Obligaţie de a face. Decizia nr. 3900/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3900/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 894/95/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3900
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă R. C., cu domiciliul în Târgu Jiu, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2055/30.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. „G. G.”, cu sediul în Turcinești, jud. Gorj, I. Școlar Județean Gorj, cu sediul în Târgu Jiu, .-134, jud. Gorj, P. C. Turcinești și C. L. Turcinești, ambii cu sediul în Turcinești, jud. Gorj, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat în termen legal;
- în cadrul procedurii prealabile intimații-pârâți Școala G. „G. G.”, P. și C. L. al C. Turcinești au depus întâmpinări;
- în cauză se cere și judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Curtea, socotindu-se lămurită, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă apelată, Tribunalul Gorj – Secția de Muncă și Asigurări Sociale admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de către instanță și în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâții Școala G. G. G. Turcinești, C. L. Turcinești, P. Turcinești și ISJ Gorj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea ulterior precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamanta R. C. a chemat în judecată pârâții Școala G. G. G. Turcinești, C. L. Turcinești, ISJ Gorj, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată la reîncadrarea, să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.01._11, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În temeiul dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea de fond a pricinii.
Astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta R. C. a chemat în judecată pârâții Școala G. G. G. Turcinești, C. L. Turcinești, ISJ Gorj, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligații la reîncadrarea reclamantei și să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii prevăd că acțiunile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere că reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 12.02.2015, instanța a constatat că la data introducerii cererii de chemare în judecată prescripția dreptului material la acțiune se împlinise.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta R. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod eronat instant de fond a respins cererea de chemare in judecata cu privire la pretentiile solicitate, considerând ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Instanta de fond a interpretat in mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare in judecata pronunțând o soluție netemeinica si nelegala.
Instanta de fond nu a avut in vedere ca prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221/12 noiembrie 2008, nr. 842/2 iunie 2009, nr. 989/30 iunie 2009 si nr. 124/2010, modificările aduse O.G. nr. 15/2008 prin dispozițiile art. 1 pct.2 si 3 din OUG nr. 151nu-si mai produc efecte fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 teza II din legea nr. 147/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
Cu privire la data nașterii dreptului la acțiune, nu se poate retine ca dreptul reclamantului la plata drepturilor salariale s-a născut la l octombrie 2008, data la care incepe sa curgă termenul de prescriptive potrivit legii 221/2008, intrucat mai multe acte normative de modificare a acesteia au fost declarate neconstitutionale si si-au incetat aplicabilitatea ( OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009) astfel ca pana la abrogarea Legii 221/2008, efectele acesteia au supraviețuit.
Prin urmare, nu se poate considera ca dupa data de 1 octombrie 2008 cursul prescripției ar fi suspendat si nici interupt.
Potrivit doctrine, supraviețuirea legii civile vechi reprezintă excepția de la principiul aplicării imediate a legii noi.
In același timp, „daca aplicarea unui act normativ in perioada dintre . si declararea neconstitutionalitatii isi găsește rațiunea in prezumția de constituționalitate aceasta rațiune nu mai exista dupa ce actul normativ a fost declarat neconstitutional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnat" si prin urmare instanțele sunt obligate sa se conformeze deciziilor Curți Constituționale si nu sa dea eficienta actelor normative neconstitutionale„ (Decizia nr. 3/ 4 aprilie 2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție in Soluția recursului in interesul legii).
De asemenea, obligația de a plați salariul are caracter succesiv, salariul platindu-se in fiecare luna.
In cazul obligațiilor de executare succesiva, pentru fiecare prestație curge o prescripție deosebita (art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extictiva: (art. 2502 alin. 2 si art. 2526 Cod Civil).
Obligația lunara de a plați salariul cadrelor didactice este afectata de un termen suspensiv de executare. In acest caz, prescripția incepe sa curgă de la data cand s-a implinit termenul de executare(art. 7 alin.3 din Decretul nr. 167/1958).
Din interpretarea coroborata a acestor dispoziții legale rezulta ca nu a intervenit prescripția executării silite, sumele datorate fiind eșalonate prin diferite acte normative pana in anul 2016, ceea ce echivalează cu o recunoaștere de datorie din partea debitorului si implicit cu o întrerupere a termenului de prescripție începând cu prima eșalonare care a avut loc in anul 2010, conform OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii, dupa care curge un nou termen de prescripție de trei ani, astfel ca cererea introdusa este in acest termen.
Aceste drepturi salariale devin un drept constituit prin lege, un drept legitim, licit iar reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul ei în mod efectiv și licit sumele aferente acestor drepturi salariale, cu atât mai mult cu cât actele normative în domeniu prevăd expres menținerea cuantumului acestor drepturi salariale în continuare.
Este în afară de orice discuție că, prin neacordarea acestor drepturi salariale reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și, ca urmare, un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-1 dobândească în mod efectiv; a avut loc o încălcare a prevederilor art. 1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art. 11 și art.20 din Constituția României trebuie să se acorde prioritate reglementărilor internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției. In speța de față, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
In urma celor expuse, solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat.
In drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod proc. civ.
Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază a fi nefondat apelul, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce succed.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
În cauză, excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe dispozițiile legale menționate, pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, a fost corect soluționată, deoarece potrivit disp. art. 268 lit.c C. Muncii, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, cererile având un astfel de obiect pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune,termen care s-a împlinit la data formulării acțiunii,12 02 2015.
OUG nr. 1/2010, invocată de apelantă, nu reglementează în mod expres un caz de întrerupere a termenului de prescripție, iar în raport de data intrării în vigoare a acestui act normativ nici nu ar fi fost de natură a întrerupe cursul prescripției, fiind ulterior perioadei vizată de acțiune și inaplicabil în speță, conform principiului neretroactivității legii..
Decizia Curții Constituționale cu nr. 877/2011 nu modifică în vreun fel cursul prescripției, de vreme ce soluția pronunțată prin această decizie este de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate privitoare la un act normativ ulterior perioadei ce face obiectul acțiunii.
Prin urmare, nu operează o cauză de întrerupere a termenului de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv în anul 2008, introducerea cererii de chemare în judecată la 12 02 2015 fiind făcută peste termenul prevăzut de art. 268 lit.c din Codul muncii. Această normă preia termenul general de prescripție din art.1 din Decretul nr.167/1958, aplicându-se așadar principiile prevăzute de legea generală în privința întreruperii sau suspendării termenului, instituții care, așa cum s-a arătat anterior, nu operează în speță.
Dreptul reclamantei la un bun, în sensul prevederilor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu a fost încălcat, având în vedere că reclamantul nu a înțeles să-și valorifice dreptul în justiție în termenul prescris de lege.
De altfel, aceste acte normative cuprind o reglementare generală, iar o recunoaștere trebuie să fie expresă și să privească o datorie concretă, cu indicarea exactă a cuatumului creanței și a debitorilor și creditorilor.
În concluzie, criticile apelantei sunt nefondate, iar sentința atacată este legală și temeinică, astfel că, potrivit art. 480 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă R. C., cu domiciliul în Târgu Jiu, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2055/30.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. „G. G.”, cu sediul în Turcinești, jud. Gorj, I. Școlar Județean Gorj, cu sediul în Târgu Jiu, .-134, jud. Gorj, P. C. Turcinești și C. L. Turcinești, ambii cu sediul în Turcinești, jud. Gorj, având ca obiect obligația de a face.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 Septembrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 24 Septembrie 2015
Jud. fond: T. M.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3615/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
