Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2042/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2042/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 9039/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2042
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. H. D.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta S. E., cu domiciliul în C., . „Casa Albă”, nr.6, ., ., împotriva sentinței civilă nr. 7183 din 04.12.2014 pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. A. NICOLAID MISCHII cu sediul în localitatea Mischii, jud.D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și faptul că apelanta reclamantă a depus cerere de repunere a cauzei pe rol și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care.
Curtea, potrivit dispozițiilor art.415 C., repune cauza pe rol.
În baza dispozițiilor art. 244 C. raportat art. 394 C. și art. 482, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7183 din 04.12.2014 a respins acțiunea formulată de reclamanta S. E. prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. A. NICOLAID MISCHII.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata unității de învățământ pârâte având funcție didactică .
Prin sentințele pronunțate, Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, sentințe menținute de Curtea de Apel C. și confirmate de ICCJ prin decizia nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii
Ulterior Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătită, începând cu 01.01.2010 până la 13.05.2011 sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, soluție pronunțată în concordanță cu decizia nr. 11/2012 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.
Reclamanta a considerat că era îndreptățită să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanța a constatat că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanți, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz.
Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul".
În alineatul 7 a precizat că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În notele de la fiecare anexă în parte s-a prevăzut expres că salariile de încadrarea cuprind majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, majorare acordată prin legea 285/2010 invocată de reclamanți.
Așadar prevederile legii 285/2010 au fost avute în vedere la pronunțarea sentințelor referitoare la drepturile salariale de până la 13.05.2011 și de legiuitor la adoptarea legii de salarizare a personalului din învățământ legea 63/2011, majorarea de 15% fiind inclusă în salariile de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum a arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi, salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de Legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, astfel instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. E., criticând-opentru nelegalitate.
Apelanta reclamantă a invocat existența unei note interne nr. 1960/_, emisă de direcția generală buget finanțe și resurse umane privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de judecată în conflictele de muncă și asigurări sociale, potrivit căreia salariații din învățământ care, pentru același drept, au avut calitatea de reclamanți în mai multe dosare, în contradictoriu cu aceeași unitate, fiind astfel nominalizați în dispozitivul mai multor hotărâri judecătorești, beneficiază de plata sumelor prevăzute în titlurile executorii o singură dată, și nu raportat la numărul hotărârilor judecătorești existente.
Apelanta a arătat că este beneficiara unei alte hotărâri judecătorești, cu același obiect, pronunțată în dosarul nr._/63/2009.
A depus la dosar: notă internă nr. 1960/_ emisă de direcția generală buget finanțe și resurse umane privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de judecată în conflictele de muncă și asigurări sociale, copia sentinței civile nr. 3918/8.12.2009, pronunțată în dosarul nr._/63/2009 de Tribunalul D..
Intimata nu a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat și se va respinge, potrivit art. 480 Cod pr. civ., pentru următoarele considerente:
Art. 477și 478 Cod pr. civ reglementează efectul devolutiv al apelului, care constă în aceea că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea de hotărâre care a fost atacată.
Efectul devolutiv al acestei căi ordinare de atac este o consecință a principiului disponibilității părții în procesul civil, limitele rejudecării în această fază procesuală fiind determinate prin voința titularului căii de atac.
În speță, criticile formulate de apelantă nu au nicio legătură cu obiectul cauzei soluționată prin sentința civilă apelată. Astfel, prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din nepalicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 13 mai2011 și până la pronunțarea sentinței în prezenta cauză, actualizate în funcție de coeficientul de inflație,la data efectivă a plății.
Acțiunea a fost respinsă de Tribunal, cu principalul argument că, de la data intrării în vigoare a Legii 63/2011( 13.05.2011), a fost modificată modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, fiind reglementat un alt sistem de salarizare, care a prevăzut o nouă încadrare salarială, cu un cuantum fix al salariilor, menționat în anexa la lege, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, care nu a înțeles să combată considerentele avute în vedere de prima instanță, ci a invocat existența unei note interne nr. 1960/_ emisă de direcția generală buget finanțe și resurse umane privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de judecată în conflictele de muncă și asigurări sociale . Această notă internă nu are nicio relevanță juridică sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și nici sub aspectul soluției adoptate prin sentința civilă 7183/4 decembrie 2014 a Tribunalului D..
În ceea ce privește sentința civilă nr. 3918/8.12.2009, pronunțată în dosarul nr._/63/2009 de Tribunalul D., acțiunea finalizată prin pronunțarea acesteia a avut un alt obiect, și anume plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii 221/2008, până la data pronunțării sentinței – 8.12.2009, or în prezenta cauză s-a solicitat acordarea drepturilor salariale ulterior datei de 13.05.2011.
Cum limitele devoluțiunii au fost fixate de apelantă prin motivele formulate, Curtea constată că acestea sunt străine de obiectul pricinii, și cum alte aspecte reținute de Tribunal nu au fost criticate, apelul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art.480 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. E. cu domiciliul în C., . „Casa Albă”, nr.6, ., ., împotriva sentinței civilă nr. 7183 din 04.12.2014 pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. A. NICOLAID MISCHII cu sediul în localitatea Mischii, jud.D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. H. D. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MHD/4 ex.
Data red.23.04.2015
Jud. fond: G.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3900/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 2043/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
