Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2113/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2113/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 2101/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2113
Ședința publică de la 27 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. R.
Judecător- S. P.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT ZONA B., cu sediul în B., ., județul O., în numele membrilor de sindicat C. G. și D. L. I., împotriva sentinței civile nr.34 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. D. DOBREȚU, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin cererea depusă la dosar, la data de 22.04.2015, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, raportat la art. 394 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.34 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT ZONA B., cu sediul în orașul B., ., județul O., în numele membrilor de sindicat: C. G. CNP._ și D. L. I., CNP._, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. D. DOBREȚU, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Membrii de sindicat au desfășurat activitate în cadrul pârâtei Școala G. „D.” Dobrețu, unitate bugetară, în calitate de personal nedidactic (îngrijitori), fiind salarizați începând cu anul 2010, potrivit legii unice de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.
Conform art. 30 lin. 5 din Legea nr. 330/2009, „ În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
În art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 se prevede: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de baza la data de 31 decembrie 2009, stabilite in conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, aprobata prin Legea nr. 300/2009”, iar potrivit art. 30 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 330/2009, „Noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „ Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Prin OUG 19/2012 art. 1 - Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
În anii 2013-2014, prin OUG 84/2012 și respectiv OUG 103/2013 s-a prevăzut că se mențin în plată cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea –cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Reclamantul a arătat că salariile membrilor de sindicat au fost stabilite în mod nelegal fiind sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În conformitate cu prevederile HG nr.1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2011 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011, potrivit HG 1225/2011, începând cu 01.01.2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună, conform art.1 din Hotărârea Guvernului nr.23/2013 s-a stabilit că " (1)Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
(2)Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră."
Actele normative menționate nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului (bugetarilor sau lucrătorilor din sectorul privat), ci prevede doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Astfel, indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de bază, reglementată legal sau convențional, după caz, actele normative invocate de reclamant impun ca salariul rezultat să nu fie mai mic de salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Textele nu reglementează în nici un caz înlocuirea salariului stabilit prin lege cu salariului minim pe economie stabilit anual prin hotărâri de guvern.
Valoarea în lei a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă doar valoarea finală a salariului de bază (determinat prin calculele matematice) sub care nu se poate coborî și nicidecum valoarea salariului de încadrare prevăzut pentru personalul plătit din fonduri publice.
Prin urmare, nu există obligația de a stabili salariul membrilor de sindicat, pornind de la salariul minim brut garantat pe țară prevăzut de hotărârile de guvern.
Membrii de sindicat au depus la dosar o adeverință din care a rezultat că începând cu data de 01.01.2010 a avut un salariu de bază pentru un program complet, de 705 lei, salariu care este superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut prin HG nr.1193/2010, începând cu 01.01.2011 (670 lei).
Din cele mai sus expuse s-a reținut că la stabilirea salariului de bază brut începând cu data de 01.01.2010, data intrării în vigoare a legii 330/2009, legiuitorul a utilizat ca și criteriu salariul de bază brut din anii anteriori, prevăzut prin actele normative anterioare care au reglementat modalitatea de stabilire a salariilor personalului bugetar și a stabilit în concret componentele acestuia și modalitatea de calcul.
Potrivit art.1 din acest act normativ - (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Prin același act normativ au mai fost abrogate orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, pentru categoria profesională vizată (art. 48 și 49 din lege).
Instanța a constatat astfel, că acest capăt de cerere privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, conform hotărârilor de guvern invocate, este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere constând în recalcularea sporului de vechime, instanța a respins și această solicitare, acesta fiind accesoriu celorlalte capete de cerere principale respinse.
În raport de considerentele expuse, s-a constatat că nu există nici un temei legal în baza căruia pentru perioada 10.06._14 la încadrarea membrilor de sindicat să se țină cont de prevederile hotărârilor de guvern care stabilesc salariul minim brut garantat pe țară, considerente pentru care acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT ZONA B. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că potrivit art.1 din HG nr.1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevede :”Începând cu 01.01.2012 salariul de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012….”, iar art.2 din aceeași hotărâre statuează că „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art.1”
Trebuie avut în vedere si faptul că, ori de cate ori s-a dorit să se edicteze o normă referitoare la salariile brute, o asemenea prevedere s-a regăsit expres în actele normative adoptate - a se vedea dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din O.U.G 15/2012 șiart. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 (redate în prezenta acțiune) în care se face referire expresă la cuantumul brut al salariilor de bază.
Așadar, raportat la actele normative privind nivelul salariului de bază minim brut pe țara garantat în plată, nivelul salariului de bază potrivit încadrării al reclamanților (care se stabilește pe baza grilei de salarizare)nu trebuia să fie mai mic decât nivelul salariului da bază minim brut pe tară garantat în plată.
În fapt însă, in intervalul 10.06._14, salariile de bază ale reclamanților au fost calculate cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în hotărârile de guvern menționate, privitor la stabilirea cuantumului salariului de bază la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat in plată așa cum rezultă și din adeverința eliberată de unitatea pârâtă.
Prima instanță nu a analizat și nu a dat curs prevederilor art. 2 din H.G nr. 1225/2011 și următoarele care stabilesc o regulă specială centru personalul din sectorul bugetar, respectiv interdicția de a se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art.1.
Actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază au fost următoarele: în anul 2010 salariile au fost stabilite conform Legii cadru nr.330/2009, în anul 2013 salarizarea personalului plătit din fonduri publice, implicit a personalului nedidactic, s-a făcut prin raportare la salariul lunii octombrie 2010 conform Legii nr.285/2010 și au fost aplicabile dispozițiile art.84/2012, în anul 2014 au fost aplicabile dispozițiile OUG nr.103/2013.
În concluzie, membrii de sindicat erau salarizați in luna decembrie 2009, in conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2B din O.G. nr. 10/2003, iar în anul 2010, personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, respectiv salariul da bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008. Raportat la acest element de calcul s-a făcut ulterior aplicarea actelor normative prin care s-au diminuat și, ulterior, s-au majorat drepturile salariate respectiv a Legii nr. 118/2010, a Legii nr. 285/2010, și a O.U.G. nr. 19/2012, așa cum s-a demonstrai anterior.
Referitor la sporul de vechime;
Sporul de vechime în muncă a fost calculat, până la data de 01.01.2010. conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare:
„Art. 7. - (1) Persoanele salarizate potrivit prezentei hotărâri beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime in muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat in program normal de lucru, astfel:
Tranșa de vechime în muncăCota de salariul de bază
între 3 și 5 ani5%
de la 5 la 10 ani10%
de la 10 la 15 ani15%
de la 15 la 20 ani20%
peste 20 ani25%
De asemenea, si art. 22 din O.G. nr. 10/2008 stipula: „(1) pentru acordarea sporului de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior in alte domenii de activitate decât cele bugetare.
În anul 2010 acordarea sporului de vechime in muncă, s-a realizat în conformitate cu prevederile din Legea nr. 330/2009, așa cum s-a menționat și anterior:
Art. 12 alin. 3 „În anul 2010, salariile, soldele si indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare, prevăzuți in anexele la prezenta lege.”
art. 30 alin 5: „În anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz. indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; (sporul de vechime este unul dintre sporurile identificate în acest mod, prin trimitere la anexele Legii nr. 330/2009 n.n.).
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase in afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Așa cum reiese și din adeverința eliberată de pârâta, nici sporul devechime nu a fost corect calculat, întrucât acesta a fost raportat la o bază de calcul greșita, prin nerespectarea, de către angajator a regulii impuse de art. 2 din H.G. nr. 1225/2011. H.G. nr. 23/2013 și H.G. 871/2013. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime in munca este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit, inferior valorii salariului minim brut pe țară garantat in plată.
În ceea ce privește dobânda legala;
Potrivit art. 166 alin.4 din Codul muncii „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.".
Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează:
Art. 1530 Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fară justificare sau după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe cere creditorul le-a făcut . pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Art. 1535 (1) În cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadentă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până in momentul plății in cuantumul convenit de părți sau, in lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”
Arătă că, pentru diferențele de drepturi salariate restante, pot fi acordate atât dobânzi legale, cât și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea pârâtă, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executării obligației de plată integrală a drepturilor salariale, in timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume in plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plații efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
In concluzie, având în vedere argumentele expuse în prezenta cerere de apel precum și cele din cererea de chemare în judecată, solicită sa se dispună admiterea apelului împotriva sentinței civile nr. 1449/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul O.. în dosarul_, schimbarea in tot a hotărârii atacate si, pe cale de consecința admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, își întemeiază prezenta cerere pe prevederile art. 466 si 470 Cod proc. civ.. art. 40 alin 2 lit. c. art. 162 alin. 3, art. 169 alin 1, art. 171, art. 229 alin. (4) si art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62"/2011, republicată cu modificările și completările ulterioare. H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013, H.G. nr. 871/2013, pe dispozițiile H.G. nr. 281/1993, ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale O.U.G. nr. 19/2012, ale O.U.G. nr. 84/2012 si cele ale O U.G. nr. 103/2013, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1088 Cod civil, art. 1523 și urm.Cod Civil.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții fac parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale li se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege, contrar celor sustinute de catre apelanta reclamantă.
Din dispozițiile Legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamanți prin acțiune în susținerea pretențiilor lor se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamanții contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să li se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanții nu pot cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamanților rezultă că acestora nu li s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011, și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, se constată că reclamanților li s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
.De asemenea din adeverința nr.214/16.05.2014 aflată la dosarul de fond ( fila 21), rezultă cu claritate că reclamantii nu au încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, ianuarie 2014-septembrie 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
In privința capetelor de cerere privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, conform hotărârilor de guvern invocate si recalcularea sporului de vechime, se retine ca prima instanta a respins in mod corect și aceste solicitari, acestea fiind accesorii celorlalte capete de cerere principale respinse.
Aceleași considerente sunt valabile si pentru capătul de cerere ce vizează actualizarea sumelor solicitate cu coeficientului de inflație si plata dobânzii legale.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul ca nefondat declarat de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT ZONA B., cu sediul în B., ., județul O., în numele membrilor de sindicat C. G. și D. L. I., împotriva sentinței civile nr.34 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. D. DOBREȚU, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, C. R. S. P.
Grefier,
F. I.
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./Ex.4/27.05.2015
Jud.Fond/ V.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 196/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
