Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2492/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2492/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 10126/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2492/2015

Ședința publică de la 19 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. S.

Judecător L. M. L.

Grefier N. A.

*****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta T. S., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat B. C. din C., ., nr. 25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 1343 din 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, prin serviciul registratură apelanta reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamanta T. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtului la plata prejudiciului rezultat ca diferență între salariul lunar brut calculat prin luarea în considerare a salariului de bază în cuantum de 850 lei lunar pentru intervalul 01. 01._14 și 900 lei lunar pentru intervalul 01. 07. 2014- data pronunțării hotărârii judecătorești, la care să fie adăugate sporurile cuvenite și acordate în prezent în procentul ce va fi aplicat pe cuantumul salariului de bază menționat, și salariul lunar brut diminuat, acordat in cuantum de 1028 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1343 din 12 martie 2015 pronunțată de Tribunalul D., s-a respins acțiunea formulată de reclamanta T. S. în contradictoriu cu paratul S. Judetean de Urgenta C..

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:

Reclamanta este salariata pârâtului în funcția de infirmieră în baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminată, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar.

Prin demersul său judiciar solicită obligarea pârâtului la plata prejudiciului constând în diferența dintre salariul lunar brut calculat prin luarea în considerare a salariului de bază în cuantum de 850 lei lunar pentru intervalul 01. 01. 2014 – 30. 06. 2014 și 900 lei lunar pentru intervalul 01. 07. 2014 - data pronunțării hotărârii judecătorești, la care să fie adăugate sporurile cuvenite și acordate în procentul ce va fi aplicat pe cuantumul salariului de bază menționat și salariul lunar brut diminuat ce i-a fost acordat.

Potrivit art. 164 codul muncii: "(1)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului."

În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul.

Este salariul care, în fiecare țară, are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim fiind considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc. ale salariaților.

În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului, nu cel stabilit eventual prin contracte colective de muncă ca salariu minim brut pe unitate.

Din analiza acestui text de lege rezulta ca nu exista identitate intre acesta si salariul de baza stabilit in condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.

Legislația muncii interzice ca salariul brut lunar sa fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țara, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.

Pe de altă parte nicio dispoziție legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe țară și la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.

Salariul de bază se stabilește în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâtul le-a respectat.

Începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcției, egal cu cel din luna decembrie 2009 și a inclus și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 la lege.

Astfel, potrivit Notei din anexa II/2 "în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea."

În anul 2011 au fost aplicate dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 potrivit cărora „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

Deci potrivit anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate reprezintă elemente ale sistemului de salarizare incluse în cuprinsul salariului de bază.

Prin OUG 19/2012 și OUG 84/2012 și respectiv OUG nr. 103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 - 2014. Ca urmare s-a menținut introducerea sporului de vechime în salariul de bază, așa cum fusese reglementată de Legea 330/2009 și legea 285/2010.

Astfel pentru anul 2012 au fost aplicate prevederile OUG 19/2012 potrivit cărora "(1)Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a)cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b)cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

(2) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Pentru anul 2013 au fost aplicabile prevederile OUG 84/2012 "În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".

Pentru anul 2014 au fost aplicate prevederile art.1 alin.(1) și (2) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în conformitate cu care:

- A. 1 "În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare."

- A. 2 "În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

În consecință, în raport de succesiunea actelor normative enunțate și de prevederile acestora, nu s-a putut reține susținerea reclamantei în sensul că pârâtul nu a avut justificare legală cu privire la modul de calcul al salariului aferent anului 2014 .

În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe tara, pentru perioada dedusă judecății se aplică prevederile HG nr. 871/2013 care stabilesc acest salariu după cum urmează:

- 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora;

- 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore în medie pe lună în anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că pârâtul a respectat cerința ca valoarea salariului brut lunar să nu fie sub nivelul salariului de baza minim brut pe țară stabilit prin hotărârea de guvern mai sus enunțată.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța a constatat că pârâtul nu a produs reclamantei prejudiciul invocat de aceasta, astfel că a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că este angajata intimatului în funcția de infirmieră și a constatat faptul că angajatorul a refuzat să-i acorde un salariu lunar brut care să aibă în compunere salariul de bază în cuantum de 850 lei după data de 01.01.2014 și de 900 lei lunar după data de 01.07.2014, încălcând astfel prevederile H.G. 871/2013. La salariul de bază minim brut pe țară trebuia să adauge sporurile calculate procentual din cuantumul de 850 lei, respectiv 900 lei lunar.

A făcut referire la Adresa nr.8471/04.04.2014 în care se arată că la nivelul angajatorului său, în anul 2014, cele trei categorii de sporuri (de vechime, de prevenție și prima de stabilitate) se calculează printr-o raportare injustă nu la salariul de bază minim de 850, respectiv 900 lei pe lună, ci la salariul de bază existent în grilă la 31.12.2009 în cuantum de 681 lei.

Mai arată că nici intimatul și nici instanța de fond nu au putut înțelege deosebirea de conținut între salariul brut (care cumulează toate drepturile salariale) și salariul de bază! Susține că a arătat în acțiunea introductivă, în răspunsul la întâmpinare, precum și în concluziile scrise, prevederile art. 160 C. muncii potrivit cărora: „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" și prevederile art. 12 din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora: „Salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare...".Așadar, salariul de bază - care constituie prin cuantumul său obiectul acțiunii introductive - este o componentă distinctă a salariului brut, iar în anul 2014 nu trebuia ca salariul de bază să aibă în compunere o altă componentă distinctă, adică sporurile.

Precizează că, de la prevederile art. 160 C. muncii și art. 12 din Legea nr.284/2010 au existat derogări în contextul crizei economice, stabilite prin Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 (art. 1 alin.5), potrivit cărora „în salariul de bază sunt cuprinse și sporurile". Dar, la nivelul anului 2014 aceste derogări nu au mai produs efecte juridice deoarece actele normative în cauză nu se mai aflau în uz:

- Legea nr.330/2009 a fost abrogată prin art.39 lit. w din Legea nr.284/2010;

- Legea nr.285/2010 a reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice doar pentru anul 2011!

A menționat că sfidând această realitate juridică cu privire la durata prevederilor derogatorii, intimatul a consemnat în întâmpinare faptul că, deși abrogată, Legea nr.330/2009 continuă să producă efecte „beneficiind de principiul ultraactivității", iar instanța de fond și-a însușit susținerea... ultraactivității unei legi abrogate, motivând pe aproximativ jumătate de pagină legalitatea includerii în salariul de bază la nivelul anului 2014, a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare conform prevederilor din cele două acte normative....abrogate!

Mai arată că, instanța de fond a dovedit o limită și în interpretarea textelor de lege potrivit cărora cuantumului salariului de bază, ca și componentă, distinctă a salariului brut, trebuie să i se asocieze în mod obligatoriu condiția respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe țară.

Astfel, potrivit art. 164 alin. 1 C. muncii „Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă se stabilește prin hotărâre a Guvernului", iar respectarea acestei norme legale imperative s-a și materializat pentru anul 2014 în H.G. nr. 871/2013 care la art. 1 alin. 1 prevede: „Începând cu data de 01.01.2014 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar", iar la art. 2 stabilește: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1 ". Și totuși, în cauza prezentă intimatul a recunoscut că salariul de bază acordat în anul 2014 a fost cel din grilă la ... 31.12.2009!

A mai menționat că instanța de fond a motivat în mod neîntemeiat aplicarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 potrivit cărora în anul 2014 cuantumul brut al salariului de bază (și al sporurilor) se menține la nivelul acordat în luna decembrie 2013.

A arătat că această motivare nu este aplicabilă speței pentru că:

a) Atât H.G. 871/2013 cât și O.U.G. 103/2013 au fost publicate în același M. Of. nr. 703 din 15.11.2013, iar organul emitent (Guvernul României) a oferit simultan pentru legislația muncii două categorii de reglementări care se aplică corelativ și nu se exclud reciproc.

b) Așa cum a stabilit O.U.G. 103/2013, în anul 2014 se mențin salariile de bază acordate în luna decembrie 2013, dar situația de excepție, respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară, nefiind de competența acestui act normativ a făcut obiectul H.G. 871/2013 la care a trimis imperativ art. 164 C. Muncii. Astfel, începând cu 01.01.2014 se aplicau concomitent, regula (adică O.U.G. 103/2013) cât și excepția (adică H.G. 871/2013 în spiritul art.164 C. muncii).

A mai precizat că, nici prevederile art. 164 alin.3 C. muncii (angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară) nu contrazic prevederile alin.2 (angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin c.i.m. sub salariul de bază minim brut orar pe țară), întrucât în cazurile în care salariatul nu beneficiază de sporuri, indemnizații, etc., salariul de bază reprezintă ... salariul brut! Ori, dreptul la sporuri are o altă susținere legală și nu pe cea de completare a cuantumului salariului de bază pentru a ajunge astfel la limita salariului minim brut pe economie.

Susține, concluzionând, că salariul de bază încasat de reclamantă în anul 2014 nu poate fi echivalat cu cuantumul salariului brut și nici nu poate fi echivalat cu salariul existent în grilă la nivelul lunii decembrie 2009, așa cum a recunoscut intimatul.

A solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 480 alin.2 N.C.P.C. schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive urmare a rejudecării fondului conform art. 476 alin. 1 N.C.P.C.

A solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul D. ca temeinică și legală.

Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, astfel că drepturile salariale s-au stabilit prin lege: Legea 330/2009 Anexa II/2, Legea 284/2010 - Anexa III, dar si prin legile anuale de salarizare începând cu Legea 285/2010, OUG 80/2010 aprobată prin Legea 283/2011, OUG 84/2012, OUG 19/2012 privind recuperarea ultimelor diminuări salariale operate prin legea 118/2010 și OUG 103/2013 - instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.

După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere, iar sporul de vechime inclus în bază se recunoaște prin acordarea a 5 gradații în raport cu 5 tranșe de vechime în muncă – potrivit art. 16 din același act normativ.

Prin acest act normativ s-au stabilit două categorii de sporuri, sporuri incluse în bază și sporuri rămase în afara bazei reglementate prin art. 18-22, fiind statuată regula potrivit căreia sporurile neincluse în bază nu trebuie să depășească un anumit procent, respectiv 30% în condițiile art. 23 alin. 2 potrivit cărora suma sporurilor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.

Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.

Aceste acte normative și-au produs efectele în sensul că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, precum și alte sporuri după caz.

În anexa II la Legea 330/2009 sunt stabilite salariile de bază pentru fiecare funcție specifică respectivei categorii profesionale (clase de salarizare, coeficienți de ierarhizare), iar prin Notă la Anexa II la legea 330/2009 se prevede că în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea.

Prin noua lege cadru a salarizării care a abrogat legea cadru anterioară, respectiv prin Legea 284/2010, sporurile de vechime nu au fost excluse din salariul de bază, astfel că acest act normativ a păstrat soluțiile legislative anterioare.

În această ordine de idei, trebuie subliniat faptul că sporurile neincluse în bază sunt reglementate prin art. 17-21, sporul de vechime inclus în bază este recunoscut în continuare prin acordarea de gradații corespunzătoare a 5 tranșe de vechime potrivit art. 11 alin. 3 din lege, iar regula este că suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, potrivit art. 22 alin. 2 din legea cadru.

În Anexa III la Legea 284/2010 sunt stabilite salariile de bază (clase de salarizare, coeficienți de ierarhizare) pentru fiecare funcție specifică familiei ocupaționale respective, iar prin Note la această anexă, este prevăzută regula potrivit căreia la clasa de salarizare se adaugă maximum 9 clase de salarizare corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă.

Ultima lege cadru a salarizării se aplică etapizat, astfel că anual s-au adoptat acte normative în acest sens, în intervalul 2011-2014, inclusiv în 2015.

Așadar, dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază.

Așa cum s-a arătat în precedent, între sporurile pe care legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă, sau sporul de prevenție ori prima de stabilitate, în cazul concret de față.

Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință.

Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.

Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.

De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 pct. II OUG 80/2010, art. 1 OUG 84/2012 cu trimitere la art. 1 din OUG 19/2012 si art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.

Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.

Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamanta contestă de fapt această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.

Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, dar și a celorlalte legi anuale de salarizare din 2011, 2012 si 2013, 2014, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază, deci nu se acordă separat.

Concluzia care se impune este că pentru personalul din care face parte reclamanta, cuantumul salariului de bază s-a stabilit inițial, la aplicarea legii 330/2009, utilizând salariul de încadrare prevăzut de legea anterioară la care s-a adăugat sporul de vechime, sporul de prevenție și prima de stabilitate, după caz, aplicându-se ulterior dispozițiile Legii cadru 284/2010 și legile anuale de salarizare, dar fără utilizarea coeficienților de ierarhizare si a valorii de referință, inclusiv disp. legii 285/2010 și ale OUG 19/2012, privind recuperarea in 2011 si 2012 diminuărilor salariale operate prin legea 118/2010.

De asemenea, din înscrisurile anexate la dosarul de fond rezultă că reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2014 – HG 871/2013, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.

Față de toate aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta T. S., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat B. C. din C., ., nr. 25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 1343 din 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D..

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.

Președinte,

D. S.

Judecător,

L. M. L.

Grefier,

N. A.

Red. Jud. L.M.L./27.05.2015

Tehn. N.A./ 4 ex.

J. f. M.R.Martmann

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2492/2015. Curtea de Apel CRAIOVA