Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3008/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3008/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 679/54/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3008
Ședința publică din data de 24 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către C. I., împotriva deciziei civile nr.1431/18.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reprezentată de consilier juridic N. F., lipsind revizuientul..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că prin serviciul registratură, revizuientul a depus răspuns la întâmpinare, iar Sindicatul „Lignitul” Oltenia a depus o cerere de intervenție accesorie în sprijinul revizuientului, după care, instanța a pus în discuție, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2, admisibilitatea cererii de intervenție.
Consilier juridic N. F., a solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie ca inadmisibilă, lipsită de interes și nefondată.
Instanța, având în vedere că cererea de intervenție formulată de Sindicatul „Lignitul” Oltenia sprijină numai apărarea revizuientului, în condițiile art. 61 alin. 3 și, avându-se în vedere și dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod. pr. civ., constată că cererea de intervenție este admisibilă în principiu.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. cu nr._, reclamantul C. I. a solicitat a se dispune obligarea pârâtei ., la plata drepturilor salariale, a tichetelor de masă și a primelor acordate în perioada 22.06.2011 – 07.12.2012, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 4464 din 21 noiembrie 2014, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de către reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta ..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. I..
Prin decizia civilă nr.1431/18.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr.4464/21.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Salariatul are, potrivit art.39 alin.1 lit.a Codul muncii, dreptul la salarizare pentru munca depusă iar angajatorul are, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul individual de muncă.
Contractul individual de muncă, este definit de disp.art.10 Codul muncii, ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Salariul este definit de art.159 alin.1 Codul muncii, ca reprezentând contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, cuprinzând potrivit art.160 Codul muncii salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salarizare pentru munca depusă, se naște așadar ca urmare a derulării unui raport de muncă între angajat și angajator, raport de muncă consfințit prin contractul individual de muncă încheiat între părți.
Dispozițiile legale menționate mai sus, în temeiul cărora apelantul ar fi putut solicita drepturile salariale, tichetele de masă și primele menționate în cererea de chemare în judecată, nu sunt însă incidente în cauză întrucât, angajatorul a emis decizia nr.251/22.06.2011 privind încetarea contractul individual de muncă al apelantului,(decizie care deși contestată de apelant, a fost menținută de instanța de judecată-decizia nr.5080/18.04.2013 a Curții de Apel C.),
Este adevărat că, în urma punerii în executare a sentinței civile nr.7828/05.12.2012, prin care Tribunalul Gorj a anulat decizia nr.251/22.06.2011 de încetare a contractului individual de muncă, angajatorul a emis decizia nr.511/07.12.2012, prin care apelantul a fost reintegrat pe funcția deținută anterior iar ulterior la data de 08.12.2012, între părți a fost încheiat un act adițional la contractul individual de muncă.
Acest act adițional nu-i conferă însă apelantului dreptul reglementat de art.39 alin.1 lit.a din Codul muncii, pentru perioada menționată în acțiune întrucât, prin decizia civilă nr.4080/18.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2011*, a fost admis recursul declarat de angajator împotriva acestei sentințe și fost modificată sentința civilă nr.7828/05.12.2012, în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție accesorie.
Curtea a reținut astfel că începând cu data emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă, apelantului i-a încetat calitatea de salariat și nu mai poate fi beneficiarul disp.art.39 alin.1 lit.a Codul muncii, acțiunea prin care acesta solicită drepturi salariale, tichetele de masă și prime, începând cu data de 22.06.2011 - data încetării contractului individual de muncă, fiind lipsită temei legal.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire C. I..
În motivare, se arată că instanța de apel, respingând apelul, a omis să cerceteze două dintre motivele de apel (casare), pe care le-a invocat în cererea de apel și s-a pronunțat asupra unor lucruri pe care nu le-a cerut prin cererea de apel.
În considerentele sentinței, pag. 3, alin. 4 și următoarele, instanța preia principalul motiv de apel, respectiv, ,,Instanța nu nominalizează în considerentele sentinței legalitatea actului adițional nr. 385/08,12.2012 de prin care am convenit cu pârâta restabilirea continuității CIM-ului pentru perioada de la 22.06.2011 până la 07.12.2012, urmare încetării CIM-ului prin decizia nr. 251/22.06.2011 fiind practic o retractare a acestei decizii, confirmarea valabilității CIM-ului cu revisalul nr._/19.08.2014 și a adeverinței nr. 7404/10.05.2013, înscrisuri pe care mi-am întemeiat cererea, fără să arate motivul pentru care nu au fost reținute pentru stabilirea situației de fapt
În expunerea motivelor pentru care a respins apelul ca nefondat, instanța de apel, nu analizează în nici un fel legalitatea actului adițional nr. 385/08.12.2012, prin care am negociat cu pârâta restabilirea continuității CIM-ului deja data de 01.04.2004 și urmare acestuia, valabilitatea CIM-ului pe toată perioada de la 01.04.2004 până la 13.06.2013,
Nu există nici o motivare cu privire la Revisalul nr._/19.08.2014, prin care pârâta confirma valabilitatea Contractului individual de muncă pe perioada de la 01.04.2004 și până la 13.06.2013, document care confirmă că pârâta a respectat prevederile art. 16 alin. 2, art. 34 alin. 3 și 5 din Codul Muncii, coroborate cu art. 3 și 8 din H.G. nr.500/2011.
Raportat la situația de fapt, respectiv la valabilitatea CIM-ului pe toată perioada 01.04.2004 - 13,06.2013, pârâte avea obligația de a-i acorda toate drepturile salariale și de personal și pentru perioada 22.06._12, respectiv să-și respecte prevederile din CIM.
Motivarea de către instanța de fond a faptului că „în speță, în perioada 22.06.2011 - 07.22,2012, reclamantul practic nu a mai avut un contract individual de muncă de vreme ce acesta încetase prin decizia nr. 251 din 22.06.2011 astfel că angajatorului nu îi mai revine obligația de a achita drepturile salariale aferente", reprezintă o aplicare și interpretare greșită a situației de fapt și a legii.
Actul adițional nr. 385/08.12.2012 (filele 5,6,7 din dosar) stabilește continuitatea
relațiilor juridice de muncă cu pârâta și valabilitatea CIM-ului nr. 1503/01._ -
de la 01.04.2004 până la data de 13.06.2013 valabilitate confirmată de pârâtă prin
revisalul nr._/19.08.2014 (fila 49 din dosar)și adeverința nr.740/10.05.2013 (fila 50 din dosar).
În speță, reintegrarea la data de 07.12.2012 prin punerea în executare a sentinței Tribunalului Gorj nr. 7828 din 05.12.2012prin care a fost anulată decizia nr. 251 din 22.06.2011, a impus reluarea funcției deținute anterior, în baza vechiului CIM (l503/01.04.2004), fără a exista modificări în ceea ce privește clauzele acestuia, punerea în executare fiind vremelnică până la o soluția irevocabilă. Ori, la data de 08.12.2012 nu era redactată sentința nr. 7828, nu se promovase recursul, acesta fiind promovat la data de 21.01.2013, așa cum rezultă din fișa dosarului nr._/95/2011, extrasă din ecrisul Tribunalului Gorj.
Contractul individual de muncă nr. 1503 din 0l.04.2004, este un act juridic și reprezintă manifestarea de voință dintre reclamant și pârâtă, prin el stabilindu-se drepturi și obligații reciproce și corelative ce alcătuiesc conținutului raportului juridic de muncă, fiind guvernat de principiul libertății de voință exprimat.
Modificarea intervenita prin actul adițional nr. 385/08.12.2012 nu este supusă unor restricții sau limitări.
Modificarea mutuală prin actul adițional prin restituirea valabilității CIM-ului de la data de 01.04.2004 și modificarea principalelor elemente ale acestuia(loc de muncă, funcție, salariu), conform 41 C. muncii reprezintă consecința existenței CIM-ului nr. 1503/01.04.2004 aflat în executare pe perioadă nedeterminata (nu vremelnic prin punerea în executare a unei sentințe civile provizorii), în formă scrisă, condiție ad validitatem, și reprezintă expresia consimțământului neviciat al subsemnatului și reprezentantului pârâtei, nefiind încheiat în mod abuziv, prin amenințări sau prin fraudarea vreunei din părți ori prin ignorarea acordului său.
În cazul în care pârâta constata că CIM –ul a fost modificat în mod abuziv, prin amenintări sau prin fraudarea acesteia, avea posibilitatea ca în temeiul art. 57 Codul Muncii, pe toata perioada de valabilitate a CIM nr.1503/01.04.2004, respectiv până la data de 13.06.2013, să solicite anularea actului adițional nr. 385/08.12.2012, pârâta neexercitându-și acest drept".
Motivarea instanței de apel raportat la prevederile art. 39 alin. 1 lit. a din Codul Muncii (dreptul la salarizare pentru munca depusă) și a art. 159 alin. 1 Codul Muncii (salariul reprezintă contracompensația muncii depuse de salariat), nu au legătură cu cauza.
În cauză, nu este acțiunea pârâtei prin care să fi solicitat obligarea la restituirea de drepturi necuvenite, astfel încât instanța să motiveze sentința pe aceste temeiuri de drept.
Nici motivarea potrivit căreia nu pot beneficia de drepturile salariate pretinse, motivat de faptul că pârâta a emis decizia nr. 251/22.06.2011 de încetare a CIM-ului de decizia nr. 4080/18.04.2013 a Curții de Apel C., nu poate fi primita.
În cauză, actul adițional 385/08.12.2012, înlătură efectele deciziei nr. 251/22.06.2011 confirmată de Curtea de Apel C. prin sentința nr. 4080/18.04.2013 și îl repune în situația anterioară emiterii acestei decizii, respectiv continuitatea CIM-ului pe toată perioada 01.04._13.
Modificarea intervenită prin actul adițional nr. 385/08.12.2012 nu este supusă unor restricții sau limitări.
Modificarea mutuală prin actul adițional 385/08.12.2012 prin restabilirea valabilității CIM –ului de la data de 01.04.2004 și modificarea principalelor elemente ale acestuia (loc de muncă, funcție, salariu) conform art. 41 C. muncii, reprezintă consecința existenței CIM ului nr.1503/01.04.2004 aflat în executare pe perioada nedeterminată, în formă scrisă și reprezintă expresia consimțământului neviciat al părților, nefiind încheiat în mod abuziv, prin amenințări sau fraudarea vreuneia din părți, ori prin ignorarea acordului său, situație ce impune respectarea lui de către pârâtă și plata tuturor drepturilor cuvenite pentru perioada 22.06._12.
În drept cererea este întemeiată pe art.509 alin.1 pct.1 C.pr.civ.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de revizuire.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, va respinge cererea de revizuire și cererea de intervenție accesorie, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod. pr. civ., Curtea reține că se invocă omisiunea cercetării a două dintre motivele de apel:
1) nu se analizează susținerile privitoare la legalitatea actului adițional nr. 385/8 dec. 2012;
2) nu s-a răspuns nici susținerilor ce vizează existența mențiunii nr._/19 august 2014 din Revisal, prin care pârâta confirmă valabilitatea contractului individual de muncă pe perioada 1 aprilie 2004/13 iunie 2013.
În același timp, se invocă și pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut - raportarea la dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. c și art. 159 alin. 1 din Codul Muncii ce nu au legătură cu cauza, neexistând o cerere formulată de angajator prin care să se pretindă obligarea salariatului la restituirea de drepturi necuvenite.
Referitor la aceste susțineri, Curtea reține că, în fața instanței de apel, petentul a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 4464/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, iar prin decizia nr. 1431/2015 – a cărei anulare se solicită, instanța a respins apelul ca nefondat.
Cât privește susținerea potrivit căreia instanța de apel nu ar fi analizat toate motivele invocate prin cererea de apel, Curtea reține că, în considerentele deciziei, se face vorbire despre actul adițional întocmit la data de 8 dec. 2012, susținându-se că acesta nu îi conferă apelantului dreptul reglementat de art. 39 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
În același timp, făcându-se trimitere la dezlegările cu valoare de lucru judecat date prin decizia nr. 4080/18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. - potrivit cărora data încetării contractul individual de muncă este data emiterii deciziei de încetare a acestuia, Curtea a înlăturat în mod implicit, ca lipsite de relevanță, toate argumentele privitoare la înscrisurile întocmite ulterior datei de 22 iunie 2011, prin care se tindea a se dovedi că nu ar fi încetat calitatea de salariat după această dată - inclusiv înregistrarea mențiunii din Revisal, de care se face vorbire în motivele contestației.
Nu poate fi primită ca fiind fondată nici susținerea potrivit căreia instanța de recurs s-ar fi pronunțat aupra a ceea ce nu s-a cerut, atâta timp cât instanța de apel a făcut mențiune expresă că dispoziții legale menționate „nu sunt incidente în cauză”.
Față de toate aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile art. 509 alin. 1 Cod. pr. civ., Curtea urmează a respinge cererea de revizuire.
Referitor la cererea de intervenție voluntară admisă în principiu potrivit celor menționate în practicaua prezentei decizii, Curtea reține următoarele:
Nu este fondată excepția lipsei de interes a acesteia atâta timp cât, potrivit dispozițiilor art. 214 din Codul Muncii „ (1) Sindicatele, federațiile și confederațiile sindicale, denumite în continuare organizații sindicale, sunt constituite de către salariați pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale, precum și al apărării drepturilor individuale și colective ale acestora prevăzute în contractele colective și individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu, precum și în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte.”
În același timp însă, dat fiind caracterul accesoriu al acesteia față de cererea de revizuire, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, va fi, de asemenea, respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, cererea de revizuire formulată de către C. I., împotriva deciziei civile nr.1431/18.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul „Lignitul” Oltenia în sprijinul revizuientului.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.06.2015.
Președinte,Judecător,
L. E. C. T. Grefier,
I. B.
Red.jud. LE / 10 iulie 2015
Tehn.red. IB /2ex/
Jud.fond M V.
Jud apel T Ț., M P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3889/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
