Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3889/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3889/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1105/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3889
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. Ț. - Judecător
- M. C. - Președinte Instanță
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT C. M., apelant C. M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., Jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1922/14.05.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR.7, cu sediul în Dr. Tr. S., ., Jud. M., având ca obiect calcul drepturi salariale Salariul de bază potrivit încadrării, calcularea sporului de vechime în muncă și diferențele salariale pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că este primul termen de judecată în care părțile sunt legal citate, și văzând că prin cererea de apel nu s-au propus administrarea de probe noi, iar intimații nu au depus întâmpinare, Curtea apreciază că nu se impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului în fața instanței de apel, motiv pentru care în baza art. 482 raportat la art.244 NCPC și respectiv art.394 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească în apel, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul M. prin sentința civilă nr.1922 de la 14.05.2015 a respins acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. – CUI_, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele membrului de sindicat C. M. CNP-_ domiciliată în Drobeta T. S. ., ..9, ., în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu program prelungit nr. 7 T. S. - CUI_, cont bancar nr. RO 47 TREZ__ deschis la Trezoreria Dr. Tr. S., cu sediul în Tr. S. cu sediul în Tr. S., ., județul M..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta C. M. este salariata pârâtei Grădinița cu program prelungit nr.7 in funcția de îngrijitor I cu o vechime în muncă de 6 ani și 3 luni așa cum rezultă din adeverința nr.284/12.06.2014 emisă de pârâtă.
Prin acțiunea adresata acestei instanțe reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la calcularea salariului de bază potrivit încadrării la nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, pe perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii, calcularea sporului de vechime in munca ce se cuvine reclamantei in raport de vechimea in munca ca procent din salariul de baza calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe ultimi trei anii anteriori introducerii acțiunii, precum si la plata diferențelor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate si cele cuvenite petitelor 1 si 2 pe perioada de trei ani anteriori introducerii acțiunii.
Instanța a apreciat acțiunea neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Reclamanta având funcția de îngrijitor I in cadrul pârâtei, funcție nedidactica, are salariul de baza stabilit in funcție de salariul de încadrare prevăzut de OG nr. 10/2008, la care se adaugă sporul de vechime in muncă corespunzător transei de vechime avute .
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 ” Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”
În aplicarea acestui text de lege, începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază ale funcțiilor de execuție si ale funcțiilor de conducere cuprind sporul de vechime in munca si alte sporuri si indemnizații care fac parte din salariul de baza, conform prevederilor art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010.
Prevederile art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010 definesc în același mod salariul de baza: „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010**) privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009*), cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Din adresa nr.257/12.05.2015 a pârâtei Grădinița cu program prelungit nr.7 reiese că reclamanta are un salariul de încadrare conform OG nr. 10/2008 de 675 lei, la care se adaugă un spor de vechime de 68 lei, ceea ce înseamnă ca potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009 aceasta are un salariul de încadrare de 700 lei .
In aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010, în cazul in care pe parcursul anului personalul nedidactic trece la o alta transă de vechime in munca, la salariul de baza astfel constituit se va aplica numărul de clase prevăzute de art. 11 din Legea nr. 284/2010 corespunzătoare gradației pe care urmează sa o primească. Astfel, la trecere în alta transa de vechime in munca, clasele corespunzătoare se aplica la salariul de baza constituit din salariul de încadrare prevăzut in OG nr. 10/2008 la care se adaugă procentele deținute până la apariția Legii 284/2010. Salariul de baza astfel constituit se compara cu nivelul salariului minim de baza în învățământ rezultat în urma aplicării prevederilor OUG nr. 19/2011, respectiv 812 începând cu luna decembrie 2012, care se aplica în cazul în care salariul de baza rezultant era mai mic decât acest plafon.
Reclamanta a solicitat aplicarea prevederilor HG nr. 1225/2011 si HG nr. 871/2013 si HG nr. 23/2013 privind stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat la plata.
Potrivit art. 1 și 2 din HG 1193/2010 „salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Cât privește HG 1225/2011 în art. 1 și 2 s-au prevăzut următoarele: „Art. 1 - Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Art. 2 - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Dispozițiile legale menționate au creat obligații pentru angajatori numai sub aspectul cuantumului salariilor de bază minime brute ce urmau a fi achitate în perioada de referință a fiecărui act normativ menționat; când în stabilirea salariului de bază al unui salariat interveneau elemente (diverse sporuri) care asigurau depășirea acestui nivel, dispozițiile legale menționate nu puteau fi incidente în sensul ca sumele menționate în cele două acte normative să fie utilizate pentru determinarea salariului de bază al angajatului respectiv.
Un argument în susținerea celor expuse îl constituie prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 283/2011.
Prin art. 10 alin.1 din Legea nr. 284/2010 s-a prevăzut că „salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință”.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 283/2011 a prevăzut că „valoarea de referință se menține și în anul 2012 la 600 lei.”
Rezultă din norma legală citată că, deși salariul de bază minim brut garantat în plată a fost stabilit, prin HG 1225/2011, la 700 lei lunar pentru anul 2012, pentru stabilirea salariilor de bază din sistemul bugetar nu era utilizat acest cuantum, ci valoarea de referință, stabilită a fi de 600 lei în anul 2012.
Referitor la plata diferențelor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 750 lei, corespunzător clasei 1 de salarizare, potrivit HG nr. 23/2013 si HG nr. 871/2013 instanța va reține că, prin HG nr. 23/2013 si HG nr. 871/2013, invocată de reclamantă, statul garantează plata unui salariu de bază minim, pentru toți salariații, stabilind totodată obligația angajatorilor de a nu acorda salariaților un salariu de bază mai mic decât acela.
Acest lucru s-a întâmplat și în cazul reclamantei, angajatorul acordându-i acesteia un salariu de bază superior celui reglementat de actele normative invocate.
Reclamanta a contestat includerea sporului de vechime în salariul de bază, apreciind că sporul de vechime trebuie i se calculeze separat ,,prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și în sectorul bugetar” salariul de bază include sporul de vechime.
Pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de O.G.10/2008 la care se adaugă sporul de vechime. Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării O.U.G.19/2012.În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011 și Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
Conform adresei nr.257/2015 emisă de pârâtă a rezultat că salariul reclamantei a fost calculat corect potrivit dispozițiilor legale susmenționate.
Având in vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea, pârâta făcând o corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământ M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
În mod greșit instanța de fond a apreciat ca după . Legii 1/2011 si a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare in învățământ care a presupus pornirea de la salariul de baza in care este inclus si sporul de vechime.
Astfel, disp. art. 160 din Codul muncii prevăd ca „ salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile si alte adaosuri”, iar actele normative incidente sau raportat nu la salariul ca întreg ci la salariul de baza ca si componenta a salariului integral.
Deci, salariul de baza este salariul de încadrare, salariu care trebuie sa fie cel puțin egal cu salariul minim pe economie.
Ori, in componenta acestuia nu poate fi inclus si sporul de vechime întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 160 din Codul muncii, care prevăd acest spor ca o component distincta a salariului.
Este evident ca, daca se compară salariile minime pe economie si salariile de încadrare ale membrului de sindicat se observă fără putința de tăgada ca parata nu a respectat legislația in vigoare care stabilea cuantumul salariului minim pe economie, aceasta încadrând membrul de sindicat pe un salariu mult inferior celui stabilit de legiuitor.
Ori, in toate actele normative prin care salariul minim a fost modificat din 2011 pana in prezent, la art. 2 se prevede in mod expres ca pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata”.
Este evident că în cauza nu sunt incidente disp. art. 4 alin.l din Legea 283/2011 întrucât s-ar încălca disp. art. 2 din HG 1225/2011 care prevăd în mod expres ca nu pot fi stabilite salarii la un nivel inferior celui stabilit la art. 1, respectiv de 700 lei.
Potrivit art. 38 din L.53/2003 republicata „ salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege”.
Ori, conform art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii „ angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractual colectiv de munca si din contractual individual de munca „.
Astfel, art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 922/ 27.12.2011) prevede: „începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1”
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013:
„(1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în
plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie
pe lună în anul 2013
(2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 „, iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 703/ 15.11.2013):
„Art. 1. – (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.
(2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Art. 2. – Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită apelul, să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile Legii nr. 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamanta contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011 și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, se constată că reclamantei i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008, la Legea 330/2009, OG nr. 1/2010 și Legea nr. 285/2010, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul de fond rezultă cu claritate că reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 Codul muncii și cele ale art. 2 din HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. ÎN NUMELE MEMBRULUI DE SINDICAT C. M., apelant C. M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., Jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1922/14.05.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR.7, cu sediul în Dr. Tr. S., ., Jud. M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. M. |
28.09.2015
Red.jud.C.M.Ț.
4 ex/AS
j.f.C.A.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 482/2015.... → |
|---|
