muncă, unitatea a făcut o încadrare în grupe superioare de muncă în anul 2015 prin Memoriul nr.240/24.02.2015, dar și în 2014 prin studiul privind încadrarea activității desfășurate de personalul C.E.T. Halânga în grupa I de muncă, conform anexei nr.1, poziția 124 din ordinul 50/1990, documente de care instanța de fond nu a ținut seama deloc în pronunțarea sentinței;

2.Toate meseriile și funcțiile existente în cadrul C.E.T. Halânga (Sucursala ROMAG TERMO) se regăsesc ca beneficiare de grupe superioare de muncă și în cadrul Sucursalei ROMAG PROD (Combinatul Chimic de A. Grea), subunitate componentă a R.A.A.N. care face corp comun din punctul de vedere al instalațiilor, cu C.E.T. Halânga prin conductele de alimentare cu abur viu, conform Anexei nr.2 - lista locurilor de muncă și a categoriilor profesionale beneficiare de încadrare în grupa a II a de muncă, anexată la prezentul;

3.Referirea instanței de fond la art.16 din Legea nr. 263/2010 și art. 124 -125 din HG nr.257/2011, din cuprinsul sentinței civile nr.2289/28.05.2015, nu are nicio legătură cu acțiunea formulată de reclamanți, care a fost întemeiată pe prevederile Codului Muncii - art.266, 267 și 269, Decretului 92/1976 și Ordinului nr.50/1990, este în contradictoriu cu acestea, pentru că vechimea în muncă pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001, conform art.16 litera a), a fost recunoscută de unitate, care a făcut în acest sens toate înscrisurile în carnetul de muncă (exceptând grupa superioară de muncă). Iar de baza de date care le conferă dreptul la adeverințele solicitate, despre care se vorbește în sentința amintită, unitatea dispune în totalitate, iar în Documentația tehnică nr. 2433/1999 și decizia nr.484/1999 are toate informațiile necesare pentru eliberarea adeverințelor pentru toată perioada lucrată în condițiile grupei a II a de muncă, de la data angajării și până la data de 01.04.2001, din care rezultă că au lucrat în condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990, Anexa nr.2, în grupa a II a de muncă, în procent de 100%. Aceste informații pot fi completate cu datele din Anexa nr.2 - lista locurilor de muncă și a categoriilor profesionale beneficiare de încadrare în grupa a II a de muncă.

4.În sentința apelată instanța de fond a recunoscut valabilitatea atât a Documentației tehnice nr. 2433/1999, dar Și deciziei nr.484/1999, că au fost beneficiarii grupei a II a de muncă, menționând următoarele: "In baza acestei documentații tehnice nr. 2433/12.11.1999 s-a emis decizia nr. 484/23.11.1999 prin care tot personalul din cadrul sucursalei a fost nominalizat ca beneficiar al grupei II de muncă", dar paradoxal a luat în seamă susținerile pârâtei referitoare la decizia nr.51/07.02.2000, hotărârea Comitetului Director nr.13/1991 și decizia nr.106/1996, susțineri care la rândul lor au fost netemeinice și emise cu scopul vădit de a induce instanța în eroare, astfel:

- Este împotriva practicii judiciare să nu aplici o hotărâre legală care cuprinde toate avizele cerute de Ordinul nr.50/1990 (Unitate, Sindicate și I.T.M.), documentația tehnică nr. 2433/1999 și decizia nr.484/1999, cu consecințe materiale, și cu efecte juridice la zi și în continuare, invocând un document cu conținut abuziv și restrictiv, decizia nr. 51/07.02.2000."( Lipsă buletine de determinare și aviz scris I.T.M.), pe care pârâta a folosit-o de fiecare dată în apărarea sa, prin care cu bună știință a încălcat prevederile imperative ale Ordinului nr.50/1990 dând dovadă de rea voință, rea credință și abuz;

- Deciziile nr.51/07.02.2000 ( ca și deciziile nr.601/1991 și nr. 106/08.03.1996), nu îndeplinesc cerințele imperative impuse de legiuitor prin Ordinul nr.50/90 ( lipsă buletine de determinare și aviz I.T.M. M.), iar deciziile nr.601 și 106 nu avut la bază acordul sindicatelor, iar instanța trebuia să le înlăture ca probe, cu toate că au solicitat, aceasta nu a ținut seama;

- Din rea-voință și rea-credință, pârâta a omis să menționeze că respectiva decizie emisă în anul 1991 și această hotărâre nr.13/1991, nu au fost semnate și nici însușite de sindicate, nu au avut la bază buletine de determinări de noxe, determinări ce trebuiau efectuate de instituții abilitate sau de laboratoarele de specialitate ale acestora și nu au avut la bază avizul I.T.M. M., deși legiuitorul a prevăzut în mod expres în Ordinul nr.50/90, ca fiind cerințe imperative în stabilirea locurilor de muncă și a categoriilor profesionale beneficiare de grupe superioare de muncă.

De aici și din discuțiile purtate cu actualul lider de sindicat, T. A. (care și atunci făcea parte din structurile de conducere ale sindicatului), reiese că pârâta a făcut în mod unilateral în anul 1991 încadrarea în grupe superioare de muncă, nerespectând prevederile Ordinului nr.50/90 de la punctul nr.6, în ceea ce privește nominalizarea și încadrarea în grupe superioare de muncă, iar instanța trebuia să înlăture și aceste înscrisuri ca probă în apărarea pârâtei;

- Celelalte decizii menționate, începând cu decizia nr.601/05.06.1991, continuând cu decizia nr. 106/08.03.1996, dar și cu decizia nr.484/1999, așa cum este menționat în conținutul acestora, s-au completat reciproc, în lanț, în ordine cronologică, până la data de 01.11.1999, reparând pe parcurs greșelile și corectând toate erorile, extinzând aria locurilor de muncă și funcțiilor/meseriilor, cuprinzându-le pe toate, așa cum reiese din documentația tehnică nr.2433/12.11.1999 - în vigoare și astăzi, din toate buletinele de determinare emise de serviciile specializate ale Ministerului Sănătății, dar și din Expertiza Tehnică Extrajudiciară nr. 5098/17.05.2012;

- Precizările instanței de fond, în sensul că reclamanții nu ar beneficia de grupa a -II-a de muncă și că funcțiile pe care le-au deținut nu ar face parte din categoria funcțiilor care se înscriu în cadrul acestei grupe prevăzute de normele legale sus-menționate, nu pot fi avute în vedere, întrucât din cuprinsul tuturor documentelor menționate mai sus, reiese cu certitudine că au desfășurat activitate în condițiile grupei a II a de muncă și că au fost nominalizați și încadrați de însăși pârâtă, ca beneficiari ai acestei grupe conform Ordinului nr.50/1990. Iar la pozițiile nr.123 și 160 din anexa nr.2 la Ordinul nr.50/90, precum și la alte poziții se regăsesc activități, nu funcții sau meserii, generând o largă aplicabilitate a acestuia și conferind posibilitatea, ca orice persoană indiferent de funcție sau meserie, să beneficieze de grupa I sau de grupa a II a de muncă, cu condiția existenței condițiilor deosebite de muncă și nominalizarea acestora, ceea ce s - a și întâmplat.

II. Cât privește condițiile de muncă, atât instanța de fond, dar și intimata au insistat în mod netemeinic pe faptul că li s-a adus la cunoștință condițiile de muncă și grupa de muncă de care au beneficiat prin semnarea actelor adiționale la contractele individuale de muncă, prezentând în mod eronat și deformat situația, pentru că acest fapt nu are relevanță în ceea ce privește revendicarea unui drept pe care li s-a acordat tuturor, dar sistematic a refuzat să recunoască acest fapt, cu toate că documentele emise de aceasta o contrazic, dar o și obligă să le elibereze adeverințele privind grupa a II a de muncă.

În mod greșit se mai pune această problemă și din punctul de vedere al semnării acestor acte privind condițiile de muncă, întrucât conform prevederilor exprese ale art.18 alin. 1. litera h) din Legea nr. 90/1996, legea protecției muncii, cu privire la obligația unității de informare a salariaților la riscurile la care aceștia sunt expuși la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire necesare, lucru pe care nu l-a făcut niciodată, iar toate contractele individuale de muncă și actele adiționale la acestea, emise de unitate, nu au nici o prevedere în acest sens și nici nu a prezentat dovada scrisă că le-ar fi fost aduse vreodată la cunoștință. Iar pentru erorile unității, nu sunt de vină salariații. Hotărârea Guvernului nr. 1425 din 2006, arată încă o dată în plus, preocuparea legiuitorului ca persoana angajată să fie informată de către angajator, referitor la riscurile de la locurile de muncă chiar de la angajare sau la identificarea lor și a noxelor respective, iar la art. 15. alin. (1) prevede că, " Activitățile de prevenire și protecție desfășurate prin modalitățile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii și/sau al unității sunt următoarele:

1.identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcina de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru.

Iar art. 106. - (1) prevede Angajatorul trebuie să aducă la cunoștința tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat și specific.(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoștința conducătorilor locurilor de muncă și lucratorilor care își desfășoară activitatea în zonele cu risc ridicat și specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor. "

III. Afirmația instanței: "Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii angajatorul are obligația să elibereze la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului or adeverința solicitată privind perioada lucrată și grupa de muncă se eliberează pe baza documentelor din evidențele angajatorului, astfel încât, în speță, refuzul pârâtei este justificat, neexistând aceste documente în sensul arătat de reclamanți. Având în vedere că nu există nici un document din cadrul pârâtei care să confere reclamanților grupa a II-a de muncă, iar prin acțiunea adresată acestei instanțe nu se solicită acordarea grupei de muncă ci numai eliberarea de adeverință de grupă de muncă, instanța apreciază neîntemeiată acțiunea reclamanților", aceasta e contrazisă în totalitate și indubitabil de: Procesul Verbal 2.894/27.03.1992, Documentația tehnică nr. 2433/1999 cu Anexa A - "Funcțiile și meseriile pe activități și locuri de muncă, din cadrul Sucursalei ROMAG TERMO care beneficiază de grupe de muncă, în baza prevederilor Ordinului nr.50/90 și nr.125/90 ", art. 1 și 2 din Decizia nr. 484/1999 din care rezultă - în mod clar - că au fost încadrați ca beneficiari ai grupei a II a de muncă, de la data angajării, la zi și în continuare, punctul nr.3 din Memoriul R.A.A.N. nr.240/24.02.2015 și Anexa nr.2 -LISTA locurilor de muncă și a categoriilor profesionale beneficiare de încadrare în grupa a II a de muncă, anexată la prezentul.

IV. S-a mai menționat că în hotărârea luată, instanța de fond nu a studiat cu atenție toate documentele aflate la dosarul cauzei, care au susținut temeinic solicitarea făcută de reclamanți, de eliberare a adeverințelor privind grupa a II a de muncă, din care să rezulte că au lucrat în condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990, Anexa nr.2, în grupa a II a de muncă.

Dacă le-ar fi studiat cu atenție, sau dacă nu ar fi făcut aprecieri eronate, nu ar fi respins acțiunea formulată și nu ar fi emis la finalul sentinței următoarea motivare care a stat la baza respingerii acțiunii reclamanților: "Având în vedere că nici un document din cadrul pârâtei care să confere reclamanților grupa a II-a de muncă, iar prin acțiunea adresată acestei instanțe nu se solicită acordarea grupei de muncă ci numai eliberarea de adeverință de grupă de muncă, instanța apreciază neîntemeiată acțiunea reclamanților", poziție și concluzie care sunt contrazise de Ordinul nr.50/1990, de Procesul Verbal nr.2.894/27.03.1992, de Documentația tehnică nr. 2433/24.11.1999, de Expertiza Tehnică extrajudiciară nr.5098/17.05.2012, de decizia nr.484/2009, de Memoriul R.A.A.N. nr.240/24.02.2015, de cererea reclamanților adresată acesteia prin acțiunea inițială, de răspunsul acestora la întâmpinarea pârâtei, de concluziile scrise, în toate au solicitat: "să oblige pârâta să le elibereze adeverințe pentru toată perioada lucrată în condițiile grupei a II a de muncă, de la data angajării și până la data de 01.04.2001, din care să rezulte că au lucrat în condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990, Anexa nr.2, în grupa a II a de muncă, în procent de 100% ", condiții de muncă și încadrare în grupa a II a de muncă ( au și demonstrat ca au fost încadrați în grupa a II a de muncă), recunoscute de unitate prin documentele emise, dar și de Buletinul de expertizare nr. 2194/15.07.1998 și decizia nr.359/15.05.1995, astfel:

- Procesul Verbal nr. 2894/27.03.1992 avizat de I.T.M. M. și recunoscut de Sindicat, din care reiese clar, că datorită condițiilor existente pe întreg arealul C.. C.E.T. Halânga, beneficiază de sporuri la salariu (pentru condiții grele, nocive și periculoase), dar și de grupele I și II de muncă. Se fac referiri la următoarele categorii de condiții: efort fizic și psihic ridicat, trepidații, temperaturi înalte, umiditate ridicată, zgomot puternic, condiții grele, periculoase și nocive, dar și H2S, condiții care au afectat capacitatea de muncă (Concluzionând că: "Față de condițiile existente și rezultatele din buletinele de determinare, constată că salariații filialei sunt îndreptățiți să beneficieze de spor pentru condiții grele de muncă, spor pentru condiții nocive și spor pentru condiții periculoase, de grupele I și II de muncă"). Acest fapt este susținut imperativ și de Anexa nr.2 la Ord. nr. 50/1990, poziția nr.160, care prevede: " Personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații (condiții existente și în cadrul C.E.T.Halânga),. . ., pe lângă alte poziții și condițiile deosebite de muncă existente, și această poziție a fost avută în vedere la încheierea Procesului Verbal nr.2894/27.03.1992, când s-a stabilit acordarea în . de muncă pentru toți salariații filialei;

- Buletinul de expertizare nr. 2194/15.07.1998 privind existența hidrogenului sulfurat, prin care se certifică faptul că toate locurile de pe teritoriul ROMAG (Sucursala ROMAG PROD și Sucursala ROMAG TERMO), întărit de pagina 4 din Proiectul General de Execuție al Combinatului Chimic de A. Grea Drobeta unde se stabilește zona de influență a hidrogenului sulfurat, zonă aflată sub control analitic de noxe, zonă sub influența căreia s-a aflat și se află și C.E.T. Halânga (Sucursala ROMAG TERMO) se încadrează în grupe superioare de muncă. Fiind aceeași unitate R.A.A.N., toate funcțiile/meseriile de pe această platformă industrială chimică au fost încadrate în grupe superioare de muncă prin decizia nr.359/15.05.1995 și Anexa nr.2 -LISTA locurilor de muncă și a categoriilor profesionale beneficiare de încadrare în grupa a II a de muncă, anexată la prezentul.

Pentru a respecta Principiul nediscriminării și egalității de șanse pentru a elimina inechitățile existente în ceea ce privește grupele superioare de muncă anterior datei de 01.04.2001, prin Memoriul nr.240/24.02.2015 R.A.A.N, a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice ca personalul C.E.T.Halânga să fie încadrat în anexa I la Ordinul 50/1990 în grupa I de muncă, poziția 124, pentru toată perioada lucrată, de la data angajării în cadrul acesteia și până la data de 01.04.2001, în procent de 100%.Tot prin acest memoriu a revocat decizia nr.51/07.02.2000, recunoscând că documente oficiale de acordare grupe de muncă doar Documentația tehnică nr. 2433/1999 și decizia nr.484/23.11.1999 .

S-a mai precizat că așa cum a arătat I.C.C.J., complet format din 9 judecători, prin decizia nr.258/20.09.2004. ordinului 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. Fiind vorba de o unitate de producere a energiei electrice și termice, aflată pe o platformă industrială chimică de producere a apei grele și folosirea în procesul tehnologic a hidrogenului sulfurat, unde instalațiile sunt grupate în spațiu și formează un singur loc de muncă, C.E.T. Halânga, așa cum este definit și de art.1 din Hotărârea nr.261 din 22 februarie 2001, eliberarea adeverințelor privind acordarea grupei a II a de muncă se impunea.

Din cuprinsul sentinței, dar și în contextul celor prevăzute de decizia nr.258/20.09.2004 I.C.C.J. și de Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale care menționează faptul că nu exista nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași condiții în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă, mai reiese încă o dată faptul că instanța nu a acordat atenția cuvenită documentelor aflate la dosarul cauzei și și-a însușit doar susținerile formulate de pârâtă, cu toate că acestea erau netemeinice și nelegale, fără a face o analiză și o interpretare corectă a documentelor, fără să țină seama și de cele două decizii, a judecat în mod superficial și eronat.

Cu toate că au mai menționat instanței, că unitățile aparținătoare Sistemului Energetic Național au avut condiții speciale de muncă și legi speciale, precum Decretul 400/1981, 202/1985 și Decretul nr. 208/1985, care la art.1 a prevăzut că în mod excepțional, de la data de 18.10.1985 și până la 31.12.1989, în unitățile din Sistemul energetic național s-a instituit starea de necesitate și s-a aplicat regimul de lucru militarizat, nici acesta nu a contat în fața instanței de fond.

S-a arătat că în acțiunea formulată, a menționat și faptul că prin neacordarea de adeverințe privind grupa a II a de muncă/condiții de muncă tuturor salariaților, așa cum s-a angajat prin documentele emise, s-a adâncit starea de discriminare și departajare între salariații care au lucrat în interiorul C.E.T. Halânga, în comparație cu cei care au lucrat în afara acesteia, în Stația D., la aproximativ 15 km, în speță cei de la căile ferate uzinale, aceștia fiind beneficiarii grupei I de muncă, cu toate că au lucrat în condiții inferioare de muncă, față de cei care au lucrat pe perimetrul acesteia, condiții dovedite de documentele aflate la dosarul cauzei, fără ca unitatea, dar nici instanța, să țină seama de acestea și de condițiile specifice de muncă.

Eliberarea adeverințelor privind încadrarea în grupa a II a de muncă este și o consecință a înlăturării discriminărilor, departajărilor și erorilor făcute de unitate, dar în primul rând a condițiilor de muncă specifice centralelor termoelectrice, iar prin refuzul unității de a le elibera adeverințele solicitate, s-au încălcat, Decretul nr.92/1976, Ordinul nr.50/1990, art.16, 22 și 34 din Constituția României, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.141 din Tratatul C.E., dar și pe cele ale Directivei Consiliului U.E din 27 noiembrie 2000 - de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament și de șanse în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2000/78/CE) - prin care se stabilește un cadru general de combatere a discriminării.

S-a mai menționat că prin acțiunile sale, intimata a încercat să le îngrădească și dreptul la egalitatea de tratament, drept garantat de Constituția României, care prevede la: art. 16 alin. (1) „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Potrivit Constituției României, art. 20 alin (1), „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte."

Iar faptul ca au lucrat în condiții grele, nocive și periculoase, condiții reieșite din toate documentele aflate la dosarul cauzei, impunea acordarea grupei a II a de muncă și eliberarea adeverințelor, ca un motiv în plus acestea fiind susținute și de poziția nr.160 din anexa nr. 2 la Ord. nr. 50/1990, care prevede că: " Personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații....".(condiții existente pe tot arealul C.E.T. Halânga, poziție la care încadrează pentru lucrul în astfel de condiții și personalul sucursalei).

În concluzie, ținând cont de toate aceste considerente, au solicitat instanței de judecată să reanalizeze toate probele administrate la dosarul cauzei, admiterea apelului ca fiind întemeiat, casarea sentinței civile apelată, înregistrată cu nr. 2289/28.05.2015, pronunțată de Tribunalul M. și rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în dosarul nr._ și obligarea pârâtei RAAN Drobeta T. S. - Sucursala ROMAG TERMO, să elibereze adeverințe pentru toată perioada lucrată în condițiile grupei a II a de muncă, de la data angajării și până la data de 01.04.2001, din care să rezulte că au lucrat în condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990. Anexa nr.2, în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Procesului Verbal nr. 2.894/27.03.1992, Documentației tehnice nr. 2433/24.11.1999, deciziei nr.484/1999 și Procesului verbal nr. 8.725/28.06.212.

In drept au întemeiat apelul, pe dispozițiile art.466-482 din Codul de procedură civilă, Codului Muncii - art.266, 267 și 269 și Ordinului 50/1990.

Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul M. ca fiind temeinică și legală.

Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanții au ocupat în perioada dedusă judecății funcția de analist oficiu calcul respectiv analist programator .

Până la data de 01.04.2001, deci și pentru perioadele supuse analizei instanței în acțiune, încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.

Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 1, iar conform art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.

Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2.

Dispozițiile menționate instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.

In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau

- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.

- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Textul art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de muncă, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.

Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.

Curtea constată că la unitatea angajatoare s-a urmat procedura de încadrare în grupa a II-a de muncă, iar comisia mixtă patronat-sindicat nu a nominalizat, prin actul final, locurile de muncă unde erau angajați reclamanții pentru încadrarea în grupa a II a de muncă.

În conformitate cu dispozițiile art.6 și 15 (2) din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă s-a făcut de către conducerea unității împreună cu sindicatele, proporțional cu timpul de lucru desfășurat în condiții de grupă.

Apelanții reclamanți în criticile aduse se referă în mod deosebit printre alte critici, la dispozițiile deciziei nr.484/23.11.1999, ce a avut la bază documentația nr.2433/12.11.1999 liste anexă .Instanța de fond a reținut corect că aceste documente exced felului muncii și condițiile în care și-au desfășurat activitatea în calitate de personal T.. Din acest punct de vedere dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 sunt imperative, arătând că în grupa I și a II-a de muncă se încadrează numai personalul care își desfășoară activitatea efectiv la locurile de muncă și în activitățile prevăzute în anexa nr.1 și 2, sau cel care lucrează în aceleași condiții cu beneficiarii grupei I și II de muncă în procent de 50%, respectiv 70% din timpul de lucru.

Anterior emiterii deciziei nr.484/23.11.1999, la nivelul pârâtei au fost emise hotărârile Comitetului Director nr.13/13.05.1991, decizia nr.106/08.03.1996 și Anexa 1 la Nota Comună nr.2741/13.11.1995, privind nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și II de muncă în care nu se regăsește și cel din compartimentele T., categorie din care fac parte apelanții reclamanți.

În nota comună menționată, se prevede expres că personalul T. nu este încadrat în grupa II de muncă . În decizia nr.106/03.1996 personalul T. a fost încadrat ca personal care își desfășoară activitatea în locuri de muncă normale.

Se observă că la un interval de timp relativ scurt de la emitere, pârâta a anulat decizia nr.484/23.11.1999, prin emiterea celei cu nr. 51/07.02.2000, în anexa la aceasta fiind nominalizat personalul care beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă în procent de 100%. În preambulul deciziei nr. 51/07.02.2000, se specifică faptul că aceasta este emisă având în vedere prevederile Ordinului nr. 50/1990, nr. 125/1990, cu completările ulterioare, procesul verbal nr.4041/31.05.1999 încheiat cu ocazia finalizării Notei Comune la Contractul Colectiv de Muncă, documentația tehnică nr.2433/12.11.1999, avizată de Inspectoratul Teritorial de Protecția Muncii M..

La pct. 5 se menționează că „prezenta decizie anulează decizia nr. 484/23.11.199”, astfel această ultimă decizie a rămas fără efecte juridice.

Prin criticile din cererea de apel, se invocă nelegalitatea deciziei nr. 51/07.02.2000, pe considerentul că nu a fost emisă având la bază determinări de noxe și nu a avut avizul ITM, dar așa cum s-a arătat mai sus ,aceasta nu a fost contestată în instanță prin care să se solicite anularea sa, producându-și în consecință și în prezent efectele.

Memoriul nr. 240/24.02.2015, nu reprezintă un act care să producă efectul încadrării în grupa de muncă, ci este un act întocmit de conducerea sindicatelor existente la nivelul unității și prin care se solicită Ministerului Muncii, familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice să efectueze demersuri pentru încadrarea în grupe superioare de muncă, pentru revocarea deciziei nr. 51/07.02.2000 și emiterea de adeverințe către salariați. Se constată astfel că, prin acest memoriu, se recunoaște practic inexistența la nivelul unității a unor documente clare, care să reprezinte acte verificabile ce pot sta la baza emiterii unor adeverințe de grupă de muncă, potrivit dispozițiilor imperative ale Legii nr. 263/2010. De aceea, Curtea constată că raționamentul instanței de fond privind imposibilitatea emiterii de către pârâtă a unor adeverințe de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru personalul T. este corect.

Sunt de asemenea nefondate criticile legate de existența unei situații de discriminare.

Reglementarea discriminării în sistemul juridic român s-a realizat prin OUG nr.137/2000, art.2 alin.1, definind noțiunea de discriminare și criteriile restrictiv enumerate. Se constată că pretinsa discriminare de tratament raportat la faptul că întreg personalul ROMAG a fost încadrat în grupe de muncă, nu se încadrează în nici unul din criteriile dispuse la art.2 alin.1 din OG nr.137/2000. Pretenția acestora de a li se acorda grupa de muncă, deoarece se află în această situație sau în situație similară nu poate fi primită, întrucât prin legislația în materie – Ordinul 50/1990 se reglementează expres criteriile pe baza cărora se stabilesc locurile de muncă ce se încadrează în grupa I și II de muncă, organele competente care să facă aceste încadrări (în orice caz nu instanța de judecată) și metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupa I și II de muncă. În plus, încadrarea sau neîncadrarea într-o grupă de muncă a fost cunoscută de aceștia la momentul emiterii deciziilor și actelor interne arătate mai sus și la data semnării actelor adiționale la contractele individuale de muncă, și nu a fost contestată această încadrare/reîncadrare (acordarea sau neacordarea unui drept salarial în raportul de muncă) în termenul de 3 ani prevăzut de art.27 alin.2 din OG nr.137/2000, nici după apariția acestui act normativ.

Extinderea sferei de aplicare a Ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între diversele categorii de activități sau că altfel s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțele de judecată.

Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții V. R. și P. M., cu domiciliu ales în Drobeta T. S., . A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2289 din 28 mai 2015, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE-SUCURSALA ROMAG TERMO(CET HALÂNGA), cu sediul în Drobeta T. S., ..1, jud. M., reprezentată de administrator judiciar SCP T. & ASOCIAȚII SPRL.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.

Președinte, L. M. L.		Judecător, T. R.
	Grefier, N. A.

Red. Jud. L.M.L./6.10.2015

Tehn. N.A./ 5 ex.

J. f. A. C. M.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Acţiune în constatare. Decizia nr. 2345/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2769/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Acţiune în constatare. Decizia nr. 2345/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4130/2015. Curtea de Apel CRAIOVA