Acţiune în constatare. Decizia nr. 925/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant M. A., asistat de avocat ales D. G., cu împuternicire la dosar, și pentru intimata-pârâtă – consilier juridic I. Ș., cu împuternicire la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen de judecată a fost acordat pentru administrare probatoriu, unitatea intimată nerăspunzând adresei întocmite în cauză.

Reprezentantul convențional al unității intimate arată că nu a putut identifica o fișă a postului pentru apelant în perioada litigantă și depune la dosar extrase din dosarul de personal al salariatului, comunicând un exemplar și părții adverse.

Apărătorul apelantului-reclamant arată că nu stărui în depunerea altor înscrisuri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată, potrivit art. 482 raportat la art. 244 Noul Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat D. G. pentru apelantul-reclamant solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, întrucât din proba testimonială administrată rezultă că al său client a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă. Nu cere cheltuieli de judecată.

Consilier juridic I. Ș. pentru intimata-pârâtă lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța, precizând că în anul 1991 unitatea reprezentată a acordat grupă superioară de muncă conform Ordinului 50/1990 tuturor categoriile încadrabile, iar dacă activitatea desfășurată de apelantul de azi nu se regăsește printre ele, rezultă că nu poate fi acordată grupa a II-a de muncă.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 4278/03.09.2014, a respins acțiunea formulată de reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a fost angajatul societății pârâte S.C. E. S.A. C., lucrând în funcția de lăcătuș montator și de întreținere în perioada 18.03._74, ca maistru în perioada 01.07._75 si respectiv, în funcția de controlor lucrări lăcătușărie in perioada 23.06._01 în cadrul Fabricii Aparataj, atelierul Întreținere, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și susținerile pârâtei din întâmpinare .

La nivelul societății pârâte s-a realizat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 privind încadrarea locurilor de muncă, activităților și funcțiilor în grupele superioare de muncă, o parte din funcțiile specifice atelierelor din cadrul Fabricii Aparataj Electric fiind încadrate în grupa a II de muncă, acestea fiind redate în coloana 1, respectiv coloana 2 din fișa cu personalul încadrat în grupe I și II de muncă (filele 29-31).

Între acestea însă, nu se regăsește și atelierul Întreținere în care reclamantul a prestat activitate.

În cadrul Fabricii Aparataj Electric funcția de "lăcătuș" a fost încadrată în grupa a II a de muncă numai în secțiile/atelierele Araldit I, Araldit II, Metalizare, Galvanizare și Construcții Metalice .

Temeiurile juridice, din Ordinul 50/1990, așa cum a fost completat de Ordinul 125/1990, invocate de reclamant privesc următoarele operațiuni:

Pct. 41 - "Craituirea electro-pneumatica (arc-aer).

Remedierea prin sudura a pieselor turnate din fonta (operatie executata pe piese încălzite in prealabil in vederea sudarii).

Operațiunile de sudura continua in mediu protector de bioxid de carbon si argon.

Sudarea sapelor de foraj, in boxe, la Intreprinderea "1 Mai" Ploiesti".

Pct. 69 Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadiena, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluenclorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorura de carbon, tricloretilenasi tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obtinerea fenolului si a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrina, clorura de etil - fabricare. Degresarea chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului si a nitroxanului.

Pct. 79 - Fabricarea si conditionarea rasinilor sintetice: epoxidice, fenolformal-dehidice, ureoformaldehidice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, precumsi schimbatorii de ioni. Fabricarea lacurilor, vopselelor, emailurilor saugrundurilor pe baza de nitroceluloza si rasini sintetice, precum si utilizarea acestora la vopsirea prin sprituire. Impregnarea bobinelor sau a masinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rasini sintetice. Impregnarea hirtiei, a celofanului si a pinzei, a tocaturii de cirpe, a tesaturilor siimpisliturilor din fibre de sticla si din matase, cu lacuri preparate cu rasini sau soventi toxici (lacuri epoxidice, fenolformaldehidice, gliptalice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, ureoformaldehidice) si polimerizarea rasinilor respective ; emailarea conductorilor electrici cu lacuri si rasini sintetice in instalatii neermetizate. Fabricarea tanantilor sintetici" .

După cum susține reclamantul, în exercitarea funcției de "lăcătuș" realiza operațiuni de găurire, ajustare, pilire, degresare cu solvenți organici și soluții alcaline, folosind materiale cu risc ridicat de îmbolnăvire și toxice, pe bază de fibre de sticlă, bandă de sticlă, rășini, lucrând în condiții cu noxe (praf, pulberi de mică, zgomot puternic, fum și gaze nocive).

Martorul propus de reclamant, C. I., a susținut că în perioada în care reclamantul deținea funcția de controlor lucrări lăcătușărie realiza uneori aceleași operațiuni ca și un salariat cu funcția de lăcătuș, însă avea în principal, sarcini de verificare și control al echipamentului realizat de restul salariaților.

Toate aceste operațiuni se realizau în timpul normal de lucru, în condiții extreme de temperatură, într-o atmosferă specifică atelierelor de vopsitorie, structuri metalice, montaj, galvanizare, araldit.

Rezultă că reclamantul realiza un șir de operațiuni între care se regăsesc și operațiuni încadrate în grupele superioare de muncă, cum ar fi degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline (pct. 69). Activitatea respectivă face însă parte dintr-un complex de operațiuni ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a putea primi o nominalizare la grupa a II a de muncă.

Niciunele dintre activitățile descrise la pct. 41 sau 79 invocate de reclamant, nu se regăsesc printre operațiunile efectuate de acesta, exercitarea operațiunii de sudare (pct 41) sau de fabricare a lacurilor și vopselelor, de exemplu (pct. 79) neavând nicio legătură cu activitatea descrisă de reclamant sau de martorul audiat, proprie activității de "lăcătuș" .

Mai mult, în perioada în care reclamantul a deținut funcțiile de "maistru" sau "controlor", chiar dacă își mai ajuta colegii subalterni, mai avea și alte atribuții, specifice celor două funcții: întocmea bonuri cu necesarul de materiale, se preocupa de aprovizionare, desfășura alte activități administrative (ce implicau părăsirea atelierului), respectiv efectua activități de verificare și control, astfel că nu se poate aprecia asupra timpului efectiv de lucru în aceleași condiții ca și colegii săi .

Or, conform art. 7 din Ordin, oricare dintre activitățile enumerate în textele invocate de reclamant trebuiau realizate în cel puțin 70% din timpul normal de lucru aceasta fiind o condiție esențială în acordarea grupei a II a de muncă.

Însă, așa cum s-a arătata mai sus, într-un flux tehnologic pot fi necesare mai multe operațiuni ce pot fi regăsite în mai multe dintre punctele anexelor, tocmai acesta fiind motivul pentru care anumite operațiuni au fost prevăzute doar pentru anumite întreprinderi sau unități .

În acest sens, instanța a constatat că Ordinul 50/1990 a avut în vedere încadrarea în grupele superioare de muncă a locurilor, activităților și categoriilor profesionale de muncă.

Așa cum rezultă din însăși titulatura acestui act normativ, beneficiază de încadrarea în grupe personalul care lucrează în: locurile de muncă nominalizate conform procedurii prevăzute de ordin, situație în care toți salariații ce desfășoară activitate în acel loc de muncă beneficiază de aceiași încadrare – indiferent de activitatea prestată ; activitățile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare toți salariații care prestează respectiva activitate (independent de funcția deținută și de locul de muncă); categoriile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare în grupă doar funcțiile și/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea .

Astfel, dacă la nivelul societății – în urma procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 – s-a hotărât nominalizarea unui loc de muncă în grupa de muncă, fără a se menționa activitatea sau categoria de muncă, rezultă că vizat a fost tot compartimentul/atelierul/ divizia etc. fără limitarea numărului de salariați sau a categoriei și/sau funcției deținute de aceștia, situație care face incident art. 3 .

În unele cazuri, chiar actul normativ a nominalizat exclusiv un atelier, fabrică, uzină etc., de exemplu pct. 28, 29, 31, 46, 47 – anexa I sau pct. 36, 48, 65, 66 – anexa II. Astfel, în situația menționată la pct. 28 anexa I, de încadrarea în grupa I de muncă nu poate beneficia decât un salariat care a desfășurat activitate de "presare discuri" la Combinatul Siderurgic Reșița, nu și la Combinatul Siderurgic G. sau Oțelul R. și cu atât mai mult într-o întreprindere cu alt specific, dar în care totuși se poate realiza o activitate de "presare discuri", tocmai pentru că a fost vizat locul de muncă și nu o anume activitate realizată la acel loc de muncă. Prin urmare, activitatea de presare a discurilor este încadrată în grupa I de muncă doar dacă a fost executată de salariații Combinatului Siderurgic Reșița, ceea ce conduce la concluzia că specificul activității acestui combinat și continuitatea executării acestei operațiuni a determinat încadrarea în grupă și nu activitatea în sine.

Dacă ordinul a vizat doar anumite funcții ce puteau fi încadrate în grupa I de muncă – de ex. pct. 123 anexa I, acestea au fost enumerate expres, deci limitativ, în această ultimă situație nemaifiind incident art. 3, în opinia instanței.

La nivelul unității pârâte, în secția în litigiu, după efectuarea procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990, s-a hotărât nominalizarea funcțiilor pentru care s-a hotărât încadrarea în grupele de muncă, nu și a locurilor de muncă sau activităților desfășurate în cadrul acestora.

În anexele la contractele colective de muncă sau fișele privind grupele de muncă depuse la dosar sunt înscrise distinct funcțiile vizate, locurile de muncă fiind menționate doar pentru identificarea lor, dar și cu scopul de a întări intenția de încadrare în grupa de muncă doar a funcției de "lăcătuș" din cadrul atelierului "Araldit I" – Divizia Aparataj Electric, nu și a celui de la atelierul " Întreținere" în care a lucrat reclamantul.

Aceasta întrucât, chiar dacă salariații au aceleași funcții și ar realiza unele activități similare sau identice, natura meseriei lor, a activității efectiv depuse în exercitarea atribuției de serviciu - este diferită, realizându-se în condiții de muncă diferite și în perioade de timp diferite. Tocmai de aceea a fost impusă efectuarea procedurilor specifice de încadrare în grupele superioare de muncă, pentru identificarea acestor factori, funcție de care s-a hotărât încadrarea în grupe fie a locului, fie a activității, fie a funcției .

În acest context, situația salariaților unității pârâte ce au primit soluții de admitere a cererilor privind acordarea grupelor de muncă, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu au relevanță în cauză nefiind dovedite situațiile de fapt și de drept similare speței.

Din considerentele reținute la pronunțarea sentinței depuse la dosar în susținerea acestui argument nu rezultă identitatea locului de muncă în care ar fi lucrat salariatul pentru care s-au pronunțat. Pentru a verifica dacă reclamantul se află într-o situație identică este esențială cunoașterea activităților efective desfășurate de acei salariați, precum și locurile lor de muncă în raport de specificul cărora, se regăsesc sau nu în anexele la Ordinul 50/1990, conform condițiilor arătate mai sus.

Reținând că activitatea realizată de reclamant nu presupunea niciuna din activitățile de la pct-ele 41 și 79 și doar parțial activitățile efective prevăzute la pct. 69, nu se poate aprecia asupra perioadei de timp în care aceasta s-a expus acelor condiții grele, ce ar fi impus acordarea grupei.

Concluzionând, nu poate fi primită solicitarea reclamantului, întrucât aceasta nu a realizat în perioada vizată activități efective dintre cele prevăzute la pct. invocate din anexa II la ordin, cel puțin 70% din programul de lucru și, pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel reclamantul M. A.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea se arată că prima instanță, încălcând principiul rolului activ, a soluțioat cauza și a respins cererea de chemare în judecată pentru neindicarea corectă a temeiului legal, fără a intra în cercetarea fondului, respectiv stabilirea unei corespondențe între starea de fapt probată cu martorul C. I. și înscrisurile depuse la dosar și normele legale incidente în proces.

Ori, din declarația martorului C. I. a rezultat că reclamantul efectua operațiuni de degresare chimică în tot programul de 8 ore, lucra cu materiale de risc ridicat de îmbolnăvire, cum ar fi azbest, bandă de sticlă în condiții de noxe (praf, pulbere de mică, zgomot, fum și gaze. Acestea se încadrau în prevederile Ordinului 50/1990 Anexa II poz.69,41.

La locul de muncă, care nu era izolat de celelalte activități era afectat și de fumul produs de operațiunile de sudare, de vaporii de vopsea de la atelierul de vopsitorie precum și de gazele emanate de rășina topită de la Atelierul Araldit, care nu era separat de locul de muncă unde își exercita profesia de lăcătuș, maistru și controlor pe perioada indicată în acțiune.

Față de aceste motive solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Motivul de apel vizând lipsa rolului activ al primei instanțe este nefondat, de vreme ce instanța de judecată a efectuat o corectă apreciere a situației de fapt, astfel cum reiese din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.

In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie să îndeplinească urmatoarele conditii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau

- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă și

- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Simpla exercitare a funcției de lăcătuș/maistru/controlor și condițiile grele specifice activității desfășurate nu atrag automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I sau II la ordin.

Or, în speță, s-a îndeplinit procedura de nominalizare de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități a locurilor de muncă care se încadrează în condiții de grupa I sau II de muncă, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective .

Astfel, instanței de judecată nu îi este permis ca pe baza mărturiei unui singur martor – coleg de serviciu cu reclamantul și probabil având interese comune cu acesta – să adauge la textul de lege ipoteze nereglementate legal și anume că se poate constata o perioadă ca fiind lucrată în condiții de grupa II de muncă, în completarea nominalizărilor efectuate de entitățile îndreptățite legal în acest sens, fără cel puțin a se indica un temei de drept care să permită o astfel de interpretare.

De asemenea, practica judiciara nu constituie izvor de drept, instanța fiind chemata sa analizeze modul de aplicare a legii la cazul concret, raportat la condițiile concrete de muncă astfel cum sunt ele dovedite în fiecare cauză în parte.

In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea retine ca stabilirea grupelor de munca se face in raport de condițiile, activitățile sau locurile de munca specifice fiecărui salariat, deci condițiilor concrete așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant M. A., cu domiciliul în C., Craiovița Nouă, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4278/03.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă .>, cu sediul în C., Calea București, nr. 80, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.