Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1415/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1415/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 6207/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1415
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. H. D.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D. PENTRU DUDOI M., A. V., E. E., P. G., cu sediul în C., ..6, jud.D., împotriva sentinței civile nr. 5729 din 20.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul ȘCOALA G. S., cu sediul în S., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, constatând pricina în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 5729 din 20.10.2014 a respins acțiunea formulată de reclamanta S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru reclamanții membrii de sindicat DUDOI M., A. V., E. E., P. G., în contradictoriu cu pârâta unitate școlară ȘCOALA G. S..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații unității de învățământ pârâte, având funcții didactice.
Prin sentințele pronunțate, Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, sentințe menținute de Curtea de Apel C. și confirmate de ÎCCJ prin decizia nr. 3/2011, pronunțată în recurs în interesul legii
Ulterior, Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătită, începând cu 01.01.2010 până la 13.05.2011 sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, soluție pronunțată în concordanță cu decizia nr. 11/2012 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.
Reclamanții consideră că erau îndreptățiți să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile O.U.G nr. 84/2012, pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013, pentru anul 2014.
Instanța a constatat că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanți, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011, care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz.
Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul".
În alineatul 7 a precizat că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În notele de la fiecare anexă în parte s-a prevăzut expres că salariile de încadrarea cuprind majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, majorare acordată prin legea 285/2010 invocată de reclamanți.
Așadar prevederile legii 285/2010 au fost avute în vedere la pronunțarea sentințelor referitoare la drepturile salariale de până la 13.05.2011 și de legiuitor la adoptarea legii de salarizare a personalului din învățământ legea 63/2011, majorarea de 15% fiind inclusă în salariile de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011, până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru membrii de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că judecătorul fondului face o greșită aplicare a dispozițiilor legale aplicabile și o greșită apreciere a situației de fapt, astfel:
În primul rând, în chiar cererea introductivă de instanță, s-a făcut referire la Legea nr. 63/2011 privind salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar.
Însă, așa cum chiar Tribunalul a reținut, Legea nr. 63/2011 face trimitere inclusiv la celelalte acte normative în materia salarizării în vigoare în anul 2011. În consecință, așa cum s-a arătat deja în cererea de chemare în judecată (și cum chiar Tribunalul D. a consfințit prin sentințele pronunțate deja), conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 3 si art. 30 din Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, în tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare.
În egală măsură, instanța de judecată a ignorant faptul că, chiar în cuprinsul Legii nr. 63/2011 - Anexa 5, Capitolul I, art. 11 alin. (2) - se prevede că, la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensațiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de drepturi salariale la un nivel superior, pentru care se acordă aceste compensații.
Or, din moment ce, la data de 31.12.2010, membrilor de sindicat reprezentați li s-a consfințit de către Tribunalul D., Curtea de Apel C. și Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, același nivel de salarizare trebuia asigurat și în anul 2011.
În consecință, judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată a prevederilor legale aplicabile.
Ulterior anului 2011, actele normative în materia salarizării aplicabile în anii 2012, 2013 și 2014 (art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013), au făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 63/2011.
Pentru identitate de rațiune, față de argumentele prezentate la pct. 2, era obligatorie calcularea salariilor la nivelul celor stabilite de Legea nr. 221/2008, la care trebuia raportat salariul în conformitate cu prevederile anterior invocate.
Tribunalul a ignorat și practica depusă la dosar - sentințe definitive și irevocabile - prin care s-au admis cererile formulate de organizațiile sindicale și s-au acordat până la zi drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în baza Legii nr. 221/2008.
În acest sens. Tribunalul Argeș, făcând aplicarea art. 11 alin. (2) din Anexa 5, Capitolul I, a admis cererea inclusiv în ceea ce privește plata diferențelor salariale aferente perioadei 13.05._13 (data pronunțării sentințe 11.
În mod constant, Tribunal Argeș, după ce a reiterat dispozițiile din Legea nr. 63/2011 privind modul de calcul al salariului de bază, a concluzionat: „Cum este și firesc, drepturile salariate astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care reclamanții beneficiau până la . noii legi" (cu referire la anul 2011). Pentru anii ulteriori, Tribunalul a reținut aceleași dispoziții invocate în prezenta acțiune la pct. 2 și urm. A reținut de asemenea, în raport de dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii și art. 162 alin. (3) din Codul muncii, că „angajatorul trebuie să își îndeplinească obligația contractuală de a plați salariul reclamanților așa cum o fost majorat prin OG 15/2008 aprobată prin Legea 221/2008".
Față de ignorarea practicii depuse la dosar, ceea ce generează o situație discriminatorie, de punere în inferioritate a membrilor noștri de sindicat în raport cu colegii lor în județul Argeș, apreciază că judecătorul fondului nu și-a exercitat nici rolul activ.
Pentru toate considerentele detaliate mai sus și în raport de dispozițiile legale și de principiile de drept, apreciază că sentința apelata este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
În consecință, pentru argumentele prezentate, a solicitat instanței să admită apelul astfel cum a fost formulat și să modifice sentința apelată și pe fond să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept, a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 193 alin. (1) și (2), art. 266 și urm și art. 483 alin. (2), art. 517 alin. (4) din C. pr. civ., raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, ale art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013 și ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispozițiilor art.479 alin.(1), teza a II-a C.pr.civ., constată că nu subzistă nici motive de ordine publică și nici alte motive care să poată duce la schimbarea sau anularea acesteia.
Astfel, nu sunt întemeiate criticile apelantului privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile și a aprecierii greșite a situației de fapt, de către prima instanță, în condițiile în care hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede art.425 C.pr.civ.
În acest sens, instanța a reținut judicios că, la data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal din unitatea școlară, în baza art.30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, iar noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce privește salariile pentru anul 2011, instanța reține că au continuat să fie calculate greșit doar până la data de 13.05.2011, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Cu privire la drepturile salariale solicitate după 13.05.2011, instanța de apel reține că începând cu această dată a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
În atare situație este nefondată susținerea apelantului în sensul că drepturile salariale ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul din decembrie 2009, calculat cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 221/2008.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 astfel calculat a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 63/2011 a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilind expres că doar dispozițiile sale sunt aplicabile și doar în raport de acestea se calculează salariile din 2011.
În aceste condiții, susținerea în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Nefondată este și susținerea că pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2013 și-ar găsi temeiul în dispozițiile deciziei nr. 11/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
În privința hotărârilor judecătorești depuse de către reclamant ca practică judiciară și invocate și în apel, se reține că în legislația română precedentul judiciar nu constituie izvor de drept și nu poate constitui, prin el însuși, motiv de admitere a acțiunii, în absența unei legislații care să confirme dreptul dedus judecății.
Astfel, în ceea ce privește sentințele civile invocate ca practică judiciară, acestea sunt hotărâri judecătorești de speță, neavând caracter obligatoriu pentru modul de soluționare a altor spețe, întrucât, în sistemul de drept român, practica judiciară nu este izvor de drept.
Singurele excepții când precedentul judiciar capătă statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instanțele de judecată, sunt cele reprezentate de deciziile date de către Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) în materia „recursului în interesul legii” (cale extraordinară de atac prin care se urmărește asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul țării) și deciziile Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea: unui text de lege, a unei legi în ansamblul ei, a unei ordonanțe ori a regulamentelor Parlamentului.
Cum, în cauză, sentințele civile nu fac parte din cele două categorii de excepții, susținerea apelantului privind discriminarea și egalitatea de tratament, va fi înlăturată ca fiind nefondată.
Așadar, Curtea apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, o va păstra și potrivit art. 480 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat, menținându-se sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru reclamanții membrii de sindicat DUDOI M., A. V., E. E., P. G. cu sediul în C., ..6, jud.D., împotriva sentinței civile nr. 5729 din 20.10.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul ȘCOALA G. S., cu sediul S., jud. D..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. H. D. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MHD/4 ex.
Jud. fond:C. C.
Data red. 20.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
