Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1726/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1726/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 7724/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1726
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - Florența C. C.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județ Mehedinti, împotriva sentinței civile nr.89 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, în dosar nr._ ,în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂMT ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT C. L.-L., precum și intimatul pârât C. T. "L. S.", având ca obiect drepturi bănești dobânda legală aferentă sentinței nr 5595/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.89 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, în dosar nr._, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean M..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrei de sindicat C. L. L., în contradictoriu cu pârâții C. T. „L. S.” Dr.Tr.S. și I. Școlar Județean M., județul M..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei membră de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 5595/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, începând cu data de 05.12.2013 și până la data plății integrale a acestor sume.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.5595/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin respingerea apelului, s-a dispus reîncadrarea membrei de sindicat pe perioada 01.01._11, conform Legii 285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a Legii 285/2010, luându-se în considerare salariul de bază din luna octombrie 2010, cuvenit conform sentinței nr.1551/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul M. și au fost obligați pârâții să plătească acesteia diferențele dintre drepturile salariale rezultate din noua reîncadrare și salariile efectiv încasate pe perioada 01.01._11, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin acțiunea dedusă judecății formulată în numele membrei de sindicat de U. S. Libere din Învățământ M. în baza art. 28 al. 2 din Legea dialogului social nr. 62/2011 se solicită să fie obligați pârâții C. T. „L. S.” Dr.Tr.S. și I. Școlar Județean M. la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința nr.5595/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul M., pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
În conformitate cu dispozițiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean M. prin întâmpinare, constată că prin sentința nr. 5595/2013 pronunțată de Tribunalul M. s-au acordat reclamantei membră de sindicat diferențele de drepturi salariale conform Legii 285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, iar în cauza de față se solicită acordarea dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite în baza acestei sentințe.
Prin urmare, se constată că părțile sunt aceleași în ambele litigii, iar referitor la obiectul cauzelor se reține că în dosarul anterior s-au solicitat diferențe salariale în baza Legii285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, iar în cauza de față se solicită dobânzi aferente acestor drepturi urmare a neplății sumelor acordate prin hotărâre judecătorească. Cât privește cauza celor 2 litigii se constată că este diferită întrucât în dosarul de față se solicită plata dobânzii aferente diferențelor salariale acordate prin sentința nr. 5595/2013.
Așa fiind, s-a apreciat că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art.431 alin.1 cod pr. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat, situație în care s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean M. prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, analizând solicitarea reclamantei membră de sindicat Tribunalul a reținut că art.161 Codul muncii republicat reglementează prioritatea plății salariului, prevăzând că acesta se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
De asemenea, art.166 alin.4 Codul muncii republicat prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului”.
În cauză s-a constatat că drepturile salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior au fost achitate parțial de către pârâți, fiind eșalonate la plată (așa cum rezultă din adresa nr.54/2015 emisă de pârâtul C. T. „L. S.” Dr.Tr.S. și adresa emisă de pârâtul I. Școlar Județean M.).
În raport de prevederile Codului muncii în materia plății drepturilor salariale se apreciază că reclamanta membră de sindicat este îndreptățită la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutării integrale a obligației ce incumbă pârâților potrivit hotărârii judecătorești anterior menționate, întrucât această creanță a fost constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un conflict de muncă și această hotărâre este definitivă și executorie potrivit art.274 Codul muncii, rezultând că creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă de la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr.2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.1 alin.2 teza I și art.1.535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art.1 alin.2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. Civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Așa fiind, se constată că reclamanta membră de sindicat este îndreptățită la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din sentința nr. 5595/2013 pronunțată de Tribunalul M., nu și pentru sumele deja plătite.
Cât privește data de la care urmează să fie acordate aceste dobânzi, se constată că s-a solicitat plata dobânzii legale pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective.
În raport de perioada pentru care se solicită acordarea dobânzii Tribunalul reține că hotărârea judecătorească invocată în cauză – sentința nr. 5595/2013 – a fost pronunțată la data de 05.12.2013 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 23.10.2014 situație în care se constată că dobânzile se pot acorda numai începând cu data de 05.12.2013 – data pronunțării titlului -, ci nu pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri.
Faptul că prin sentința nr. 5595/2013 s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune – daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamanta din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având in vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că vor fi obligați pârâții să plătească reclamantei membră de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr.5595/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul M., începând cu data de 05.12.2013 și până la data plății integrale a acestor sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, pârâtul arată că acțiunea formulată de către USLI M. în numele membrilor de sindicat, este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
S-a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripția de drept, respectiv începând cu anul 2009, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
S-a mai arătat că prima instanță a respins în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că, așa cum rezultă din unele sentințe civile anexate la cererea de chemare în judecată de către reclamant, aceste drepturi au fost acordate prin sentințele respective.
Dacă se va trece peste aceste excepții, pârâtul solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamanți a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
Astfel, conform art.1 alin 3 se specifică în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., și . nu este prevăzută plata unei dobânzi legale în acest sens.
Având în vedere că se solicită accesorii la sume câștigate în litigii ce s-au desfășurat sub incidența vechiului Cod de procedură civilă, apreciază pârâtul că și prezenta cauză se circumscrie judecății în baza vechiului cod de procedură civilă și nu a noului cod de procedură civilă.
A solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de către reclamantă.
Apelul nu este fondat.
Excepțiile autorității de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune au fost corect soluționate de prima instanță.
Prin sentința nr.5595/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul M. s-au acordat reclamantei, membră de sindicat, diferențele de drepturi salariale conform Legii 221/2008, iar în cauza de față s-a solicitat dobânda legală pentru neexecutarea în totalitate sau în parte a acestor obligații.
Prin urmare, s-a constatat că obiectul și cauza celor două litigii sunt diferite, astfel că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art. 1201 cod civil de la 1864 și de 431 alin.1 Cod pr. civ, pentru a opera autoritatea de lucru judecat, motiv pentru care excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă.
Criticile privind respingerea excepției prescripției sunt nejustificate, cât timp dobânda s-a solicitat pentru neexecutarea unei obligații, faptă ilicită succesivă care trenează și în prezent și care antrenează răspunderea civilă delictuală a debitoarei, așa cum s-a statuat și prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 2/2014, iar prima instanță a acordat dobânzi de la data introducerii cererii de chemare în judecată, apreciind că reclamanta nu este îndreptățită la daune interese moratorii pentru perioada anterioară înregistrării acțiunii.
Prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între 2010 – 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Reclamanta a înaintat ordonatorului de credite titlurile executorii respective, până în prezent efectuându-se plăti parțiale, potrivit eșalonărilor legale.
Pentru partea de creanță rămasă neachitată, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi în prezenta cauză.
Se reține, totodată, că sumele prevăzute în titlurile executorii reprezintă drepturi salariale( datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, republicat (anterior art.161) salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 171(1) din Codul muncii, republicat, (anterior art.166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.
Dispozițiile din noul Cod civil nu sunt aplicabile în speță, așa cum corect a apreciat prima instanță.
Astfel, art. 6 Cod civil conține dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile, însă textul stabilește reguli generale în materie, aplicabile chiar și actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conține dispoziții exprese privind succesiunea legilor în timp.
Cât privește aplicarea în timp a NCC în raport de reglementările anterioare, trebuie avute în vedere dispozițiile corespunzătoare din Legea 71/2011. Prin norme tranzitorii legea de punere în aplicare a NCC stabilește expres, ca regulă, ultraactivitatea legii civile vechi, pe perioada de timp determinată, pentru procesele pe rol, după cum se stabilește și legea aplicabilă efectelor viitoare ale altor situații juridice trecute.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile din vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, iar din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din lege rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârzier, nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, Curtea reține următoarele:
Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrală a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, Curtea constată că, prin obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului,așa cum s-a susținut prin motivele de apel, ci se asigură repararea integrală a prejudiciului și acest motiv fiind neîntemeiat.
De altfel, în condițiile art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată de ÎCCJ prin Decizia 2/2014 asupra problemei de drept supusă analizei instanței de față este obligatorie, astfel că nu mai pot fi susținute criticile apelanților privind exigibilitatea creanței, întrunirea elementelor răspunderii delictuale, cumulul dobânzii cu reactualizarea creanței, îndreptățirea creditorului la plata dobânzii.
Astfel, instanța supremă a stabilit că suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii prin OUG 71/2009 nu este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese, în condițiile art. 1088 cod civil, că . actului normativ reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
S-a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Prin instituirea legală a obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum se realizează o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens), în timp ce dobânda reprezintă beneficiul de care creditorul este lipsit (lucrum cessans).
În ceea ce privește motivul de apel privind data de la care se datorează dobânda, instanța apreciază că, așa cum rezultă atât din OUG 71/2009, cât și din redactarea Lg.230/2011, prin cele două acte normative nu a operat o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, ci s-a instituit o procedură de plată eșalonată a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, ceea ce nu echivalează cu recunoașterea însăși a dreptului ce se prescrie.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, respectiv o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Deci, pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanta are titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor, respectiv art..1073 Cod civil și art.1082 Cod civil, care trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. În raport de aceste dispoziții, Curtea reține că reclamanta, în calitate de creditor, este beneficiara acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoz.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin actele normative menționate mai sus a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 Cod pr. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județ Mehedinti, împotriva sentinței civile nr.89 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂMT ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT C. L.-L., precum și intimatul pârât C. T. "L. S.", având ca obiect drepturi bănești dobânda legală aferentă sentinței nr 5595/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/5 ex.
Data red.08.05.2015
j.f. M.I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 608/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 29/2015.... → |
|---|
