Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2239/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2239/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 8873/101/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2239
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C.-Judecător
- P. P.- Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanții C. D. și C. R. cu domiciliul în Dr. Tr. S., .. 229, ., ., împotriva sentinței civile nr. 792/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în Dr. Tr. S., Calea Timișoarei-Gura Văii, nr. 22, Jud. M., având ca obiect drepturi bănești restituirea sumelor reținute lunar în mod abuziv "diferență acord" pe o perioadă de 3 ani(02.12.2011 până la data încetării raporturilor de muncă).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal și că prin motivele cererii de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța apreciază că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită și nu se impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința nr. 792/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanții C. D. – CNP_ și C. R. – CNP_, Ambii domiciliați în Dr.Tr.S. str. ..229, ., . cu pârâta . sediul în Dr.Tr.S. ..22, cod poștal_, Gura Văii, județul M., identificată prin CUI 1605469înregistrată la ORC sub nr. J_ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții C. D. și C. R. au fost salariații pârâtei . data de 21.10.1977 și respectiv 01.06.2011, până la data de 03.03.2014 și respectiv 17.07.2014, raporturile de muncă încetând în temeiul art.55 lit.B Codul Muncii pentru reclamantul C. D. și art.65 alin.1 Codul Muncii pentru reclamanta C. R..
Potrivit contractelor individuale de muncă ale reclamanților, aceștia au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei în meseria de frezor .
Până în anul 1994, reclamantul C. D. a fost salarizat prin stabilirea unui salariu tarifar de încadrare orar, apoi prin stabilirea unui salariu de bază pentru un program lunar mediu de 170 ore ,salariu la care au fost adăugate sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate,iar începând cu data de 18.10.1994, a fost încheiată o anexă la contractul individual de muncă al acestuia, prin care s-a prevăzut că forma de salarizare va fi în acord direct după norme de lucru, formă de salarizare ce a fost menținută până la încetarea raporturilor de muncă și de care de altfel, a beneficiat și reclamanta C. R. prin actul adițional la contractul individual de muncă.
Pentru perioada pentru care reclamanții au solicitat să fie obligată pârâta să le restituie sumele apreciate ca reținute lunar în mod abuziv, din cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pe anii 2011-2012 și respectiv 2013-2014,se constată că potrivit art.40 din aceste acte normative formele de salarizare care au fost aplicate în cadrul societății pe categorii de personal și locuri de muncă,au fost în acord la nivel de atelier în funcție de manoperă realizată pentru produsele finalizate la nivel de atelier și predate la atelierul următor pe fluxul de fabricație sau la magazia de produse finite, pentru personalul direct productiv.
Aceste prevederi ale contractelor colective de muncă au fost transpuse în cadrul societății prin încheierea pentru salariați de acte adiționale la contractele, individuale de muncă aflate în derulare, acte adiționale pe care reclamanții nu le-au contestat însușindu-și-le prin semnătură.
Potrivit legislației muncii salariul se stabilește, în sectorul privat după un singur principiu, respectiv cel al negocierii colective și individuale, între angajatori și salariații lor ,obiectul negocierilor individuale reprezentându-l de fapt stabilirea concretă a salariului.
Salariul de bază se stabilește pentru fiecare salariat șui în raport cu calificarea, pregătirea și competența profesională, fapt ce determină ca rezultatul muncii din punct de vedere cantitativ și calitativ să determine o anumită salarizare.
Plata în funcție de cantitatea muncii este caracteristică formelor de salarizare în acord, acord direct, progresiv, individual, etc, salariul de bază determinându-se în raport de volumul și cantitatea de produse sau lucrări realizate într-o anumită perioadă de timp.
Trebuie menționat că, modalitatea de salarizare în acord influențează nivelul de salarizare în dublul sens, respectiv pe de o parte când calitatea muncii este ridicată, duce la acordarea de premii și sporuri la salariul de bază, iar când calitatea și volumul muncii sunt necorespunzătoare duce la diminuarea salariului de bază.
În speța dedusă judecății, reclamanții, așa cum s-a arătat ,au beneficiat, pentru perioada ce face obiectul dosarului ,de forma de salarizare în acord, drepturile salariale de care au beneficiat fiindu-le acordate în raport de calitatea muncii, de volumul de muncă, conform actelor adiționale la contractele individuale de muncă,acte prin care au fost transpuse prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, prin negociere cu respectarea prevederilor Legii 62/2011.
Actele adiționale ce au fost încheiate reclamanților și-au produs efectele cu privire și la salarizarea de care au beneficiat aceștia, acte pe care de altfel, nu au înțeles să le conteste.
În ceea ce privește reținerile menționate în fluturașii de salariu ai reclamanților, la rubrica diferență acord, s-a constatat că aceste sunt legale, întrucât la rubrica salariu de bază pentru numărul de ore desfășurat este menționat contravaloarea salariului de bază prevăzut în contractele individuale de muncă ale acestora, iar diminuarea m,menționată este determinată de neîndeplinirea volumului de muncă stabilit de șeful ierarhic direct, întrucât așa cum s-a arătat forma de salarizare în acord afectează remunerația salariatului nu numai în sens pozitiv ci și în sens negativ, respectiv prin diminuarea cuantumului drepturilor bănești ce sunt acordate lunar pentru munca prestată.
Potrivit art.169 Codul Muncii nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara condițiilor și cazurilor prevăzute de lege, însă aceste prevederi legale nu-și găsesc aplicabilitatea în speța dedusă judecății, întrucât reținerile operate de pârâtă lunar ,conform fluturașilor de salariu,au fost efectuate așa cum s-a arătat în baza contractelor colective de muncă, a actelor adiționale la contractele individuale de muncă, determinate de cantitatea de manoperă de producție realizată, raportat la manopera directă conform statului de plată.
Prin compararea istoricului acoperire manoperă directă cu manoperă producție realizată pe perioada 01.04._13 și 01.07._14, cu procentele din fluturașii de salariau al reclamanților de la rubrica diferență acord s-a constatat că, pârâta în calitate de angajator nu a procedat la rețineri procentuale mai mari de 20 % cu titlu de diferență acord, cu toate că, gradul de acoperire manoperă realizat era sub aceste procente.
Față de cele arătate mai sus, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanți și pe cale de consecință, respingând-o.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C. D. și C. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin criticile formulate împotriva sentinței apelanții susțin că instanța de fond, în mod greșit a respins acțiunea, reținând că au fost salarizați în acord direct după norme de lucru, în condițiile în care aceștia nu au încheiat un astfel de acord.
Potrivit reglementărilor din Codul muncii, privind salarizarea, părțile pot stabili în contractul individual de muncă salariu de bază și adaosuri la salariu de bază, acestea din urmă urmând să fie acordate în funcție de performanțe.
Salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară și nici mai mic decât salariul de bază stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil, și care fiind fix nu poate varia de la o lună la alta în funcție de performanțe sau alte elemente.
Adaosurile la salariu de bază reprezintă elemente accesorii și variabile ale salariului ce se acordă conform celor convenite de părți, angajator și salariat, în contractul individual de muncă.
Prin reținerile salariale operate lunar de pârâtă, fără să existe vreun titlu executoriu sau un temei justificat, chir precum cel invocat și reținut de instanța de fond au fost încălcate prevederile art. 169 din Codul muncii.
Activitatea desfășurată zilnic nu era normată, în sensul că trebuia să fie realizat un plan de producție sau anumite piese, iar în cazul în care nu se realiza sau nu se finaliza piesa, survenea de plano diminuarea retribuției.
Reținerile lunare de către pârâtă a unor sume de 15% și 20% din salariu, nu au nici o justificare legală, în condițiile în care din probele administrate nu rezultă semnarea vreunui act în acest sens.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept s-au invocat prev. art. 466 și urm. C.pr.civilă.
La data de 03.04.2015 pârâta . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, iar în drept s-au invocat dispoz. art. 150,205,206, 254 C.pr.civilă, art. 159 alin. 1, 162 alin. 2 din Codul muncii, precum și Lg.62/2011.
La data de 09.04. 2015 reclamanții C. D. și C. R. au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta .>
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed :
Criticile formulate de apelanții reclamanți cu privire la formele de salarizare în cadrul pârâtei unde și-au desfășurat activitatea ca personal direct productiv în funcția de frezor sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 56 din CCM 2011/2012, „Formele de salarizare ce se aplică în societate sunt cele prevăzute în anexa nr. 9”, care la punctul a prevede că „personalul direct productiv va fi salarizat în acord la nivelul de atelier în funcție de manopera realizată pentru produsele/lucrările finalizate la nivel de atelier și predate la atelierul/atelierele următoare pe fluxul de fabricație sau predate la magazie ca produse finite.”
În Regulamentul intern al . capitolul 2.6 intitulat „SALARII” se prevede că „Pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, salariul de încadrare este convenit la încheierea contractului individual de muncă. Salariul efectiv reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și în conformitate cu formele de salarizare prevăzute în CCM.”
Conform actele adiționale la contractele individuale de muncă la punctul 10 Condiții de muncă, semnate de directorul societății și apelanții reclamanții s-a convenit că „Drepturile se acordă conform CCM 2011/2012 începând cu data de 01.07.2011.”
Prin urmare, potrivit reglementărilor sus menționate din CCM, Regulamentul intern și actele adiționale la contractele individuale de muncă, formele de salarizare aplicate în cadrul societății pentru salariații direct productivi, așa cum au fost încadrați apelanții reclamanți, au fost în acord la nivel de atelier, în funcție de manopera realizată pentru produsele finalizate la nivel de atelier și predate la atelierul următor pe fluxul de producție sau la magazie ca produse finite.
În raport cu aceste reglementări, potrivit cărora salarizarea apelanților reclamanți s-a efectuat în acord direct, prin cuantificarea muncii depuse lunar, rezultată din volumul de piese predate atelierului următor pe fluxul de producție sau la magazie ca piese finite, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelanții reclamanți împotriva sentinței.
Față de cele prezentate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. D. și C. R. cu domiciliul în Dr. Tr. S., .. 229, ., ., împotriva sentinței civile nr. 792/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în Dr. Tr. S., Calea Timișoarei-Gura Văii, nr. 22, Jud. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | |
Grefier, D. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehn.I.C./Ex. 5/07.05.2015.
Jud.Fond/A.C.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 353/2015.... → |
|---|
