Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 8837/63/2014
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2472
Ședința publică din data de 19 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. P.
Judecător M. C.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul G. G., împotriva sentinței civile nr.485/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. de C. Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine și Lignit, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant, precum și intimatul pârât reprezentat de avocat O. M. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nefiind cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare la acest termen a acordat cuvântul părților.
Apelantul reclamant, susținând oral motivele invocate prin cererea de apel și precizând că, din înscrisurile depuse la dosar odată cu răspunsul la întâmpinare, rezultă că angajatorul a recunoscut că membrii consiliului sindical și-au păstrat calitatea de conducători sindicali.
În Codul muncii sunt prevăzute motivele pentru care o persoană cu funcții de conducere în consiliile sindicale poate fi concediată.
A solicitat admiterea apelului și casarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii, anularea deciziei de concediere și reintegrarea pe post cu acordarea drepturilor salariale conform art.80 din C. muncii.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat O. M. D. pentru intimatul pârât, a solicitat, în principal, admitere excepție nulității absolute a apelului, raportat la prevederile art. 470 C.pr.civ., pentru neindicarea hotărârii atacate.
Instanța, având în vedere că în cuprinsul cererii de apel se face vorbire de sentința atacată, a respins excepția nulității absolute a apelului.
În subsidiar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală.
La data concedierii, apelantul nu mai deținea funcția de secretar al sindicatului, mandatul era pentru doi ani, iar statutul nu prevedea prelungirea acestui mandat după expirare.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.485/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de contestatorul G. G., în contradictoriu cu intimatul I. DE C. ȘTIINȚIFICĂ, INGINERIE TEHNOLOGICĂ ȘI PROIECTARE MINE ȘI LIGNIT, având ca obiect contestație decizie de concediere nr. 1000/02.06.2014 emisă de intimat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Contestatorul a fost salariatul unității intimate in funcția de geolog/cercetător științific gradul II, doctor în geologie, cu contract individual de muncă nr._ .
Prin decizia contestată nr. 1000/02.06.2014 a fost concediat în temeiul art. 65 alin 1 și art 86 alin 5,6 din Lg 85/2006.
Contestatorul a considerat că decizia este nelegală deoarece a fost emisă la 4 zile după admiterea cererii de intrare în insolvență a intimatului din data de 29 Mai 2014, fără să fie elaborat și aprobat planul de reorganizare, iar raportarea la art. 86 alin 6 din Lg 85/2006 este aplicabilă numai în procedură de reorganizare simplificată sau în cazul intrării în faliment, institutul neaflându-se în această situație, ci doar în perioada de observații. Pe de altă parte, conform art. 86 alin 6 din Lg 85/2006, legea insolvenței, concedierea se putea face de către lichidator și nu de administratorul judiciar.
Instanța a constatat că aceste critici au fost neîntemeiate.
Potrivit art.86 alin 6 din Lg 85/2006 "Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare".
Instanța a constatat așadar că textul invocat nu se distinge în funcție de stadiul în care se află în derulare procedura și se aplică de la data deschiderii procedurii, care în cazul de față a fost realizată prin încheierea din 28.05.2014 de Tribunalul D. Secției a II a civilă în dosarul nr._ .
De asemenea a fost apreciată ca neîntemeiată susținerea contestatorului că decizia putea fi emisă doar de lichidatorul judiciar, nu si de administratorul judiciar. În forma textului aplicabilă la data emiterii deciziei de concediere se menționează expres că măsura se ia de către administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, oricare dintre aceștia fiind îndreptățiți să dispună măsura.
Conform încheierii din 28.05.2014 din dosarul_ a Tribunalului D. a fost numit administrator judiciar BNP CONSULT STRL C..
Administratorul judiciar a făcut aplicarea art 86 al 5 și 6 din Lg 85/2006 privind procedura insolentei și a încetat contratul individual de muncă al contestatorului fiind emisă decizia 1000/2.06.2016.
Susținerea contestatorului că în decizia de concediere se menționează un contract de muncă care nu mai era valabil, deoarece la 24.09.2012 se încheiase un act adițional la acesta nu este întemeiată deoarece contractul de muncă este contractul încheiat inițial, acesta fiind modificat pe parcurs prin acte adiționale. Măsura adoptată vizează încetarea raportului de muncă dintre contestator și intimată, raport care este unul singur.
Susținerea contestatorului că deține funcția de secretar al Sindicatului Liber Independent din ICSIT PML SA și că intimata a încălcat prevederile art. 60 alin 1 lit g din Codul Muncii nu a fost reținută de instanță deoarece.
Contestatorul a făcut dovada, că a fost ales membru in Consiliul de conducere al sindicatului liber independent din ., in calitate de secretar, in urma alegerilor generale din data de 30.10.2006 .
Potrivit statutului sindicatului, mandatul membrilor din consiliul de conducere este de doi ani, alegerile având loc din doi în doi ani.
Instanța a constatat însă că la data emiterii deciziei contestatorul nu mai era secretar deoarece a expirat mandatul in 30.10.2008 și nu a fost reales. Nu s-a făcut dovada că s-au mai organizat alegeri până în prezent.
De asemenea în statutul nu a fost reglementată posibilitatea prelungirii tacite a mandatului după expirarea acestuia. Dimpotrivă la art. 5.7 din Statul Sindicatului Liber Independent din ICITPML C. se menționează expres că alegerea în organele de conducere este permisă pentru unul sau cel mult două mandate consecutive.
Chiar dacă s-ar reține că în lipsa organizării alegerilor contestatorul a păstrat funcția de secretar al sindicatului, acest lucru nu ar fi fost posibil decât pe durata a cel mult două mandate consecutive, adică cel mult până la 30.10.2010. Ca urmare la data emiterii decizie de concediere contestată în prezentul dosar nu mai putea deține funcția de secretar al sindicatului deoarece nu îi mai permitea chiar statutul acelui sindicat.
Nu se mai pune deci problema încălcării de către intimat al dispozițiilor art. 60 alin 1 lit g din Codul Muncii.
În plus, prevederile art. 60 alin 1 lit g din Codul Muncii nu se aplică in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii, așa cum reglementează art. 60 alin 2 din codul Muncii.
În ce privește fondul cauzei instanța constată că s-a făcut dovada cu organigrama înainte și după concediere că desființarea postului ocupat de contestator a fost efectivă, reală și serioasă, determinată de dificultățile economice, dificultăți confirmate chiar de . insolvenței.
Susținerea contestatorului că desființarea locului de muncă nu trebuia să îl vizeze pe el, deoarece este singurul doctor în geologie și cercetător științific gradul II cu lucrări publicate în reviste de specialitate, cărți tehnice, ci alți salariați care au pregătire în alte domenii decât cel specific colectivului de geologie este neîntemeiată deoarece intimatul a dat eficiență prevederilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care prevăd posibilitatea desființării postului ocupat de un specialist, în cazul în care nu există acoperire în lucrări pentru acea specialitate.
Cu atât mai mult este posibilă o astfel de măsură în situația în care angajatorul este în procedura insolvenței.
Intimatul a făcut dovada cu acte că prin actul adițional la contractul individual de muncă din 13.09.2012 s-au transpus în cazul contestatorului prevederile contractului colectiv de muncă al societății, respectiv art. V.3 punctul 1-5 potrivit cărora "în ipoteza în care una sau mai multe specialități nu are acoperire în lucrări pe o perioadă de timp, administrația va identifica specialitățile cu acoperire și va redistribui specialiștii fără lucrări către aceste domenii. În cazul inexistenței posibilității de redistribuire a salariatului sau refuzului acestuia administrația îi va propune efectuarea concediului de odihnă corespunzător perioadei lucrate, iar după efectuarea concediului i se va asigura salariul minim brut pe unitate pentru o perioadă de trei luni. Dacă până la sfârșitul perioadei de trei luni nu se contractează lucrări salariatul poate opta pentru concediu fără plată de până la 90 zile calendaristice, în caz contrar rămânând fără obiect de activitate administrația va întocmi documentația pentru trecerea în șomaj, ceea ce înseamnă încetarea raportului de muncă.
Contestatorul s-a aflat în acesta situație deoarece din ianuarie 2014 până în iunie 2014 nu a avut lucrări repartizate, deoarece angajatorul nu a putut asigura acoperirea în lucrări, fapt constatat cu putere de lucru judecat și de instanța de judecată în dosarul nr._ .
Astfel contestatorul a beneficiat de salariul minim pe economie din luna ianuarie 2014 până în luna iunie 2014 inclusiv, în total 6 luni, ceea ce acoperă atât perioada celor trei luni cu salariul minim pe econome cât și perioada celor 90 zile în care putea beneficia de concediu fără salariu, așa cum a rezultat din statele de salarii și fisele de pontaj lunare. După expirarea acestor perioade angajatorul era îndreptățit să procedeze la încetarea raportului de muncă.
Instanța nu a reținut susținerea contestatorului că intenționat unitatea nu i-a repartizat lucrări deși la nivelul colectivului au existat lucrări de specialitate.
Prin sentința nr. 4623/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul D. s-a statuat cu putere de lucru judecat că în perioada de referință reclamantul nu a fost singurul membru al colectivului care nu a avut repartizate lucrări în aceiași situație regăsindu-se și alți salariați .
De asemenea s-a dovedit de angajator că în cursul anului 2013, reclamantului i s-a repartizat lucrarea de specialitate "Actualizare documentații tehnice de asecare a orizonturilor acvifere și detensionarea artezianului la cariera Peșteana Nord" pentru care a semnat un contract intern, lucrare care i-a asigurat pontajul pentru perioada septembrie - decembrie 2013. Această lucrare în responsabilitatea reclamantului ca și sef de proiect nu a fost elaborată corespunzător iar beneficiarul nu a dat aviz favorabil lucrării și a solicitat refacerea documentației. Documentația a fost completată cu modificări minore dar beneficiarul nu a acceptat-o fără avizul CTE al SDM Tg J., și, în consecință, a fost refuzată la plată.
Pentru ca societatea să nu piardă contractul și să fie obligată la eventuale despăgubiri, arată pârâta s-a decis ca alt specialist geolog să elaboreze lucrarea cu respectarea strictă a caietului de sarcini .
Tribunalul a constat că lipsa de lucrări nu se datorează unei repartizări defectuoase a portofoliului de lucrări de către persoanele abilitate în acest sens (conform contractului colectiv de muncă), ci chiar reclamantului, care nu a prestat munca pentru și sub autoritatea angajatorului la nivelul pretențiilor acestuia
Acestea au fost de altfel și circumstanțele pentru care contestatorul a fost sancționat disciplinar cu avertisment prin decizia nr. 10/06.06.2014 –fila 113.
Nu a fost întemeiată nici susținerea că nu ar fi trebuit concediat deoarece era singurul specialist. Măsura a fost luată tocmai pentru că în calitate de specialist nu avea acoperire în lucrări iar intimatul, în mod corect a aplicat dispozițiile art. V.3 din contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv lit. J pct. 3 din contractul individual de muncă modificat prin actul adițional din 01.09.2012 asigurându-i acestuia venitul minim garantat, urmată de concedierea sa, de desființarea postului .
În plus contestatorul nu a fost singurul salariat concediat, ci măsura a fost luată față de mai mulți salariați aflați în aceeași situație așa cum a rezultat din deciziile de concediere depuse la dosar.
Față de cele arătate mai sus instanța a respinge contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin motivele de apel contestatorul susține că, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind expirat mandatul de secretar al sindicatului, deoarece nu au avut loc alegeri la cererea membrilor de sindicat în adunarea generală, așa încât membrii aleși în consiliul sindical și au păstrat calitatea, iar concedierea persoanelor cu funcții de conducere în consiliile sindicale nu poate fi făcută decât pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului.
Că, la data concedierii sale, 02 iunie 2014 la cinci zile de la . era în perioada de observație și nicidecum în cazurile prevăzute de art. 60, alin. 2 din Codul muncii.
După perioada de observație în baza unui plan de reorganizare aprobat de judecătorul sindic se intră în organizare judiciară, sau în procedura de faliment, iar institutul este și în prezent în perioada de observație.
În legătură cu repartizarea de lucrări apelantul contestator a arătat că, deși a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 187/07.02.2014 nu i s-au repartizat lucrări, angajatorul încălcând, astfel dispozițiile art. 5 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatori, precum și obligațiile de asigurare permanentă a condițiilor tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condiții corespunzătoare de muncă.
Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat casarea hotărârii instanței de fond, anularea deciziei de concediere nr.1000/02.06.2014, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii și drepturile salariale conform art. 80 alin. 1 Codul muncii.
La data de 31.03.2015 intimatul pârât I. de C. Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine și Lignit a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, nulitatea absolută a apelului declarat de apelant, raportat la dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, coroborat cu art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă pentru neindicarea hotărârii atacate, iar în subsidiar solicită respingerea apelului ca nefondat cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, iar la data de 07.04.2015 apelantul reclamant a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Criticile prin care apelantul contestator susține că, la data desfacerii contractului individual de muncă deținea funcția de secretar al sindicatului, este neîntemeiată, deoarece potrivit prevederilor statutului sindicatului din ICSITPML SA C., mandatul membrilor de conducere este de doi ani, alegerile având loc din doi în doi ani.
Astfel, potrivit art. 5.1 din acest statut „Alegerile se organizează din doi în doi ani, în perioada 15 – 30 ianuarie numai prin vot secret, cu majoritate simplă de voturi prin tururi de scrutin.”
5.7 „Alegerea în organele de conducere este permisă pentru unul sau cel mult două mandate.”
În statut nu a fost reglementată posibilitatea prelungirii tacite a mandatului după expirare, așa încât la data emiterii deciziei de concediere, apelantul contestator nu mai deține funcția de secretar al sindicatului, deoarece nu îi permit prevederile statutului
Prin urmare, în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 60 alin. 1, lit. g din Codul muncii, așa cum susține apelantul contestator.
Emiterea deciziei nr. 1000/02.06.2014 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale apelantului contestator s-a făcut în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a desființării postului pe care a fost angajat.
La desfacerea contractului apelantului contestator angajatorul a avut în vedere prevederile din actul adițional al contractului individual de muncă al acestuia, așa cum sunt prevăzute în art. V3, pct. 1 – 5 din CCM, potrivit cărora persoanele care nu au acoperire în pontaj datorită lipsei de lucrări de specialitate, beneficiază de o perioadă de minim 3 luni de salariu minim pe economie urmând a se desface contractul individual de muncă dacă nu apar lucrări după această perioadă.
În cauză, așa cum rezultă din probele dosarului apelantul contestator a fost retribuit anterior emiterii deciziei prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, cu salariul minim pe economie, în perioada ianuarie – iunie 2014, mai mult decât cele trei luni prevăzute în actul adițional, chiar în lipsa prestării unei activități corespunzătoare încadrării de geolog.
Este de asemenea neîntemeiată susținerea apelantului contestator cu privire discriminarea acestuia în raport cu ceilalți angajați privind asigurarea de lucrări deoarece în această perioadă majoritate salariaților au fost afectați de repartizarea unor lucrări de specialitate, așa cum a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința nr.4623/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul D..
În considerarea celor prezentate Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de contestator împotriva sentinței pronunțate la instanța de fond și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G. G., împotriva sentinței civile nr.485/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. de C. Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine și Lignit.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.05.2015.
Președinte, Judecător,
P. P. M. C.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.M.C.
Tehn.I.C./ex.4/25.05.2015.
Jud.Fond/ C.D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
