Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3520/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3520/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 9746/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3520
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C.-Președinte Instanță
- M. C. Ț.-Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă R. I., cu sediul în C., ., nr. 25, ., ., împotriva sentinței civile nr.1199/05.03.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat spre analizarea a apelului declarat în afara termenului legal și că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față sub aspectul excepției tardivității, în raport de dispozițiile în raport de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă raportat la art. 215 din Legea 62/2011 așa cum a fost modificat prin art. 7 din Legea 76/2012.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 1199 de la 5.03.2015 a respins acțiunea formulată de reclamanta R. I. având CNP_,, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.B. C. din C., . nr.25, ..1, . în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta este salariata pârâtei în funcția de infirmieră în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Prin demersul său judiciar solicită obligarea pârâtului la plata prejudiciului constând în diferența dintre salariul lunar brut calculat prin luarea în considerare a salariului de bază în cuantum de 850 lei lunar pentru intervalul 01.01.2014 – 30.06.2014 și 900 lei lunar pentru intervalul 01.07.2014 - data pronunțării hotărârii judecătorești, la care să fie adăugate sporurile cuvenite și acordate în procentul ce va fi aplicat pe cuantumul salariului de bază menționat și salariul lunar brut diminuat ce i-a fost acordat
Potrivit art. 164 Codul muncii :"(1)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului."
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 871/2013, cuantumul acestui salariu este începând cu 1 ianuarie 2014 de 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore în medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora, iar începând cu 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore in medie pe luna in anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ oră.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2 din această hotărâre de Guvern, care prevăd că "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Într-adevăr, aceste dispoziții legale derogă de la dreptul comun reprezentat de art. 164 alin 3 teza I C.muncii, menționate mai sus, în sensul că pentru sectorul bugetar angajatorul este obligat să asigure un salariu de bază, potrivit încadrării care să nu fie mai mic decât nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Reclamanta a apreciat că este identitate între salariul de încadrare ce i-a fost stabilit de angajator și "salariului de bază, potrivit încadrării" menționat în art. 2 al acestei hotărâri de Guvern,susținere nefondată din următoarele considerente:
Astfel, începând cu 01.01.2010 salariul de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, aflat în funcție la data de 31.12.2009 din care face parte și reclamanta, a fost stabilit conform art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, ca fiind cel corespunzător din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, sporuri menționate în anexele la lege, corespunzător fiecărei familii bugetare.
În ceea ce privește personalul de specialitate medico-sanitar, în Nota la Anexa II/2 la Legea nr.330/2009 se menționează că " în coeficientul prevăzut în coloana "bază"sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea."
Potrivit art.12 din Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Potrivit art. 7 alin 2 din același act normativ "Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice."
Potrivit art.1 alin. 1 și 5 din Legea nr.285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%
În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Prin OUG nr.19/2012, OUG nr.84/2012 și respectiv OUG nr.103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 – 2014, fiind prevăzute fie majorări ale cuantumului acestuia, fie mențineri ale cuantumului la nivelul anului anterior.
Astfel, pentru anul 2012 au fost aplicate prevederile OUG 19/2012 potrivit cărora "(1)Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
(2)Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Pentru anul 2013 au fost aplicabile prevederile OUG 84/2012 "În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012".
Pentru anul 2014 au fost aplicate prevederile art.1 alin.(l) și (2) din OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în conformitate cu care:
- A.. 1 "În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare."
- A.. 2 "În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Observând dispozițiile legale menționate mai sus, se constată că salariul de bază, începând cu 01.01.2010 se stabilește ca fiind suma dintre salariul corespunzător din luna decembrie 2009 și sporurile menționate în Nota la Anexa II/2 la Legea nr. 330/2009, în ceea ce privește categoria din care face parte reclamanta, respectiv personal din sistemul sanitar .
În mod greșit a apreciat reclamanta că salariul său a fost stabilit în baza unor legi abrogate, respectiv Legea nr. 330/2009, întrucât începând cu anul 2011 salariul acesteia a fost calculat ,conform dispozițiilor legale menționate mai sus, dispoziții ce nu au fost abrogate și care s-au raportat la salariul avut în octombrie 2010, acesta din urmă fiind calculat conform prevederilor Legii nr. 330/2009.
Observând fișa individuală aflată la dosar s-a constatat că, în perioada dedusă judecății, reclamanta a beneficiat de mai multe sporuri, care potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, intră în componența salariului de bază și pe care, de altfel, reclamanta nu le-a contestat, iar cuantumul acestuia a fost cel puțin egal cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărârea de Guvern menționată mai sus, astfel că instanța a constatat că angajatorul a respectat atât dispozițiile art. 164 alin 3 teza I Codul muncii, cât și dispozițiile art. 2 din H.G. invocat de către reclamantă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța a constatat că pârâtul nu a produs reclamantei prejudiciul invocat de aceasta, astfel că a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că angajatorul a refuzat să-i acorde un salariu lunar brut care să aibă în compunere salariul de bază în cuantum de 850 lei după data de 01.01.2014 și de 900 lei lunar după data de 01.07.2014, încălcând astfel prevederile H.G.871/2013. La salariul de bază minim brut pe țară trebuia să adauge sporurile calculate procentual din cuantumul de 850 lei, respectiv 900 lei lunar.
A făcut referire la adresa nr.8471/04.04.2014 în care se arată că la nivelul angajatorului său în anul 2014,cele trei categorii de sporuri (de vechime, de prevenție și prima de stabilitate) se calculează printr-o raportare injustă nu la salariul de bază minim de 850, respectiv 900 lei pe lună, ci la salariul de bază existent în grilă la 31.12.2009.
A arătat că instanța de fond nu au putut înțelege deosebirea de conținut între salariul brut (care cumulează toate drepturile salariate) și salariul de bază. A indicat dispozițiile art.160 Codul muncii, concluzionând că salariul de bază este o componentă distinctă a salariului brut, iar în anul 2014 nu trebuia ca salariul de bază să aibă în compunere o altă componentă distinctă, adică sporurile.
A susținut că de la prevederile art.160 Codul muncii și art.12 din Legea nr.284/2010 au existat derogări în contextul crizei economice, stabilite prin Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 (art.1 alin.5), potrivit cărora "în salariul de bază sunt cuprinse și sporurile". Dar, la nivelul anului 2014 aceste derogări nu au mai produs efecte juridice deoarece actele normative în cauză nu se mai aflau în uz.
A criticat modul în care instanța de fond a interpretat textele de lege potrivit cărora cuantumul salariului de bază, ca și componentă distinctă a salariului brut, trebuie să i se asocieze în mod obligatoriu condiția respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe țară, citând dispozițiile potrivit art.l64 alin.1 Codul muncii .
A susținut că instanța de fond a motivat în mod neîntemeiat aplicarea prevederilor art. l din O.U.G. nr. 103/2013, arătând că această motivare nu este aplicabilă speței pentru că H.G. 871/2013 și O.U.G. 103/2013 au fost publicate în același M.Of. nr.703 din 15.11.2013, iar organul emitent (Guvernul României) a oferit simultan pentru legislația muncii două categorii de reglementări care se aplică corelativ și nu se exclud reciproc.
Așa cum a stabilit O.U.G. 103/2013, în anul 2014 se mențin salariile de bază acordate în luna decembrie 2013, dar situația de excepție, respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară, nefiind de competența acestui act normativ a făcut obiectul H.G. 871/2013 la care a trimis imperativ art.164 Codul Muncii. Astfel, începând cu 01.01.2014 se aplicau concomitent, regula (adică O.U.G. 103/2013) cât și excepția (adică H.G. 871/2013 în spiritul art.164 Codul muncii).
În concluzie s-a arătat că salariul de bază încasat în anul 2014 nu poate fi echivalat cu cuantumul salariului brut și nici nu poate fi echivalat cu salariul existent în grilă la nivelul lunii decembrie 2009, așa cum a recunoscut intimatul.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 03.09.2015 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivități introducerii apelului declarat de pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, asupra excepției tardivității introducerii apelului, invocată din oficiu, care va fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, Curtea reține următoarele.
Potrivit prevederilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod proc. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelantei i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 15.04.2015, conform dovezii de comunicare aflată la fila 49 din dosarul de fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de apel, calculat potrivit dispozițiilor art. 184 alin. 1 pct. 2, alin. 2 NCPC, s-a împlinit la 27.07.2015.
Întrucât apelul a fost depus la instanță la data de 30.04.2015, iar apelanta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, Curtea, urmează să admită excepția tardivității și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de nelegalitate care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod proc. civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de reclamanta R. I., domiciliată în C., . nr.25, ., ., județul D., împotriva sentinței civile nr.1199 de la 5.03.2015 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2015.
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. M. |
Red.jud.C.M.Ț.
4ex/AS
j.f.M.G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
