Pretentii. Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 7462/101/2013***
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 317
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G. -Judecător
-M. C.-Președinte Instanță
- L. B.- Președinte Secție
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M., împotriva sentinței civile nr. 675/05.02.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. B. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și având în vedere solicitarea părților de a se judeca cauza în lipsă conform art. 242 Cod pr.civ, s-a trecut la soluționare
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 07.11.2012, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică M. a chemat în judecată pe pârâtul D. B. I. pentru a fi obligat la plata sumei de 1834,56 lei prejudiciul produs unității prin lipsa în urma inventarierii a unui volum de 18,624mc material lemnos în Cantonul 10 Căzănești.
Secția a II-a civilă și de C. Administrativ prin Sentința nr.1019/2013 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Vânju M. reținând că pârâtul nu mai are calitatea de funcționar din data de 07 martie 2012, anterior promovării acțiunii în răspundere contractuală iar acțiunea în aceste condiții îmbracă natura juridică a acțiunii în răspundere civilă delictuală.
Judecătoria Vânju M., prin Sentința nr.1267/30.05.2013, a constatat necompetența materială și a declinat competența în favoarea Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale care a transpus cauza la Secția a II-a civilă și de C. Administrativ din cadrul Tribunalului M..
Secția a II-a civilă și de C. Administrativ, prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2013, a trimis cauza la Curtea de Apel C. pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit în fața Judecătoriei Vânju M..
Curtea de Apel C., prin Sentința nr.410/2013, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Tribunalul M. Secția a II-a civilă și de C. Administrativ, prin Sentința nr. 677 din 24.02.2014, a respins acțiunea reclamantei reținând în esență faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.77, lit a coroborate cu art. 78, alin.1 și 2 din Legea 188/1999 reclamanta având la dispoziție pentru repararea pagubei emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare
Curtea de apel C., prind Decizia nr.3978/17.iunie 2014, a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se analiza cauza pe fond, iar în rejudecare instanța cu prioritate, în raport de Decizia nr 3 din 12.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii va aprecia asupra competenței materiale.
Tribunalul M. Secția a II-a civilă și de C. Administrativ, prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2014, a transpus cauza la Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă având în vedere Decizia nr.3/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 675/05.02.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M., în contradictoriu cu pârâtul D. B. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul D. B. I. a fost angajat al reclamantei în funcția de pădurar în cadrul ocolului Silvic Corcova având în gestiune Cantonul 10 Căzănești, relațiile de muncă derulându-se în perioada august 2011- 15 martie 2012.
Prin cererea de chemare în judecată angajatorul a solicitat obligarea salariatului la plata sumei de 1834,56 lei prejudiciul produs unității în urma inventarierii unui volum de 18,624 mc material lemnos în cantonul 10 Căzănești.
Potrivit art. 254 Codul Muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Art. 6, alin1 din OUG 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora prevede că Personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Codului muncii, cu privire la răspunderea patrimonială a salariaților pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Ca atare pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului trebuie să fie respectate dispozițiile de mai sus.
Ori din actele dosarului nu rezultă că pârâtul a avut în pază cantoanele în care au fost constatate pagubele cu ocazia controlului parțial efectuat.
Pârâtul a avut în gestiune Cantonul 10 Căzănești conform susținerilor din acțiunea introductivă.
Din motivarea cererii angajatorul a precizat că în perioada 14 -16.03.2012 a avut loc control în cantonul 10 Severinești în prezența reprezentantului reclamantei și a pârâtului, când s-a inventariat un volum de 12,143 mc material lemnos provenit din cioate ce nu au fost justificate în valoare de 981,73 lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv actul de control parțial înregistrat la reclamantă fără modul de calcul al volumului și valorii arborilor tăiați ilegal rezultă că a avut loc control în cantonul 10 Căzănești și nu în cantonul 10 Severinești așa cum se motivează în cererea de chemare în judecată.
Deși instanța a solicitat relații în legătură cu controlul efectuat în această perioadă în cantonul 10 Căzănești gestionat de pârât, reclamantul nu a depus nici un înscris în acest sens.
Pârâtul a recunoscut o pagubă de 981,73 lei, contravaloarea materialului lemnos în cantonul 10 Căzănești și nu în Severinești astfel că nu poate fi obligat la repararea prejudiciului pretins de reclamantă.
De asemenea î urma controlului efectuat în cantonul 10 Severinești la data de 0- 04.04.2012 s-a constatat un volum lemnos provenit din cioate ce nu au fost justificate în valoare de 312,7 lei.
Din actul de control parțial înregistrat la RNP Romsilva – Ocolul Silvic Corcova în perioada respectivă de către reprezentantul reclamantei inginer D. R. rezultă că acest control a a fost efectuat în cantonul 9 Severinești și nu în cantonul 10 Căzănești.
Tot în această dată conform cererii de chemare în judecată a avut loc un control în cantonul 10 Severinești unde s-a constatat material lemnos provenit din cioate ce nu au fost justificate de pădurar de 3,444 m3în valoare de 281,62 lei, ori din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a avut loc control în cantonul 10 Căzănești.
Având în vedere motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată instanța a solicitat relații de la reclamant în legătură cu controalele efectuate în perioadele 14 -16.03.2012 și 03.04.- 04.04.2012 în cantonul 10 Severinești însă reclamanta nu a depus decât copiile actelor de control efectuate în cantoanele 10 Căzănești și 9 Severinești și nici nu a precizat acțiunea în acest sens.
Așa fiind, neputând fi antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtului acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că din eroare s-a înscris în acțiunea introductivă Cantonul 10 Severinești, însă din actele depuse la dosar reiese fără dubii că paguba a fost înregistrată în cantonul 9 Severinești.
Aceste pagube înregistrate la cantonul și parchetele acestuia se datorează faptului că pădurarul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător principala atribuție de serviciu, în sensul de a asigura integritatea fondului forestier pe care îl avea în gestiune împotriva tăierilor ilegale de arbori, iar în situația în care tăierile ilegale s-au săvârșit, pârâtul nu a depus diligențele necesare pentru identificarea, înregistrarea și numerotarea cioatelor rămase în teren precum și pentru identificarea făptuitorilor și încheierea actelor de contravenție sau infracțiune ce se impuneau.
Potrivit art.20 din Regulamentul pentru paza fondului forestier aprobat prin OM 1076/2009, coroborate și cu atribuțiile din fișa postului, pădurarul poartă răspunderea pentru modul cum își desfășoară activitatea de pază a cantonului și răspunde material, disciplinar, contravențional sau penal, după caz, pentru arborii tăiați, scoși din rădăcini, distruși sau degradați ilegal sau sustrași, pe care nu îi justifică cu acte de constatare a contravențiilor sau a infracțiunilor.
Crearea acestor prejudicii a fost posibilă prin neluarea măsurilor de prevenire, limitare și înlăturare a pagubelor, neexecutând patrule silvice, controale ale circulației materialului lemnos pe drumurile publice, controale ale instalațiilor de debitat lemn rotund în cherestea și neanunțare a șefului de district sau a Ocolului de eventualele nereguli cărora nu le putea face față
Apelanta a susținut că prin aceste fapte pârâtul a produs unității un prejudiciu total de 1834,51 lei, ce reprezintă contravaloarea materialului lemnos lipsă și nejustificați de pârât prin acte de constatare a contravențiilor sau infracțiunilor silvice.
Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumei de 1834,51 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos lipsă și obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Recursul este fondat.
Prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 254 Codul muncii cerute pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, nefiind dovedită paguba produsă angajatorului din vina pârâtului și în legătura cu munca sa, întrucât există inadvertențe între susținerile din acțiunea introductivă referitoare la punctul de lucru unde s-a efectuat controlul și constatat paguba, și mențiunile, sub același aspect, din cuprinsul actelor de control .
Această împrejurare, deși corectă, nu constituie un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme din înscrisurile depuse în susținerea pretențiilor reclamantei, constând în: act de control nr. 778/20.03.2012, act de control parțial nr. 972/5.04.2012, act de control parțial nr. 933/2.04.2012, rezultă fără echivoc că lipsurile de material lemnos au fost constatate la cantonul 10 Căzănești și cantonul 9 Severinești,, ambele aflate în gestiunea pârâtului.
Înscrisurile mai sus menționate, coroborate cu mențiunile din întâmpinarea depusă la fila 6 din dosarul nr._ * al Tribunalului M., prin care pârâtul, pe de o parte, a recunoscut parțial pretențiile reclamantei,în limita sumei de 981,73 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului constatat în cantonul 10 Cazănești, conform actului de control parțial nr. 778/20.03.2012, iar pe de altă parte, a contestat sumele reprezentând contravaloare prejudiciu constatat în cantonul 9 Severinești, constituiau elemente suficiente pentru a lămurirea elementelor contradictorii în ceea ce privește numărului cantoanelor unde a fost constatată paguba.
De altfel, la solicitarea instanței, reclamanta a înaintat adresele înregistrate sub nr.1077/4.02.2015 ( filele 19 și 20), în care a precizat punctele de lucru pe care pârâtul le-a avut în gestiune și în care au fost constate pagube în urma controalelor efectuate, ca fiind cantonul 10 Căzănești și parțial cantonul 9 Severinești.
În aceste condiții, prima instanță trebuia să constate că referirea din acțiunea introductivă la cantonul 10 Severinești este o simplă eroare materială, în realitate paguba fiind înregistrată la cantonul 9 Severinești, așa cum reiese din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu precizările reclamantei și recunoașterea pârâtului expusă prin întâmpinare.
Apreciind în mod eronat că nu s-a făcut dovada existenței unei pagube produsă de pârât reclamantei angajatoare în cantonul 10 Severinești, și deci, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 254 Codul muncii, Tribunalul nu a mai cercetat fondul cauzei constând în verificarea celorlalte condiții pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciile produse și constatate în cantonul 10 Căzănești și în cantonul 9 Severinești.
Sunt astfel incidente dispozițiile art. 312 pct.5 Cod pr. civ., potrivit cărora se va admite recursul, se va casa sentința civilă și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, Trinunalul va examina acțiunea fondată pe dispozițiile art.254 Codul muncii, în ceea ce privește prejudiciile pretinse a fi fost produse de pârât, din vina și în legătura cu munca sa, în cantonul 10 Căzănești și în cantonul 9 Severinești, pe care le-a avut în gestiune, având în vedere actele de control nr. 778/20.03.2012, 972/5.04.2012, și nr. 933/2.04.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M., împotriva sentinței civile nr. 675/05.02.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. B. I., având ca obiect pretenții.
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G.
AS/3 ex.
Data red.13.05.2015
j.f.L.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 815/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
