Conflict de competenţă. Sentința nr. 77/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1336/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 77
Ședința din Camera de Consiliu de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier M. V. A.
*******************************
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență invit între Judecătoria B. și Tribunalul O., privind soluționarea cererii formulată de P. G., cu domiciliul în V., Județul O., în contradictoriu cu intimata P. V. PRIN PRIMAR, cu sediul în V., Județul O..
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect ”consfințire acord de mediere – litigii cu personalul contractual“, reclamanta P. G., reprezentanta personalului contractul din P. V. a solicitat să se ia act de înțelegerea făcută cu reprezentanții Primăriei Comunei V..
În drept au fost invocate dispoz. art. 438, 439, 441 și art. 1019 c.p.c
În susținere s-a depus proces verbal de mediere, contractul de mediere nr. 301/28.04.2015, acord de mediere, invitație la mediere, formular acceptare mediere, contract pregătire mediere și cerere de mediere.
La termenul din 8.06.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale a Judecătoriei B..
Prin sentința nr. 953/15.06.2015 Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect „consfințire acord de mediere – litigii cu personalul contractual”, în favoarea Tribunalului O. – Secția I Civilă.
În motivare, s-a reținut că obiectul cererii îl constituie litigiu cu personalul contractual din cadrul Primăriei V., respectiv să se ia act de acordul de mediere cu privire la negocierea clauzelor acordului cadru de muncă în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor personalului contractual, dintre reprezentantul Primăriei V. și reprezentantul delegat al personalului contractual din P. V..
În drept, potrivit art. 95 C.pr.civ. „Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.
Așadar, prezenta cerere este de competența în primă instanță a Tribunalului având în vedere că judecătoriile nu au în competența expres prevăzută soluționarea litigiilor privind negocierea contractelor de muncă.
În consecință, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului O. – Secția I Civilă.
La data de 30.06.2015 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O., care, la primul termen de judecată, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale.
Tribunalul O. prin sentința civilă nr.811 de la 03 septembrie 2015 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului O. în soluționarea cauzei, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel C. – Secția I Civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Este adevărat că, astfel cum a reținut Judecătoria B., potrivit art. 95 pct. 1 C.pr.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Însă, nefiind vorba despre un conflict care să fi fost dedus judecății (art. 61 din Legea nr. 192/2006), ci despre un conflict soluționat de către părți în procedura medierii (anterior promovării unei cereri de chemare în judecată), în speță sunt incidente dispozițiile art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, care stabilesc în favoarea judecătoriei competența de a pronunța hotărârea privind cererea de consfințire a înțelegerii părților.
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Secției I Civilă a Tribunalului O. și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Constatând ivit conflictul negativ de competență între doua instanțe judecătorești, în vederea pronunțării unui regulator de competență, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 1 Cod procedură civilă, dosarul a fost înaintat Curții de Apel C. – Secția I Civilă, aceasta fiind instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Curtea, cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost învestită reține următoarele:
Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se ia act de acordul de mediere, cu privire la negocierea clauzelor contractului cadru de muncă, în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor personalului contractual, dintre reprezentantul Primăriei V. și reprezentantul delegat al personalului contractual din P. V..
Articolul 59 alin2 teza a 2-a din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator reglementează o competență teritorială alternativă care aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere.
În speță, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată să se consfințească Acordul de mediere nr. 301/28.04.2015 încheiat între reprezentantul Primăriei V. și reprezentantul delegat al personalului contractual din P. V..
Regulatorul de competență reține că instanța de judecată nu a fost sesizată pe cale principală, cu o cerere privind soluționarea unui litigiu privind negocierea unui contract de muncă, cerere care să atragă competența materială absolută reglementată de dispozițiile art.95 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ci cu o cerere de consfințire a unui acord de mediere.
Împrejurarea că obiect al acordului de mediere îi reprezintă negocierea clauzelor contractului de muncă, în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor personalului contractual - acord de mediere încheiat între reprezentantul Primăriei V. și reprezentantul delegat al personalului contractual din P. V. - nu este în măsură să califice prezenta acțiune drept una în materia conflictelor de muncă și care să atragă competența Tribunalului.
Față de toate aspectele reținute, rezultă că cererea introductivă de instanță privește o cerere prin care se dorește consfințirea acordului de voință al părților referitor la acordul de mediere, cu privire la negocierea clauzelor contractului cadru de muncă.
Astfel fiind, Curtea reține a fi incidente dispozițiile art.59 alin.2 teza a 2-a din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, care atribuie competența alternativă de soluționare a cererilor judecătoriilor din circumscripția locului unde a fost încheiată medierea sau cea de la domiciliul sau sediul oricăreia dintre părți.
În raport de prevederile legale menționate și reținând că acordul de mediere s-a încheiat la sediul Primăriei . a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere este Judecătoria B., ca instanță competentă material cu soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a conflictului negativ de competență invit între Judecătoria B. și Tribunalul O., privind soluționarea cererii formulată de P. G., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata P. V. PRIN PRIMAR, cu sediul în V., Județul O., în favoarea Judecătoriei B..
Sentință definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Judecător, A. M. | ||
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.A.M.
4 ex/28.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 644/2015.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 27-05-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
