Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2008/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2008/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 4334/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2008/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător C. R.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6904 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., .. 32, jud. D., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat G. C. C., C. D. și B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, prin serviciul registratură atât apelanta pârâtă, cât și intimatul reclamant au depus concluzii scrise, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 24.03.2014, S.A.P "Forța Legii" în calitate de reprezentat al salariaților - G. C. C. având funcția de educator specializat, C. D. având funcția de îngrijitor, B. M. având funcția de asistent medical, în temeiul art. 28 din legea dialogului social nr. 62/2011, raportat și la art. 30 din cod pr. civilă, a chemat în judecată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului, (D G A S P C ) D. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să oblige pârâta să plătească reclamanților despăgubirile determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 01.04.2011 până la pronunțarea unei soluții irevocabile.
Prin sentința civilă nr. 6904 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. Administrației Publice "FORȚA LEGII", în calitate de reprezentant legal al salariaților membri de sindicat, G. C. C., C. D., B. M., împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D..
A fost obligată pârâta să calculeze și să plătească cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturile salariale pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, efectuată în perioada 01.04.2011 - 27.11.2014, de către:
- G. C. C. având funcția de educator specializat.
- C. D. având funcția de îngrijitor
- B. M. având funcția de asistent medical .
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Asupra excepției autorității de lucru judecat instanța a constatat că in cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera instituția autorității lucrului judecat.
Potrivit art. 430 și 431 C.proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul unei hotărâri precum și considerentele acesteia și nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
In cauza dedusă judecății într-un alt ciclu procesual, reclamanții nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri.
In considerentele hotărârii s-a motivat de ce o asemenea solicitare a fost respinsă.
Cum în prezenta cauză reclamanții solicită despăgubiri, tribunalul a constatat că între cele două pricini deduse judecății, diferă și cauza și obiectul. Dacă în prima cerere reclamanții solicita un spor de 100% ( înțeles ca ceva ce se adăuga la o entitate) în prezenta acțiune se solicită o despăgubire ca și entitate distinctă susceptibilă de a i se adăuga sau nu un așa zis spor.
Este adevărat că potrivit art. 159 alin (2) C. muncii "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani", este adevărat că potrivit art. 160 din Cod "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri".
Din această perspectivă "plata" reglementată de art. 2 din Legea –Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Capitolul II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale - în forma următoare:
"(1)Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2)Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător."
are, incontestabil, caracterul unor drepturi salariale.
Această prevedere este, însă, inaplicabilă deoarece prin acte normative succesive, pe care tribunalul le-a calificat ca fiind norme de excepție s-a consacrat obligativitatea unei conduite contrare în derularea raporturilor de muncă.
Astfel art. 9 din Legea nr. 285 / 2010 cu referire la anul 2011, art. 7 din Legea nr. 283/2011, cu referire la anul 2012 și OUG 84/2012 cu referire la anul 2013 au dispus în esență "munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Dacă salariații au prestat activitatea pentru și sub autoritatea angajatorului în condițiile circumstanțiate de aceste acte normative de excepție, contraprestația angajatorului nu se va califica drept salariu susceptibil de a permite un spor (că numai salariul de bază poate primi un spor!) ci se va califica drept despăgubire.
Tribunalul a constatat așadar că munca suplimentară nu mai poate fi afectată pozitiv de existența sporului deoarece legiuitorul a impus ca salariaților să li se acorde timp liber corespunzător.
În situația în care, din orice motive, aceștia nu pot beneficia de timp liber corespunzător, devin îndreptățiți la despăgubire ce se calculează prin raportare la prevederile salariale din contractul individual de muncă.
Această despăgubire se va acorda nu pentru că s-a lucrat peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucra, în cadrul schimbului normal de lucru, ci pentru că s-a lucrat în zilele când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător așa cum legiuitorul a dispus prin actele normative de excepție.
Cum timpul liber corespunzător nu mai coincide cu cel în care se prestează munca suplimentară acordarea în cadrul despăgubirilor a unor sume corespunzătoare sporurilor nu se impune.
Salariatul este despăgubit potrivit 253 alin.1 C. muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul " nu pentru că a lucrat în zilele în care, potrivit legi, nu trebuia să lucreze, ci pentru că a lucrat când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător (indiferent că acest timp liber se suprapune cu zilele în care nu se lucrează, potrivit legii, sau, dimpotrivă cu zile normale de lucru)
Prin raportare la dispozițiile salariale din contractul individual de muncă (cu excluderea ideii de spor) despăgubirile la care va fi obligată instituția pârâtă se vor alinia atât prevederilor generale ale legislației muncii cât și normelor de excepție emise în considerarea dificultăților economice pe care le suportă unitățile bugetare.
Întinderea despăgubirilor, pentru fiecare salariat se constituie într-o stare de fapt ce se raportează exclusiv la "activitatea…care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător".
In condițiile în care părțile nu au solicitat prin cererea de chemare și nici în conformitate cu dispozițiile art.254 alin.2 NCP determinarea certă a acestei activități printr-o expertiză contabilă, instanța a dispus obligația generică, în sarcina angajatorului, de a determina despăgubirile după examinarea foilor de prezență și a celor de pontaj.
Oricum, aceste despăgubiri nu vor putea depăși cadrul consacrat de dispozițiile salariale ale contractului individual de muncă, iar în situația în care calculul efectuat de angajator este contestat de salariați se poate recurge la executare silită și la efectuarea unei expertize în dosarul de executare întocmit de executor.
În aceste împrejurări, instanța a constatat că apărarea pârâtei din întâmpinare că salariații au beneficiat de zile libere corespunzătoare este neîntemeiată. Zilele libere menționate în foile colective de prezență lunare sunt urmarea organizării activității în ture, nu urmare a faptului că pârâta ar fi compensat cu timp liber corespunzător munca din zilele de sâmbătă, duminică sau în zile de sărbătoare legală. Astfel, pentru a se considera zile acordate pentru compensare ar trebui ca în foile colective de prezență să se regăsească zile libere în plus față de cele cuvenite din planificarea turelor, ceea ce nu există.
Instanța nu a reținut nici apărarea pârâtei că reclamanții nu au solicitat compensarea cu timp liber corespunzător deoarece nu este de natură să exonereze de răspundere angajatorul pentru nerespectarea obligațiilor care îi reveneau, printre care obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii potrivit căreia angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă. Este atributul angajatorului de a organiza activitatea salariaților, iar cu acest prilej trebuie ca angajatorul să asigure salariaților toate drepturile prevăzute de lege.
Susținerea pârâtei că salariații au beneficiat de un spor de încordare psihică de 15% și astfel nu sunt îndreptățită la despăgubiri nu a fost reținută deoarece nu are suport legal.
Prin adresa nr. 617/21.11.2014 pârâta a recunoscut că reclamanții au efectuat ore in zilele de sâmbătă și duminică în perioada aprilie 2011-iunie 2014 astfel: G. C. C. -1760 ore, C. D. -749 ore, B. M. -1930 ore, însă aceștia nu au formulat cereri prin care să solicite acordarea de timp liber. Aceasta apărare potrivit căreia compensarea cu timp liber nu s-a făcut din culpa salariaților care nu au solicitat în mod expres acordarea zilelor libere corespunzătoare a fost înlăturată întrucât legea nu prevede ca și condiție prealabilă pentru plata orelor suplimentare formularea unei cereri din partea salariatului de compensare cu timp liber.
Pentru aceste considerente instanța a admis in parte acțiunea doar pentru perioada 01.04._14 când s-a pronunțat sentința definitiva si a obligat pârâta DGASPC D. să calculeze și să plătească reclamanților: - G. C. C. având funcția de educator specializat, C. D. având funcția de îngrijitor, B. M. având funcția de asistent medical, cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturile salariale pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, efectuată în perioada 01.04.2011 - 27.11.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
I. În motivare se arată că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. „să calculeze și să plătească cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturile salariale pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător de către salariații G. C. C. - educator specializat, C. D. – îngrijitor și B. M. - asistent medical în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. „ deoarece instanța odată ce a constatat că cererea este întemeiată și a admis-o trebuia să precizeze exact cuantumul despăgubirilor acordate pentru fiecare salariat în parte, perioada care s-a avut în vedere la acordarea acestora pentru fiecare salariat în parte și zilele care le-a apreciat că au fost necompensate cu timp liber corespunzător și pentru care a acordat aceste despăgubiri.
II. În motivarea sentinței instanța de fond a apreciat că „dacă salariații au prestat activitatea pentru și sub autoritatea angajatorului în condițiile circumstanțiate de aceste acte normative de excepție (Legea 285/2010, Legea 283/2011, OUG 84/2012) contraprestația angajatorului nu se va califica drept salariu susceptibil de a permite un spor ci se va califica drept despăgubire”.
De asemenea a mai apreciat că „dacă salariații au prestat activitatea pentru și sub autoritatea angajatorului în condițiile circumstanțiate de aceste acte normative de excepție, contraprestația angajatorului nu se va califica drept salariu susceptibil de a permite un spor( că numai salariul de bază poate primi un spor) ci se va califica drept despăgubire”.
Consideră că prin aceste motivări instanța de fond a pierdut din vedere faptul că în aceste acte normative se prevede în mod expres faptul că pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale se va acorda timp liber corespunzător.
În art. 253 Codul Muncii se prevede că: „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
O altă motivare a instanței de fond specifică faptul că „această despăgubire se va acorda nu pentru că s-a lucrat peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de
repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile...ci pentru că s-a lucrat în zilele când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător așa cum legiuitorul a dispus prin actele normative de excepție „însă nu specifică și cum a constatat că s-a lucrat când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător și de asemenea nu specifică că nici câte zile au lucrat reclamanții atunci când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător.
Salariații care lucrează în ture, beneficiază automat de zile libere corespunzătoare fiecărei ture efectuate necontând faptul că ziua următoare este o zi liberă sau o zi lucrătoare.
Dealtfel ar fi imposibil ca o persoană să lucreze în continuu mai multe zile la rând fără să beneficieze de timp liber în care să se odihnească.
S-a menționat că personalul care își desfășoară activitatea în centrele rezidențiale, în ture și așa cum au mai arătat beneficiază de un spor de încordare psihică în cuantum de 15 % la salariul de bază, acesta acordându-se pentru activitățile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite.
De altfel nici reclamantul în acțiunea de chemare în judecată nu a specificat cuantumul despăgubirilor și nici câte zile au lucrat în perioada când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător și nici instanța de fond nu a dorit să constate dacă salariații au lucrat sau nu în perioada când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător.
A precizat că acest lucru putea fi constatat dacă instanța accepta ca probă solicitarea reclamantului și la care pârâta nu s–a opus, de a se depune la dosarul cauzei statele de plată care reliefau acest lucru.
De asemenea instanța a dispus obligarea generică a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. de a determina despăgubirile după examinarea foilor de prezență și a celor de pontaj apreciind totodată că aceste despăgubiri nu vor putea depăși cadrul consacrat de dispozițiile salariale ale contractului de muncă, fapt care în eventualitatea respingerii prezentului apel va face imposibilă punerea în aplicare a sentinței de fond.
Consideră că instanța de judecată era obligată să stabilească dacă nu suma exactă măcar modalitatea de calcul a acestor despăgubiri și nu doar să-i oblige „generic” la plata unor sume de bani.
Având în vedere cele menționate, s-a solicitat să se constate că sentința apelată este neîntemeiată, iar pe fond s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.
În drept a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, Legea nr.284/2010, Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr.103/2013.
Intimatul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Codul muncii stabilește prin art. 112 că durata normală a timpului de muncă este de 40 de ore pe săptămână iar prin art. 116 se prevede că modul concret de stabilire a programului de lucru inegal se negociază prin contract colectiv de muncă sau se prevede în regulamentul intern. Art. 137 codul muncii reglementează repausul săptămânal, recunoscând dreptul angajatorului de a acorda acest repaus și în alte zile decât cele de sâmbătă și duminică, în acest caz codul stabilind că salariații beneficiază de un spor la salariu.
Pentru lucrul în zilele de sărbători legale din cadrul unităților al căror specific impune aceasta, conform art. 141 codul muncii, se prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau un spor la salariu de bază, fiind în acest sens prevederile art. 142 codul muncii.
Prin legea specială, respectiv prin art. 9 din OUG 103/2014, art. 9 din Legea 285/2010, art. 7 din Legea 283/2011, OUG 84/2012 s-a stabilit că în unitățile bugetare din categoria cărora face parte și angajatorul DGASPC munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Așadar, dispozițiile de drept comun prevăzute în codul muncii au fost înlocuite cu cele din legile speciale, fiind evident că în perioada de timp pretinsă prin acțiune salariații au dreptul să primească de la angajator doar timp liber corespunzător orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
Apreciind că angajatul a suferit un prejudiciu pentru faptul că a lucrat în aceste zile, așa cum se susține prin acțiune și cum s-a reținut de prima instanță, iar în condițiile art. 253 codul muncii este îndreptățit la recuperarea lui, se constată că legea a cuantificat acest prejudiciu, stabilind o singură formă de acoperire a lui și anume prin acordarea de timp liber.
Reclamanții invocă prin acțiune dispozițiile art.142 codul muncii, astfel că pentru a stabili temeinicia acțiunii instanța trebuie să verifice dacă salariații au lucrat peste norma legală de 40 de ore săptămânal și numai dacă această normă a fost depășită s-ar naște dreptul la repararea prejudiciului în forma recunoscută de legea specială.
Din observarea foilor colective de prezență depuse la dosar rezultă că reclamanții au lucrat în fiecare lună numărul legal de ore, niciodată nefiind depășită norma legală, aspect recunoscut și prin întâmpinarea depusă în apel. O parte din aceste ore sunt lucrate în zile de sâmbătă și duminică, iar prin întâmpinare reclamanții intimați susțin că măsura compensării cu timp liber plătit nu se referă la zilele libere neplătite la care au dreptul toți salariații în temeiul art.112-113 codul muncii.
O astfel de susținere este nelegală, deoarece, după cum s-a arătat, legea specială nu face distincție între timp liber corespunzător plătit și timp liber corespunzător neplătit, ci impune acordarea de timp liber corespunzător. În condițiile în care legea a eliminat sporurile pentru lucrul în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și nu prevede acordarea de timp liber plătit, iar salariaților li s-au acordat zilele libere conform legii, cererea reclamanților nu este fondată.
Prin urmare, potrivit art. 480 cod procedură civilă, constatând că dispozițiile legale au fost greșit aplicate de tribunal în ceea ce privește acțiunea promovată de reclamanți, se va admite apelul, se va schimba sentința, în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6904 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., .. 32, jud. D., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat G. C. C., C. D. și B. M..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, L. M. L. | Judecător, C. R. | |
Grefier, N. A. |
Red Jud. L.M.L./24.04.2015
Tehn. N.A./4 ex.
J. f. M. G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 353/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
