Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 11-03-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 13104/63/2013
DOSAR Nr._/63/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1311
Ședința publică din data de 11 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul N. F., împotriva sentinței civile nr. 6183/04.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul asistat de avocat J. M., precum și intimata pârâtă reprezentată de avocat F. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare conform procedurii prealabile, că prin serviciul registratură apelantul a depus note de ședință, după care, avocat J. M. a depus la dosar și a comunicat contracte individuale de muncă, iar avocat F. A., decizia 2919/08.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_/63/2013.
Întrucât nu au fost cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen și apreciind că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului potrivit art.238 alin.1 C.pr.civ., a acordat cuvântul părților.
Avocat J. M. pentru apelant, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru judecarea fondului și completarea probatoriului cu expertiză tehnică de specialitatea informatică calculatoare, propusă și la fond și respinsă, instanța considerând că nu este necesară, având în vedere la pronunțarea hotărârii numai actele pârâtei, foile colective de prezență, care nu sunt documente justificative fiind întocmite de pârâtă, pe perioada dedusă judecății negăsindu-se condici de prezență.
Expertul trebuie să aibă acces la datele GPS ale autovehiculului și să verifice prezența la serviciu în zilele de sâmbătă și sărbători legale în programul electronic transmanager, să identifice toate lucrările stocate în baza de date și corespondența electronică transmisă de apelant către pârâtă în zilele de sâmbătă și sărbători legale pe perioada 06.09.2010 – 08.10.2012.
A solicitat cheltuieli de judecată depunând chitanță onorariu.
Avocat F. A. pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat conform motivelor menționate în întâmpinare, considerând că instanța în mod corect a analizat probatoriul din cauză și a respins proba cu expertiza tehnică informatică calculatoare, apreciind că nu este relevantă. Reclamantul se putea deplasa la serviciu și în alte scopuri, avea acces în clădire și putea trimite datele și de acasă.
Prin expertiză nu se poate determina motivul prezenței la serviciu, dacă prezența la serviciu era în urma solicitării societății sau din inițiativă proprie.
A solicitat cheltuieli de judecată
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr.6183/04.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamant N. F., avand CNP_, domiciliat în C., . nr. 6, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., ., J_, CUI RO_.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a fost angajat al unitatii pârâte in functia de consilier juridic in perioada dedusa judecatii.
Prin actiunea precizată, acesta a solicitat instantei sa oblige parata la plata unor drepturi banesti astfel:
1. Pe perioada 06.09._10 a solicitat acordarea unui spor de 200% din salariul de baza pentru zilele de repaus săptămânal de sâmbata, in temeiul contractului individual de muncă si urmează a fi indexate, majorate si reactualizate, art 137 alin 5 CM coroborat cu art 15 si 16 CCM unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, sume la care pârâta va face retinerile si viramentele legale;
2. Pe perioada 01.01._11 solicita acordarea unui spor de 150 % din salariul de baza pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal de sambata, sume la care pârâta va face retinerile si viramentele legale, in temeiul dispozitiilor cim si urmează a fi indexate, majorate si reactualizate, coroborate cu dispozițiile art 137 alin.5 CM raportat la art 123 alin 2 CM;
3. Pe perioada 20.10._12 a solicitat acordarea unui spor de 200% din salariul de baza pentru zilele de repaus saptamânal de sâmbata, in temeiul contractului individual de muncă si urmează a fi indexate, majorate si reactualizate, art 137 CM coroborat cu art 43 alin 2 CCM unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, sume la care pârâta va face retinerile si viramentele legale;
4. plata unui spor de 100% din salariul de baza pentru orele suplimentare lucrate în zilele de sarbatori legale, conform art 139 Codul Muncii, sume la care pârâta va face retinerile si viramentele legale (1 Mai, prima si a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 1 Decembrie) pe perioada 06.09._12, in baza cim, compensatii ce urmează a fi indexate, majorate si reactualizate;
5. plata tichetelor de masa datorate de unitate pe perioada 06.09._12, in baza contractului individual de muncă nr._/16.10.2009;
6. cheltuieli de judecată
Potrivit art. 2 pct. 1 din Directiva 2003/88/CE, prin "timp de lucru", se înțelege "orice perioadă în care lucrătorul se află la locul de muncă, la dispoziția angajatorului și își exercită activitatea sau funcțiile în conformitate cu legislațiile și practicile naționale".
Totodata, art. 111 din Codul Muncii statuează că timpul de muncă reprezintă orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil și/sau legislației in vigoare.
Codul muncii stabileste și limita legala a timpului de muncă (art. 112).
Conform textului din Codul Muncii, care preia dispozițiile art. 41 alin. 3 din Constitutia Romaniei, timpul de munca este de 8 ore pe zi, timp de 40 de ore pe săptămână
In temeiul dreptului angajatorului de a-și organiza activitatea, legiuitorul stabilește că de regulă timpul de muncă este repartizat uniform, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus (art. 113 al. 1 Codul Muncii).
Regula o formează faptul că timpul de muncă, adică perioada în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, nu poate să depășească 48 de ore într-un interval de 7 zile, de regulă, de luni până duminică (art. 114 al. 1 Codul Muncii).
Munca prestată peste durata normală a timpului de muncă, adică peste cele 40 de ore pe săptămână, chiar și în situația în care media se calculează prin raportare la 4 luni, 6 luni sau chiar 12 luni, constituie muncă suplimentară și este reglementată diferit față de timpul normal de muncă .
Art 121 din CM precizeaza ca ,,la solicitarea angajatorului, salariații pot efectua munca suplimentară, cu respectarea prevederilor art 114 sau 115, după caz".
Pontarea orelor suplimentare, precum și evidențierea acestora se face sub forma foilor de pontaj, a referatelor aprobate de către angajator, a foilor de prezență.
Astfel, munca suplimentară se poate efectua numai la inițiativa și solicitarea angajatorului.
Potrivit art. 137 CM (1) ,,repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta si duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbăta si duminica ar prejudicia interesul public sau desfăsurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat si în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situatia prevăzută la alin. 2 salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situații de exceptie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăsi 14 zile calendaristice, cu autorizarea ITM si cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentantilor salariatilor.
(5) Salariatii al căror repaus săptămânal se acordă în conditiile alin. 4 au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2."
Conform art.139 CM ,,(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 si 2 ianuarie;
- prima si a doua zi de Paști;
- 1 mai;
- prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 1 decembrie;
- prima si a doua zi de C.;
- două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele apartinând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator."
Orele suplimentare, sunt definite ca ore prestate de un salariat in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal (in cazul angajatilor salarizati in regie), si pot fi efectuate doar in anumite cazuri, stabilite clar de lege.
Timpul de munca saptamanal se refera la un program definit in contractul individual de munca sau, dupa caz, in contractul colectiv de munca sau regulamentul intern.
Angajatul are dreptul la un repaus saptamanal, acordat in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica, potrivit articolul 137 din Codul Muncii.
In cazul in care repausul saptamanal nu poate fi acordat sambata si duminica, angajatul are dreptul la un spor la salariu stabilit prin contractual individual de munca sau prin cel colectiv la nivel de unitate.
Exista si situatii exceptionale in care: zilele de repaus sunt acordate cumulate, dupa o perioada continua de munca; activitatea continua nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor. Salariatii care se incadreaza in aceste situatii de exceptie si li se acorda repaus saptamanal cumulat au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit articolului 123, alineatul 2 din legea 53/2003 actualizata – spor de munca suplimentara. Dublul compensatiilor inseamna 150% din salariul de baza corespunzator timpului lucrat in zilele in care ar fi trebuit sa i se acorde, in mod normal, repaus.
In acelasi timp, angajatul nu poate renunta la repausul saptamanal.
Mai mult, perioada legala de repaus nu poate fi asimilată muncii suplimentare.
In acest context, orele lucrate in zilele de weekend/repausului saptamanal nu pot fi incadrate ca ore suplimentare.
Lucrul in zilele de sambata si duminica va fi permis daca programul este definit ca atare in contractul individual de munca, iar repausul este acordat in alte doua zile consecutive.
Angajatul va beneficia de spor de weekend la salariu si va putea efectua ore suplimentare doar in zilele in care merge la munca potrivit programului.
In zilele de sărbătoare legală nu se lucrează, excepție făcând locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție, sau specificului activității. Pentru munca efectuată în zilele de sărbătoare legală, necompensată cu timp liber corespunzător, se acordă un spor care nu poate fi mai mic de 100% aplicat la salariul de bază.
Repausul săptămânal reprezintă o perioadă de odihnă, statornicită legal, la sfârșitul săptămânii, constând în două zile consecutive, de regulă sâmbăta si duminica. El poate fi acordat si în alte zile stabilite prin CCM aplicabil sau prin regulamentul intern.
Salariatii care lucrează sâmbăta si duminica, beneficiază de un spor la salariu în conditiile prevăzute de CCM sau de regulamentul intern.
Zilele de sărbătoare legală reprezintă o altă categorie a perioadelor de repaus.
Asadar, munca suplimentara este una, munca in zilele de repaus saptamanal este alta, iar munca in zilele de sarbatoare legala altceva.
Fiecare din aceste situatii au reglementari diferite, astfel:
- munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia (art.122 alin.1 CM). În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul de 60 de zile, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia (art.123 alin.1 CM). Sporul pentru muncă suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază (art.123 alin.2 CM).
- repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern, situație în care se va negocia și acorda un spor la salariul de bază (art.137 alin.1,2 3 CM).
- în zilele de sărbătoare legală nu se lucrează, excepție făcând locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție, sau specificului activității. Pentru munca efectuată în zilele de sărbătoare legală, necompensată cu timp liber corespunzător, se acordă un spor care nu poate fi mai mic de 100% aplicat la salariul de bază. (art.139, 141, 142 CM).
În spetă, reclamantul a solicitat acordarea sporului cuvenit pentru zilele de repaus săptămânal lucrate sâmbata si în zilele de sărbătoare legală (1 Mai, prima si a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 1 Decembrie) în perioada 06.09._12.
Din regulamentul de ordine interioară, regulamentul intern al societății pârâte, CCM pe anul 2011, actul aditional la CCM al societății D. T. SA încheiat pe anii 2011-2012, depuse la dosar (pag.133, 145, 45 si 208), instanta retine că durata normală a timpului de muncă a fost stabilită în conformitate cu legislatia în vigoare, repausul săptămânal acordându-se în două zile consecutive, de regulă sâmbăta si duminica.
In două ipoteze, respectiv pericolul de a se prejudicia interesul public sau pericolul de a
se periclita desfasurarea normale a activitatii, conform art. 137 alin. (2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern.
In aceasta situatie, salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca (art. 123 alin. 2).
Instanta a retinut că reclamantul nu s-a încadrat în situatia reglementată de dispozițiile art.
137 CM, pe care si-a întemeiat cererea, intrucât activitatea efectivă, concretă pe care o desfăsura reclamantul, în calitate de consilier juridic, nu se subscrie celor două ipoteze prevăzute de alin. 2 al art. 137 CM, conform cărora doar dacă ar există pericolul de a se prejudicia interesul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normale a activitatii, repausul săptămânal ar putea fi acordat si în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Ori din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că acesta nu lucra sâmbăta, societatea pârâtă nu a acordat repausul săptămânal în alte zile, ci a stabilit, prin contractul colectiv de muncă aplicabil si prin regulamentul intern, ca repausul săptămânal să se acorde în două zile consecutive, de regulă sâmbăta si duminica.
Mai mult, din întregul probatoriu administrat în cauză, a rezultat că reclamantul nu a prestat activitate în zilele de sâmbata si nici în zilele de sărbătoare legală (1 Mai, prima si a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 1 Decembrie) în perioada 06.09._12.
Astfel, pârâta angajatoare, căreia îi revenea sarcina probei, a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, foi colective de prezentă si state de plată, că reclamantul nu a efectuat ore de muncă in zilele de sambata si sarbatori legale.
Din expertiza contabilă efectuată de expert B. D., prin verificarea documentelor depuse la dosar si aflate la sediul societatii pârâte, a reieșit ca societatea a organizat evidenta timpului de lucru pe baza foilor colective de prezentă, din documentele analizate-foi colective de prezentă si statele de plata- reiesind că, in perioada 06.09._12, reclamantul nu a prestat muncă in zilele de sâmbătă si sărbători legale.
Martorul audiat în cauză, F. F. J., a declarat că a lucrat in perioada septembrie 2010- iunie 2012, in functia de consilier juridic, în aceeasi cladire cu reclamantul, având birouri diferite, însă la o alta firma, care făcea parte din acelasi grup. A relatat că reclamantul avea acelasi program de lucru ca si el, de la ora 9 la ora 18, in timpul saptamanii, si de la 10 la 14 sâmbăta, cei doi mergand împreuna la serviciu.
Cu privire la sărbătorile legale, a declarat că reclamantul se prezenta la serviciu si în zilele de sărbători legale: 1 Mai si 1 Decembrie, si că, în afara zilelor de C., Revelion si Paste, în toate celelalte zile de sărbători legale lucra, aceasta fiind solicitarea neoficială a conducerii, datorită volumul mare de activitate. A sustinut că are cunoștință despre acest aspect, întrucât toate persoanele care lucrau la D. munceau în aceste conditii, respectiv si în perioada sărbătorilor legale.
Martorul a mai declarat ca reclamantul nu i-a vorbit niciodata despre tichetele de masa.
Instanta a înlăturat depozitia martorului audiat, întrucât aceasta este singulară si nu s-a coroborat cu niciuna din probele administrate în cauză, fiind infirmată de înscrisurile depuse la dosar, foi colective de prezenta, state de plată, dovada programului de lucru zilnic, de expertiza efectuată în cauză si chiar de pozitia reclamantului, care la întrebarea nr. 1 din interogatoriu (pag,281), a recunoscut că nu a existat nici o dispozitie din partea angajatorului prin care să se impună prezenta lui la serviciu in zilele de sambata si/sau de sarbatori legale.
Mai mult, reclamantul a depus odată cu cererea de chemare în judecată, în copie, patru cereri (pag.49-52), prin care a sustinut ca a solicitat acordarea repausului săptămânal consecutiv de două zile sau zile libere plătite si plata orelor suplimentare pentru zilele de sambata în care s-a prezentat la serviciu.
Imediat, însă, la data de 04.11.2013 (pag.53), reclamantul a depus la dosar cerere de renunțare la administrarea acestor patru cereri formulate către pârâtă în anul 2010, 2011 și 2012 de acordare a orelor libere plătite pentru zilele de sâmbătă și sărbătoare legală sau plata acestor drepturi în conf. cu dispozițiile Codului muncii, solicitând instanței să nu ia în considerare aceste cereri.
Pârâta a sustinut, prin întâmpinarea formulată la data de 06.11.2013 (pag.66dosar fond), că cele 4 cereri depuse la dosar de reclamant, prin care acesta întelegea să ceară conducerii unității compensarea orelor suplimentare lucrate sâmbata, nu au fost niciodată înregistrate la departamentul Resurse Umane si nici nu au fost înregistrate în niciun alt registru apartinând companiei, fiind făcute pro causa.
A mai sustinut că în toata perioada angajarii in cadrul pârâtei, reclamantul nu a solicitat acordarea acestor sporuri si nici nu a indicat normele juridice încalcate.
Prin răspunsul la întâmpinare depus (pag.239, dosar fond), reclamantul a reiterat că, în ceea ce priveste cererile din 2010, 2011, 2012, a renuntat la administrarea acestor înscrisuri prin cererea formulată la data de 04.11.2013.
S-a retinut că sustinerile pârâtei sunt adevarate si corespund realității, atât din răspunsul reclamantului dat la interogatoriu la întrebarea nr. 4, prin care recunoaste că pe întreaga durată a contractelor individuale de muncă nu a făcut nici o solicitare scrisă către angajator cu privire la sporurile solicitate în cauză, cât si din renuntarea acestuia la proba cu respectivele înscrisuri, la a se mai folosi de cele patru cereri, renuntare formulată în etapa scrisă, anterior stabilirii primului termen de judecată, renuntarea precedând încuviințării instantei, caz în care probele ar fi rămas câștigate cauzei. Practic, prin renuntarea reclamantului la folosirea acestor înscrisuri ne aflăm în prezenta unei prezumtii legale că acestea nu reflectă realitatea si că reclamantul nu a făcut nici o solicitare scrisă către angajator cu privire la drepturile solicitate.
Pe de altă parte, chiar presupunând că reclamantul ar fi depus la pârâtă cererile respective
prin care solicita acordarea repausului săptămânal consecutiv de două zile sau zile libere plătite si plata orelor suplimentare pentru zilele de sambata în care s-a prezentat la serviciu, acest aspect nu ar fi însemnat si dovada faptului că ar fi prestat muncă în zilele de repaus săptămânal de sâmbătă sau în zilele de sărbători legale.
În ceea ce priveste capatul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata contravalorii tichetelor de masă neacordate pe perioada dedusă judecatii, instanta apreciază, în raport de probele administrate în cauză, că si această cerere a fost neîntemeiată, fiind respinsă.
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizica ori persoana juridica, care are calitatea de angajator, așa cum prevede art. 1 alin 1 din Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, s-a constatat că legea instituie doar categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind în același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Din statele de plată depuse la dosar, rezultă că reclamantul a încasat pe perioada solicitată c/val tichetelor de masă, aceasta fiind evidentiată în fiecare stat de plată lunar.
Totodată, prin expertiza contabilă efectuată de expert B. D., s-a stabilit ca au fost achitate si încasate de către reclamant sumele reprezentand tichetele de masa în suma totală de 4518,16 lei, pe perioada solicitată, conform statelor de plată si extraselor de cont.
În acest sens, în expertiză s-a mentionat că, din expertizarea statelor de plată întocmite de pârâtă în perioada 06.09._12 pentru reclamant, s-a constatat că în acestea era trecută pozitia ,,tichete de masă", contravaloarea calculată pe perioada solicitată fiind de 4518,16 lei, conform anexei 1 la raportul de expertiză.
Având în vedere extrasele de cont puse la dispozitie de reclamant, din care a rezultat încasarea drepturilor salariale pe perioada solicitată, s-a constatat că suma de mai sus a fost achitată de pârâtă si încasată de reclamant, asa cum se prezintă detaliat în anexa nr.1 la raport.
Față de considerentele expuse, instanța a respinge actiunea precizată si a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu Opinia separată asistentului judiciar M. D., în sensul admiterii în parte a acțiunii precizată.
A obligării pârâtei să achite reclamantului contravaloarea sporului pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal de sâmbăta și în zilele de sărbătoare legală (cu excepția zilelor de C., Revelion și Paști), potrivit reglementărilor legale, și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, pe perioada septembrie 2010 – iunie 2012, sume ce vor fi indexate, majorate și reactualizate.
A obligării pârâtei să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
A obligării pârâtei să plătească reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
A respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 06.09._12.
Considerentele reținute sunt:
Reclamantul a fost angajatul unității pârâte pe toată perioada dedusă judecății, acesta îndeplinind funcția de consilier juridic.
Raporturile de muncă s-au desfășurat în baza contractului individual de muncă nr._/16.10.2009 și a actelor adiționale la acesta.
Din analiza contractului individual de muncă rezultă că reclamantul s-a angajat să presteze muncă pe o durată de 8 pe zi, 40 de ore pe săptămână, iar munca prestată suplimentar sau în zilele libere și sărbători legale se compensează cu timp liber plătit sau se plătește cu un spor la salariu.
Aceste dispozitii se regasesc implicit în contractele colective de munca aplicabile, precum si in Regulamentul Intern al unitatii parate (filele 147).
La punctul 8 din acelasi Regulament Intern sunt mentionate zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza . De asemenea, se specifica faptul ca, salariatilor care lucreaza in zilele de sarbatoare legala li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile sau, in cazul in care compensarea nu este posibila din motive justificate, salariatilor li se asigura un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de baza (fila 149).
Din declaratia martorului audiat in cauza a rezultat ca reclamantul a fost angajatul unitatii parate ..
Cum martorul lucra la ., a marturisit ca lucrau împreuna in aceeasi cladire, dar la birouri diferite, in perioada septembrie –iunie 2012.
Atat firma la care lucra martorul, cat si firma la care lucra reclamantul, faceau parte din aceeasi companie, avand aceeasi conducere.
Cunoastea ca reclamantul avea acelasi program ca si martorul, respectiv de la ora 9,00 pana la ora 18,00 de luni pana vineri, iar sambata, de la ora 10,00 pana la ora 14,00. Cu privire la acest aspect, spune ca il cunoaste intrucat mergeau impreuna la serviciu.
S-a aratat ca reclamantul desfasura activitatea dupa cum a spus mai intainte pe timpul programului de lucru si nu mai cunoaste alte aspecte vis-a-vis de activitatea desfasurata de acesta.
Mentioneaza ca si reclamantul, si martorul, aveau functia de consilier juridic.
Mai spune ca reclamantul se prezenta la serviciu si in zilele de sarbatori legale: 1 Mai, 1 Decembrie.
Cunoastea ca, in afara zilelor de C., Revelion si Paști, in toate celelalte zile de sarbatori legale, reclamantul lucra, aceasta fiind solicitarea neoficiala a conducerii, intrucat aveau volum mare de activitate.
A știut acest aspect intrucat toate persoanele care lucrau la . aceste conditii si in perioada sarbatorilor legale.
In cauză, din depozitia martorului audiat in cauza, se reține ca reclamantul a lucrat ore suplimentare in mod sistematic in zilele de sambata si de sarbatoare legala.
De altfel, existenta cererilor de la filele 49, 50,51 si 52,, dosar fond cereri inregistrate la sediul societatii parate sub nr. de inregistrare 4121/26.10.2011, nr. 5122/23.12.201, nr. 2825/06.06.2012, prin care reclamantul solicita acordarea, conform Codului Muncii, a repausului saptamanal consecutiv de doua zile sau zile libere platite, precum si plata orelor suplimentare pentru zilele de sambata in care s-a prezentat la serviciu, reprezinta o dovada, sau cel putin un inceput de dovada, ca acesta a efectuat ore suplimentare in zilele de sambata si duminica.
Nu a fost retinută sustinerea ca nu ar fi existat solicitarea angajatorului pentru efectuarea orelor suplimentare, conditie esentiala prevazuta de art. 121 din Codul Muncii.
Solicitarea angajatorului nu trebuie sa fie expresa sau scrisa neaparat. Poate sa rezulte din felul in care este organizat programul de lucru, din faptul ca salariatilor nu li s-a stabilit un program de lucru precis, din faptul ca nu s-au luat masuri pentru a limita prezenta la serviciu a salariatilor doar pe durata normala a timpului de lucru. Acceptand prezenta acestora la serviciu in afara programului normal de lucru echivaleaza cu solicitarea angajatorului pentru efectuarea muncii suplimentare.
Lipsa unor fise de pontaj sau a condicii de prezenta, sau neevidentierea orelor lucrate suplimentar nu trebuie sa fie interpretate in defavoarea salariatului, deoarece sarcina evidentierii timpului de munca prestate de fiecare salariat revine angajatorului, obligatie prevazuta de art. 119 din Codul Muncii,, or, asa cum rezulta din constatarile expertului, nu s-a procedat la respectarea acesteia .
Astfel, Raportul de expertiza mentioneaza: La dosarul cauzei nu au fost gasite condici de prezenta pe perioada 06.09._12, iar din lamuririle date expertului contabil cu ocazia convocarii părților de catre dnul F. A.- avocat parata, a rezultat ca acestea nu au fost intocmite desi in Regulamentul de Ordine Interioara valabil pana la 01.08.2012 s-a prevazut ca "la inceputul si sfarsitul programului de lucru fiecare salariat este obligat sa-si inregistreze prezenta conform sistemului de pontaj, condica de prezenta, la locul stabilit de conducerea societatii".Acest sistem de evidenta a timpului de lucru a fost modificat de parata prin editia a doua revizuita a Regulamentului Intern valabila incepand cu data de 01.08.2012 (fila 311).
Potrivit Codului Muncii, obligatia principala a angajatorului este cea de plata a salariului, a contraprestatiei pentru munca indeplinita de salariat.
Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite (art. 123 Codul Muncii republicat) insa in cazul in care aceasta compensare nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 Codul Muncii in luna urmatoare munca suplimentara va fi platita prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Cum in speta s-a constatat ca reclamantul nu a beneficiat de ore libere platite, apreciez ca se impunea acordarea unui spor de care insa acesta nu a beneficiat pe durata derularii raporturilor de munca, proportional cu numarul orelor suplimentare prestate.
Potrivit art. 137 al. 1 repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
In situatia prevazuta la alin. 2 salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
Din analiza dispozitiilor art. 142 al. 2 reiese ca, in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
In situatia in care salariatul este privat de beneficiul zilelor de repaus saptamanal sau al zilelor libere legale, legiuitorul a instituit un beneficiu in sensul platii unui spor.
Tinand cont de faptul ca unul dintre elementele care argumenteaza caracterul stiintific al expertizei contabile l-a reprezentat faptul ca aceasta, expertiza contabila, elaboreaza concluzii pe baza constatarilor facute, care servesc ca mijloc de proba, nu se poate retine ca raportul de expertiza efectuat in speta de fata ar reprezenta o proba indubitală cum ca reclamantul nu ar fi efectuat munca suplimentara, din cuprinsul raportului de expertiza rezultand in mod cert ca " la dosarul cauzei nu au fost gasite condici de prezenta pe perioada 06.09._12, iar din lamuririle date expertului contabil cu ocazia convocarii părților de catre dnul F. A.- avocat parata, a rezultat ca acestea nu au fost intocmite".
Ca atare, avand in vedere probatoriul administrat, se apreciază ca reclamantul a prestat munca in zilele de repaus si sarbatori legale, fara a beneficia de zile libere sau vreun spor in conditiile prevazute de dispozitiile legale mai sus mentionate astfel ca este indreptatit sa primeasca plata corespunzatoare prevazuta de lege a muncii prestate in conditiile art. 123, 137 si 142 din Codul Muncii.
Ca atare, s-a considerat ca fiind intemeiat acest capat de cerere si astfel s-a impus obligarea pârâtei să achite reclamantului contravaloarea sporului pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal de sâmbăta și în zilele de sărbătoare legală (cu excepția zilelor de C., Revelion și Paști), potrivit reglementărilor legale, și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, pe perioada septembrie 2010 – iunie 2012, sume ce vor fi indexate, majorate și reactualizate.
Deasemenea, in baza art. 40 alin. 2 lit. f Codul Muncii, se apreciază ca unitatea pârâta are obligatia să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
Totodată, pârâta a fi obligată să plătească reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Având în vedere că, potrivit probatoriului administrat, contravaloarea tichetelor de masa i-a fost acordata, s-a apreciat ca se impune respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 06.09._12, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt următoarele:
Arată că a fost angajat la . în data de 01.09.2009 ocupând funcția de consilier juridic cu normă întreagă de 8 ore conform CIM înregistrat la ITM D. – nr._ /16.10.2009, iar în 08.10.2012 conform dec.2968 și-a încetat activitatea la pârâtă, în temeiul art.55 C.muncii.
Se critică încălcarea principiului egalității armelor juridice în sensul că instanța de fond a apreciat unilateral probele ( numai în favoarea pârâtei) și numai în temeiul unor înscrisuri, provenite exclusiv de la aceasta ( state de plată și foi colective de prezență), iar interogatoriul luat pârâtei nu a fost luat în considerare, dar și celelalte înscrisuri, corespondența electronică de pe email-ul de serviciu de aprobarea sa lipsesc în 2 luni, februarie și martie 2011.
O altă critică se referă la faptul că în mod nelegal instanța de fond a înlăturat depoziția martorului F. F. J., iar după audierea acestuia instanța a încuviințat astfel proba cu expertiza contabilă ca fiind măsura care prejudeca fondul cauzei, dispunând însă ca expertul să țină cont numai de actele depuse de către pârâtă din care reieșea că a fost prezent la serviciu în zilele de sâmbătă și sărbători legale. Se invocă art. 235 teza a II-a C.pr.civilă.
În continuare se susține că instanța a aplicat greșit legea, art.13 din CCM la nivel de
. pe anii 2009 ( sept.) -2011 ( decembrie ) înregistrat la DMPS nr. 3374 din 25.09.2009 arătând că nu a existat din partea pârâtei solicitarea de a veni la serviciu în zilele de sâmbătă și sărbători legale.
Instanța s-a aflat în eroare când a apreciat faptul că a rezultat din CCM programul de lucru, când cel puțin din sept.2009 până la sfârșitul lunii decembrie 2011 era în vigoare CCM înregistrat la DMPS nr. 3374 din 25.09.2009, instanța neobservând dispoz. art.2 din Regulamentul de ordine Interioară al pârâtei valabil din anul 2003, până în august, pârâta având obligația de a întocmi foile colective de prezență pe baza condicii de prezență.
O altă critică se referă la faptul că instanța a aplicat în mod greșit legea în sensul că nu a observat dispoz. art.2.1.1.8 din Regulamentul de ordine Interioară al pârâtei valabil din anul 2003 până în august 2012 și în mod greșit nu s-a înlăturat pârâtei proba cu aceste foi colective de prezență –ca acte care provin exclusiv de la aceasta și care nu erau semnat de către apelant ca instituție, expertul contabil B. D. constatând că „ la dosarul cauzei nu au fost găsite condici de prezență pe perioada 06.09._12, acestea nefiind întocmite contrar prevederilor Regulamentului de ordine Interioară.
Instanța a înlăturat, cu nesocotirea prev. art.425 alin.1 lit.b NCPC cererea de administrare a probei cu expertiza tehnică informatică calculatoare și administrarea probei cu datele GPS ale autovehiculului_ ca probatorii, fără a motiva propriu-zis măsura astfel dispusă, impunându-se astfel admiterea apelului.
Instanța a aplicat greșit legea, art.22 C.pr.civilă neavând rol activ atunci când a refuzat administrarea probei cu expertiza tehnică informatică calculatoare, expertul putând verifica cu ușurință emailu-rile transmise din sediul ., pe perioada 06.09._12 cât și în lunile 2011 și iulie 2012.
Instanța a aplicat greșit legea apreciind prezumția legală referitoare la proba cu cele 4 cereri la care a renunțat, din moment ce acestea nu au fost supuse dezbaterii judecătorești și nu au fost încuviințate de către instanță.
Instanța a aplicat în mod greșit legea respingând capătul de cerere pe acordarea contravalorii tichetelor de masă.
Susține că i-a fost modificat în mod unilateral contractul individual de muncă cu încălcarea dispoz. art. 41 ( lit.e) din Codul muncii, întrucât chiar fiind vorba de un drept salarial acordat acesta trebuie să facă obiectul unui act adițional semnat de către ambele părți, instanța neputând aprecia, în lipsa consimțământului acestuia liber exprimat de a servi masa la cantina pârâtei sau de a ceda în mod benevol aceste tichete de masă, dacă a servit masa în limita valorii acestui tichet acordat.
Solicită conform art.478 alin.2 și 479 alin.2 C.pr.civilă completarea probelor și încuviințarea probei cu expertiza tehnică specialitatea informatică-calculatoare.
- să identifice expertul tehnic toată corespondența electronică transmisă de către apelant de la sediul pârâtei . în zilele de sâmbătă și cele de sărbători legale, de pe adresa de email florentin.nicolae a dumagas.ro pe perioada 06.09._12.
- să identifice expertul tehnic documente în format electronic stocate în baza de date a pârâtei ( adrese, întâmpinări, contracte, cereri de chemare în judecată) redactate de către apelant la sediul pârâtei în zilele de sâmbătă și cele de sărbători legale, pe perioada 06.09._12.
De asemenea, solicită refacerea probei cu expertiza contabilă.
În consecință, solicită admiterea apelului, anularea sentinței 1251/204/11.03.2014 a Tribunalului D., cu reținerea cauzei spre rejudecare; admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, modificată în sensul obligării pârâtei la plata sporului reprezentând muncă suplimentară pentru perioada 06.09._12, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 2000 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței JM 221/2014.
În teza subsidiară se solicită anularea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probatorii conform motivelor de apel.
În drept invocă dispoz. art. 480 alin.3 C. pr. civilă.
La data de 06.02.2015 intimata pârâtă S.C. D. T. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, iar la data de 23.02.2015 apelantul reclamantul N. F. formulează răspuns la întâmpinare.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, Curtea constată că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din cuprinsul sentinței apelate în cauza de față rezultă că, respingând cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost precizată de reclamant, fără a analiza în mod coroborat și cu respectarea principiului egalității armelor juridice toate probele existente la dosar, înlăturând ori respingând nemotivat sau cu o motivare formală unele probe sau cereri de probatorii instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală.
Astfel, întemeindu-și soluția exclusiv pe probele furnizate de pârâtă - înscrisuri care emană exclusiv de la aceasta - foi colective de prezență și state de plată – precum și pe expertiza contabilă care a analizat aceleași înscrisuri, Curtea constată că instanța de fond a nesocotit alte probatorii care combăteau aceste mențiuni ale unității în sensul că reclamantul nu a prestat activitate în zilele de sâmbătă,duminică și nici în zilele de sărbători legale în intervalul 06.09._12.
Astfel de probatorii sunt: corespondența electronică de pe emailul de serviciu, din care rezultă că reclamantul a solicitat și conducătorul unității i-a aprobat învoiri în zile de sâmbătă ceea ce conduce la concluzia că în acele zile se lucra, în caz contrar nemaifiind nevoie de învoire ,sâmbăta fiind o zi de repaus săptămânal ; ori aceste mențiuni din corespondența electronică se coroborează cu declarația martorului F. F. J.- instanța reținând dimpotrivă că, declarația acestuia este singulară și nu se coroborează cu niciuna din probele administrate în cauză – a se vedea filele 26 și următoarele, dosar fond, în care sunt aprobate zile din concediu pentru absențe în zilele de sâmbătă.
De asemenea, din cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă aplicabil parțial perioadei supusă analizei – sept. 2009-decembrie 2011- rezultă că „ repausul săptămânal se acordă de regulă duminica” – a se vedea în acest sens extras CCM fila 178- Cap. II Timpul demuncă-art.13. – aceste dispoziții coroborându-se de asemenea cu declarația martorului F., contrar celor reținute de instanța de fond. Aceasta a avut în vedere conținutul dispozițiilor art. 5 pct.5 al Regulamentului intern din 01.08.2012, fila 147 - aplicabil doar ultimelor 2 luni din perioada supusă analizei prin cererea de chemare în judecată - și, de asemenea, al dispozițiilor art. 48 din CCM înregistrat cu numărul 95 din 25.10.2011 –fila 47 dosar fond .
Împrejurarea că pontajele nu au avut la bază - conform mențiunilor expertului desemnat în cauză și cu încălcarea dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară în forma aplicabilă până la data de 01.08.2012 - condici de prezență, în care salariații să-și înregistreze prezența, conform sistemului de pontaj, respectiv începutul și sfârșitul programului de lucru, iar foile colective de prezență au fost întocmite de salariați ai unității fiind preluate apoi și în statele de plată, fără ca mențiunile să poată fi verificate de fiecare salariat în parte conform condicilor de prezență, conduce la concluzia că instanța de fond a soluționat cauza exclusiv în baza probelor furnizate doar de una dintre părțile din proces, cu încălcarea dispozițiilor art.425 litera b).C.p.civ.
În cauză impunându-se administrarea unor noi probatorii pentru justa soluționare a acesteia, în raport de solicitarea - chiar în teză subsidiară - a anulării cu trimitere spre rejudecare a cauzei formulată de apelantul prezent prin apărătorul său și având în vedere dispozițiile art. 480 alin.3 teza a II-a C.p.civ, Curtea va admite apelul și anulând sentința civilă va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond .
În rejudecare, instanța de fond urmează a administra proba cu expertiza informatică în vederea extragerii din sistemul informatic a tuturor lucrărilor efectuate și a corespondenței transmise de la serviciu în zilele de sâmbătă și de sărbători legale, de pe emailul de serviciu.
De asemenea, se vor verifica datele GPS ale autovehiculului repartizat în raport cu traseul menționat de reclamant ,conform obligațiilor de serviciu.
Ulterior extragerii acestor date și în raport cu concluziile expertizei IT pentru perioada06.09._12, se va dispune refacerea expertizei contabile pentru a fi avute în vedere și noile date furnizate, după caz .
În situația în care instanța de fond va aprecia ca fiind necesară administrarea și a altor probatorii, va proceda conform dispozițiilor art. 254 alin.5 C.P.civ. „ pentru lămurirea în întregime a procesului”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul N. F., împotriva sentinței civile nr. 6183/04.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Anulează sentința civilă nr. 6183/04.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2015
Președinte, Judecător,
C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.C.T.
Tehn.I.C./Ex.2/20.04.2015
Jud.Fond/ M.I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 726/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4/2015. Curtea... → |
|---|
