Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2745/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2745/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 41/104/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2745
Ședința publică din data de 10 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrului de sindicat B. D., împotriva sentinței civile nr.292/01.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala G. „N. I.” Slatina, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, că nu s-a depus întâmpinare conform procedurii prealabile, precum și faptul că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen și apreciind că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O., sub nr._ /2014, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., în numele membrului de sindicat B. D., în contradictoriu cu pârâta Școala G. „ N. I.” Slatina solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la:
1. calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, aferente perioadei 01.10._09, actualizate in funcție de coeficientul de inflație, la data efectiva a plătii;
2. reîncadrarea personalului didactic (cadre didactice și personal didactic auxiliar) cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ;
3.reîncadrarea personalului didactic (cadre didactice si personal didactic auxiliar) cu începere de la data de 01 ianuarie 2011 potrivit Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizareaunitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, luând in considerare dispozițiile in materia salarizării prevăzute de Legea nr.221/2008;
4. calculul si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 si a Legii-cadru nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie — 31 decembrie 2010;
5. calculul si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii-cadru nr. 284/2010 si a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile acestor acte normative, începând cu data de 1 ianuarie 2011 si pana la data de 12.05.2012, actualizate in funcție de coeficientul de inflație, la data efectiva a plătii.
Prin sentința civilă nr.292/01.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, cu privire la petitele 1, 2 și 4 ale cererii.
S-au respins petitele 1, 2 și 4 ca fiind prescrise.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu privire la petitele 3 și 5, pentru perioada 01.01._12.
S-au respins petitele 3 și 5, pentru perioada 01.01._12, în contradictoriu cu pârâta Școala G. „ N. I.” Slatina, Jud. O., jud. O., ca fiind prescrise.
S.-a respins acțiunea formulată de S. Învățământului Preuniversitar O., în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat B. D., în contradictoriu cu pârâta Școala G. „ N. I.” ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la petitele 1, 2, 4 ale cererii, iar cu privire la petitele 3 și 5, pentru perioada 01.01._12.
Examinând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, pe baza actelor depuse la dosar și în raport de disp. art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, a reținut că cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de munca constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Cum în cauză obiectul judecății îl constituie drepturi de natura salarială solicitate de reclamant pentru membrul de sindicat, termenul de prescripție este cel reglementat de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii și având in vedere data la care a fost introdusă acțiunea – 23.12.2014, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit raportat la petitele 1, 2 și 4, precum și cu privire la petitele 3 și 5, pentru perioada 01.01._12
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capetele de cerere 1,2 și 4, iar în ceea ce privește petitele 3 și 5, pentru perioada 01.01._12.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul acțiunii, instanța a reținut și constatat, raportat la probele administrate și textele legale incidente, următoarele:
Membra de sindicat a îndeplinit funcția de profesor în cadrul unității de învățământ pârâte, în perioada 01.09.2004 – și până la 17.01.2015 – data eliberarii adeverinței, conform adeverinței filele 17 dosar.
Din adeverința emisă de pârâtă - unitatea școlară, rezultă că în perioada dedusă judecății, acesta nu a beneficiat de plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, - filele 17dosar.
Prin Legea nr. 221/2008 s-a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut valoarea coeficientului de multiplicare de 1,000:400,00 lei pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008, coeficient ce a reprezentat valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior publicării actului normativ, prin O.U.G. nr. 136/28.10.2008 s-au adus modificări O.G. nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, în sensul reducerii majorărilor salariale. Acest act normativ, a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1221/12.11.2008 a Curții Constituționale.
Prin O.U.G. nr. 151/10.11.2008 s-au redus majorările salariale în sensul stabilirii valorii coeficientului de multiplicare de 1,000:299,933 lei.
Prin decizia nr. 842/02.06.2009 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008.
Prin decizia nr. 3/04.04.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind următoarele: „Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale O.U.G. nr. 136/2008, nr. 151/2008, și nr. 1/2009, dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009”.
Conform art. 30 lin. 5 din Legea nr. 330/2009, „ În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
În art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 se prevede: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de baza la data de 31 decembrie 2009, stabilite in conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, aprobata prin Legea nr. 300/2009”, iar potrivit art. 30 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 330/2009, „Noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „ Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Prin decizia nr. 11/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/3009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009, are dreptul începând cu 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raportul cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Concluzionând asupra celor expuse mai sus, a constatat că personalul didactic de predare, a beneficiat de drepturi salariale în perioade diferite de încadrare, care au fost calculate incorect, nefiind aplicate dispozițiile Legii nr. 221/2008 și fiind încălcate dispozițiile art. 3 lit. c și art. 30 alin. 5 lit. a din Legea nr. 330/2009.
Unitatea de învățământ pârâtă a calculat salariile membrilor de sindicat în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 1,000:299,933 lei, în loc de 1,000:400,00 lei, cum s-a prevăzut în Legea nr. 221/2008 pentru personalul didactic de predare, instruire/pregătire practică și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar.
In ceea ce privește perioada pentru care poate fi făcută aplicarea acestui algoritm de calcul al drepturilor salariale, Tribunalul a reținut ca prin Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 323 din 10 mai 2011, s-a aprobat un nou sistem de salarizare.
În anul 2011, odată cu . Legii nr. 63/2011, algoritmul de salarizare a personalului didactic de predare și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar s-a schimbat, astfel ca nu se mai utilizează coeficienți de multiplicare si valoare de referință, ci indemnizații în raport cu un salariu de încadrare cu limite minime si maxime de transe de vechime, funcție didactica, grad, treaptă profesională.
Conform art. 1 din acest act normativ „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege”.
Față de această situație, ținând cont de faptul că, din adeverința emisă rezultă că membrul de sindicat a fost încadrat ca profesor la pârâtă, pe perioada 01.09.2009 – și până la 17.01.2015 – data eliberării adeverinței, tribunalul, pentru perioada solicitată 07-01-2011 – 12.05.2012, și pentru considerentele de fapt și de drept prezentate mai sus ( . data de 11.05.2011 a Lg. 63/2011), a respins acțiunea .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S. Învățământului Preunuversitar O. în numele membrului de sindicat B. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat următoarele:
I. Codul civil prevede:
Art 2512: Invocarea prescripției de partea interesată
(1)Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin
reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință.
(2)Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
(3)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripției ar fi
în interesul statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale.
Art. 2513: Momentul până la care se poate invoca prescripția. Prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Dispozițiile mai sus citate sunt de imediată aplicare, în raport de data intrării în vigoare a Codului civil. în consecință, în litigiile începute după 1 octombrie 2011 (categorie în care este inclusă și prezenta cauză), apreciem că instanța nu mai este obligată să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executare silită este prescris și nici nu mai poate invoca excepția prescripției - posibilitate pe care o are numai partea interesată, în condițiile și cu limitările prevăzute prin cele două articole ale Codului civil anterior menționate.
În acest sens, cere a se avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia [...] dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil și pe interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 223 din același act normativ.
Întrucât regulile de invocare a prescripției țin de domeniul regimului procedural al acesteia, fiind - din această cauză - de imediată aplicare, acestea sunt deplin aplicabile în acele litigii începute după data intrării în vigoare a Codului civil. Orice interpretare contrară ar nega caracterul și efectul novator al dispozițiilor din Codul civil care au reglementat prescripția extinctivă ca instituție de ordine privată.
În aceste condiții, apreciază că instanța nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, acțiunea nu putea fi respinsă ca prescrisă.
II. În opinia apelantului termenul de prescripție nu poate fi calculat începând cu data de 01.10.2008, din moment ce, ulterior acestei date, au intervenit acte normative care au blocat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 - ne referim, desigur, la O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008. O.U.G. nr. 1/2009. O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009. Ori, unitatea de învățământ nu avea nicio posibilitate să facă plata corectă a salariilor personalului didactic de la data de 01.10.2008, din moment ce era îngrădită de actele emise de Guvern, mai sus menționate.
În egală măsură, nici dreptul membrilor de sindicat nu putea fi considerat născut la data de 01.10.2008, din moment ce existau prevederi legale în vigoare care îl suspendau - sens în care s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara - Secția C. Administrativ (sentința civilă nr. 18/19.01.2011, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia nr. 4730/14.10.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal). Respectivele dispoziții și-au încetat aplicabilitatea abia după publicarea în Monitorul Oficial a ultimei decizii de constatare a neconstituționalității ordonanțelor de urgență ale Guvernului, enumerate mai sus, dată până la care termenul de prescripție a fost suspendat. Decizia în cauză poartă numărul 124/09.02.2010 și privește neconstituționalitatea dispozițiilor OUG nr. 41/2009; ea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272/27.04.2010, astfel că, de la această dată, curge termenul de prescripție.
În fapt și în drept, ca urmare a ingerințelor executivului, dreptul la acțiune al membrilor de sindicat de a beneficia de dispozițiile nu s-a născut în mod real și efectiv la data de 01.10.2008 (data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2008). în condițiile în care pretențiile vizează drepturi salariale care se acordă lunar, este evident că termenul de prescripție nu se împlinește odată pentru întreaga sumă, ci gradual, lună de lună, din moment ce vorbim de prestații/obligații succesive, lunare, ale angajatorului.
În susținerea acestui motiv de apel, invocă jurisprudența instanțelor din România.
În consecință, pentru motivele de mai sus, precum și față de cele detaliate în cererea de chemare în judecată, precum și în raport de practica invocată - inclusiv a Curții de Apel C., apreciază că se impunea admiterea în integralitate a acțiunii și obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, aferente perioadei 01.10.2008 - 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
III. Un alt motiv îl constituie acela ca Tribunalul a ignorat dispozițiile exprese ale art. 171 alin. (2) din Codul muncii. Textul în cauza prevede: „(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este INTRERUPT in cazul in care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului."
Tribunalul ignora acest text, care instituire întreruperea termenului de prescripție în cazul recunoașterii - explicite sau implicite - de către debitor a drepturilor salariale. Ori, în cauza de fața, debitorul (unitatea de învățământ parata) a recunoscut legitimitatea pretențiilor tuturor salariaților din unitate - personal didactic auxiliar și nedidactic - din moment ce (fapt de notorietate) a procedat la plata diferențelor salariale cuvenite salariaților din învățământ, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit prin raportare la dispozițiile Legii nr. 221/2008 și salariul efectiv încasat, începând cu data de 01.10.2008 și până la data 13.05.2011.
Mai mult, plata nu a fost realizata la momentul la care era datorata, ci începând cu anul 2012, efect al actelor normative de suspendare a executării hotărârilor judecătorești - primele plăti au fost operate abia în anul 2012, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, astfel cum a fost aprobata, cu modificări si completări, prin Legea nr. 230/2011, incidente în materia sentințelor devenite executorii pana la data de 31.12.2011:
Art. 1(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedura de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) In anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Deci, în anul 2012, dar și în anii următori, are loc recunoașterea de către pârât a drepturilor cuvenite personalului didactic de predare și didactic auxiliar - prin plata sumelor datorate în baza Legii nr. 221/2008, Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010 si Legii nr. 285/2010. Sumele achitate sunt DREPTURI SALARIALE, astfel ca în speța sunt incidente dispozițiile art. 171 alin. (2) din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că instanța trebuia sa respingă excepția si sa constate ca acțiunea a fost depusa în termen.
S-a invocat și practica Tribunalului G. - Secția I Civila. Astfel, prin sentința nr. 1969/17.12.2014, pronunțata în dosarul nr._, Tribunalul G. a reținut ca plata eșalonata a diferențelor salariale în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 71/2009 reprezintă o recunoaștere a datoriei În sensul art. 708 alin. (1) pct. 1 Cod procedura civila: „pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice mod, a datoriei". In același sens, s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr. 11/2012 – invocata în cererea de chemare în judecata.
În raport si de susținerile din cererea de chemare în judecata și de practica instanțelor interne si internaționale, se apreciază ca apelul este fondat, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței si, rejudecând cauza pe fond, să se respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune și să se admită cererea astfel cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 193 alin. (1) sj (2), art. 266 si urm sj art. 483 alin. (2), art. 517 alin. (4) din Noul Cod de Procedura Civila, raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 2512 si art. 2513 din Codul civil, ale art. 171 alin. (2) din Codul muncii, ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat care se referă la faptul că instanța nu mai poate invoca excepția prescripției - posibilitate pe care o are numai partea interesată, în condițiile și cu limitările prevăzute de Noul cod civil este nefondat.
Este adevărat că art. 2512 noul Cod Civil prevede că invocarea prescripției se face de partea interesată, dar această dispoziție se aplică doar prescripției care a început să curgă după data intrării în vigoare a noului Cod civil, adică după data de 01.10.2011, deoarece în art. 6 alin. 4 prevede că „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2014 în recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Codul civil, raportat la dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, în referire la invocarea de către instanțe, din oficiu ori de către părți, după momentul procedural prevăzut de art. 2.513 din Codul civil, a excepției prescripției extinctive, în cazul prescripțiilor începute sub imperiul Decretului nr. 167/1958, împlinite și, respectiv, neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil - 1 octombrie 2011 .
Dezlegarea problemelor de drept dată prin această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă.
Înalta Curte a decis că noul regim juridic al prescripției extinctive, al cărei specific constă și în aceea că prescripția nu operează de plin drept, aceasta putând fi invocată exclusiv de partea interesată in limine litis, iar nu și de către organul de jurisdicție, este aplicabil doar prescripțiilor care au început să curgă după data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, 1 octombrie 2011.
Spre deosebire de acestea, prescripțiile începute și împlinite ori cele neîmplinite la 1 octombrie 2011 rămân în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, inclusiv sub regimul invocării lor, guvernat de dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât în privința acestora instanțele sunt obligate să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executare silită este prescris, putând invoca din oficiu excepția prescripției, după cum același drept de a invoca excepția îl au și părțile interesate, pe care îl vor putea exercita, indiferent de stadiul procesual al cauzei.
Având în vedere că reclamantul a solicitat pentru membrul de sindicat drepturi bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile legii 221/2008, aferente perioadei 1 oct. 2008/7 ian. 2012, la data formulării acțiunii - 8 ian. 2015, termenul de prescripție de 3 ani era îndeplinit.
Nu se poate reține în nici un caz nici susținerea apelantului, în sensul că prescripția a fost întreruptă în temeiul dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Codul muncii, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză a existenței unei recunoașteri a debitorului cu privire la drepturile salariale concrete ale reclamantei, iar dispozițiile din OUG nr. 71/2009 ( invocată ca temei juridic în sprijinul acestui argument ) se referă la plata unor sume prevăzute prin hotărâri judecătorești, astfel că faptul plății unor sume în baza acestui act normativ nu poate echivala cu o recunoaștere voluntară a debitului.
Hotărârile judecătorești invocate de apelant nu sunt apte să impună o altă soluție, rolul jurisprudenței fiind acela de a interpreta și a aplica legea la cazuri concrete deduse judecății instanței, judecătorul neavând dreptul să stabilească dispoziții generale în afara speței particulare ce se deduce în fața sa. Mai mult, în sistemul nostru de drept, precedentul judiciar este izvor de drept decât mediat, cu privire la Hotărârile CEDO, conform art.20 din Constituție.
Întrucât acțiunea a fost corect soluționată pe temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea apreciază că nu se impune cercetarea criticilor formulate pe fondul cauzei.
Trebuie menționat, în același timp, că pentru perioada ulterioară datei de 7 ian 2012, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, iar apelantul nu a înțeles să formuleze critici.
Față de aceste argumente, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.480 Cod proc. civ., să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrului de sindicat B. D., împotriva sentinței civile nr.292/01.04.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Complet Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala G. „N. I.” Slatina.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red Jud LE /2 iulie 2015
Tehn red IB / 2ex
Jud fond D S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
