Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2534/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2534/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2272/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2534
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. L. N. A.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, fiind rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 14 mai 2015, privind judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ O., cu sediul în SLATINA, .-11, Jud. O., împotriva sentinței civile nr. 73 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu intimata reclamantă U. JUDEȚEANĂ SANITAS O., cu sediul în SLATINA, .-11, Județul O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 14 mai 2015, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra cauzei de față.
Prin sentința civilă nr.73 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. JUDEȚEANĂ SANITAS O., cu sediul în municipiul Slatina, .-11, județul O., în numele membrilor de sindicat: P. V.,CNP._, P. I., CNP._, Băduca D., CNP._, E. C. CNP._, și Ș. A. D., CNP._, în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ O., cu sediul în municipiul Slatina, .-11, județul OltObligă pârâta DSP O. la plata sporului la salariu de 75% pentru condiții deosebit de periculoase începând cu 01.10.2013 și până la 05.02.2015, pentru membrii de sindicat reprezentați.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Membrii de sindicat reprezentați în speță își desfășoară activitatea în cadrul laboratorului de diagnostic și investigare în sănătate publică, respectiv Serviciul Diagnostic microbiologie, efectuând activități serologie ./S. pentru care până în data de 01.10. 2013 au primit un spor de condiții deosebit de periculoase de 75%, așa cum rezultă din fișele de post și fluturașii depuse la dosar.
S-a reținut că potrivit Anexei II lit. A pct. 8 din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, aprobat prin Ordinul nr. 546/2010, sporul de până la 100% se cuvine întregului personal care lucrează în cadrul direcției de sănătate publică-laborator, care lucrează teste ./S..
Instanța a reținut că stabilirea locurilor de muncă și a sporurilor ce se acordă pentru desfășurarea activității în asemenea unități este reglementată prin Ordinul nr. 547/26.05.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit prevederilor OMS nr. 547/2010 Anexa I pct. I lit. A pct. 5 personalul din laboratoare și compartimente medicale beneficiază de un spor pentru condiții periculoase de 25% din salariul de bază. Conform Anexei nr. 2 lit. A pct. 8 din același act normativ, personalul de specialitate medico-sanitar, de specialitate din compartimente paraclinice și auxiliar sanitar din laboratoarele medicale, care lucrează teste ./S., beneficiază de spor de 50 – 100 % din salariul de baza.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară/asistență socială.
S-a reținut că pârâtul nu a respectat dispozițiile sus menționate si a luat măsura diminuării sporului pentru condiții deosebit de periculoase fără a se face dovada acordului membrilor comitetului director al pârâtei și a consultării sindicatului reprezentativ. Astfel fiind, este evident că sporul respectiv nu putea fi diminuat sub 50%, sau acordat prin rotație.
De asemenea nu s-a dovedit ca in cadrul acestei secții este organizat un flux distinct de prelucrare a analizelor ./S., potrivit normelor în vigoare, astfel încât riscul de contaminare este același pentru tot personalul care lucrează teste de sânge. Riscul de contaminare subzistă chiar dacă există un număr redus de paturi repartizate bolnavilor cu ./S., raportat la numărul total de paturi din spital.
Mai mult, nu s-a făcut nicio dovadă în sensul diminuării fondurilor aferente cheltuielilor de personal pentru a se impune luarea de masuri in sensul reducerii sporului, astfel că nici această apărare nu este primita.
Este adevărat că potrivit disp. art. 8 alin. 1 din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, în toate cazurile în care se menționează personalul din unități, secții, compartimente etc., se va înțelege întregul personal al unităților, secțiilor, compartimentelor etc. respective. Însă, alin. 2 al art. 8 din același Regulament prevede că în celelalte cazuri în care se menționează personalul de specialitate medico-sanitar, personalul de specialitate din compartimentele paraclinice medico-sanitare, personalul din activitatea de cercetare, personalul auxiliar sanitar, personalul de asistență și îngrijire etc., se înțelege numai personalul cuprins în categoriile respective, conform nomenclatorului de funcții în vigoare.
Potrivit Anexei II lit. A pct. 8 la regulament, personalul de specialitate medico-sanitar, de specialitate din compartimentele paraclinice și auxiliar sanitar din laboratoarele medicale, care lucrează teste ./S., beneficiază de un spor de 50-100%.
Din coroborarea acestor dispoziții s-a reținut că acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de 50-100% în temeiul Anexei II lit. A pct. 8 la regulament presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a două condiții: 1) persoana interesată să facă parte numai din personalul de specialitate medico-sanitar, de specialitate din compartimentele paraclinice și auxiliar sanitar din laboratoarele medicale și 2) aceeași persoană să fie susceptibilă de a lucra teste ./S..
Or, membrii de sindicat din acțiune, au prevăzute expres în fișa postului atribuții in privința efectuării (lucrării) de teste ./S..
Într-o atare situație, în raport de prevederile Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 anexa II lit. A pct. 8, instanța constată că acordarea diferenței sporului de 50%, pentru a se completa sporul de 75% se cuvine acestora începând cu data de 01.10.2013 și până în prezent.
Pe cale de consecință, instanța a dispus admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sporului la salariu de 75% pentru condiții deosebit de periculoase, către membrii de sindicat, începând cu data de 01.10.2013 și până la 05.02.2015.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat ( nu s-a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului în conformitate cu dispoz. art. 480 alin. 2 NCPcivilă, anularea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
A arătat că, în ceea ce privește nelegalitatea, se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, în sensul că eronat s-au reținut în considerente prevederile OMS 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, potrivit Anexei II/2 la Legea cadrul nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - privind acordarea sporurilor în laboratoarele clinice și paraclinice din unitățile cu paturi .
În conformitate cu HG 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Anexa 1 din Regulamentul prevăzut de OMS 547/2010 nu se aplică decât spitalelor a căror atribuții au fost transferate către administrația publică locală ( spitale ), iar pentru direcțiile de sănătate publică se aplică prevederile OMS 546/2010 conform anexei I și ale art.9 și 10 din anexa III la Legea cadrul nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Se susține că instanța de fond, în motivarea sentinței a reținut prevederile OMS 547/2010 respectiv aplicarea Anexei 1 pct. 1 lit. A pct.5 coroborat cu Anexa nr. 2 lit. A pct. 8 privind acordarea unor sporuri de 25%, respectiv 50-100% din salariul de bază, sporul acordându-se pentru personalul din laboratoarele de specialitate din cadrul unităților sanitare cu paturi și nu pentru laboratoarele de analiză din cadrul direcțiilor sanitare – pentru acestea fiind aplicabil OMS 546/2010, temei legal invocat și de reclamanți - spor de până la 100%.
Se mai critică faptul că eronat s-a reținut că în fișele postului reclamantelor Băduca D. și E. C. sunt inserate atribuții în segmentul ./S..
Referatul nr. 422/14.01.2014 întocmit de către șeful de laborator se referă la un spor de 50% solicitat și nu de 75% chiar în condițiile în care în fișele postului celor două intimate reclamante menționate nu se regăsesc activități pe linie de ./S..
Cuantificarea muncii desfășurate în testarea ./S. excede nu numai atribuțiilor din fișa postului celor două reclamante, dar și volumului de activitate desfășurat, acestea datorită activității desfășurate prin rotație au beneficiat de acest spor, dar care a fost diminuat treptat.
Se precizează faptul că nu s-a solicitat de către reclamanți întrunirea comisiei paritare privind acordarea sporurilor - angajatorul neavând obligația să cunoască organizația sindicală din care aceștia fac parte.
Cu privire la netemeinicia sentinței apelate se arată că de la data de 01.01.2015 s-au modificat fișele postului reclamantelor, doar două dintre cele trei mai au atribuții ./S., respectiv P. V. și Ș. A. D. și astfel punerea în executare a sentinței apelate a constituit o problemă în acordarea sporului până la 05.02.2015.
În drept s-au invocat dispoz. art.466 NCPC, OMS 546/2010, OUG 103/2013.
S-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare intimata reclamantă U. JUDEȚEANĂ SANITAS O. a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, arătând că din data de 01.10.2013 și până în prezent reclamantele desfășoară aceeași activitate în cadrul Laboratorului de diagnostic și investigare în sănătate publică, la Serviciul Diagnostic Microbiologie, desfășurând activități serologice ./S. pentru care până la data de 01.10.2013 au primit un spor de condiții periculoase de 75%, iar în anii 2013 și 2014, reclamantele și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții din anul 2012 – primind un spor de 75%.
S-a invocat Ord. 546/2010 prin care este prevăzut sporul de 100%, pârâta neavând nici un motiv legal să diminueze sporul de 75% acordat reclamantelor până în luna octombrie 2013.
S-au invocat și dispoz. art. 7,12,13 din OMS 546/2010.
Apelanta nu dovedește neîndeplinirea condițiilor privind încadrarea în sumele prevăzute în bugetul de cheltuieli aprobat și nici modificarea condițiilor de muncă din fișa postului și CIM-uri pe perioada 01.10.2013 – prezent.
Se susține că pârâta a aprobat referatul nr. 507/23.01.2013 cu privire la Băduca D. – începând cu data de 01.02.2013 aceasta a primit atribuții de serviciu în Laboratorul ./S. înlocuind pe asistent A. F..
Se mai susține că sentința a fost pronunțată în aplicarea dispoz. Ord. Ord. 546/2010 și a legislației ulterioare, în considerente strecurându-se o eroare materială cu privire la temeiul juridic în sensul reținerii Ord. 547/26.05./2010.
OMS 547/2010 a intrat în vigoare la data de 04.06.2010 și privește alte categorii de personal din laboratoarele clinice și paraclinice din unitățile cu paturi și deci nu poate fi vorba de
Ord. 547/26.05./2010 ci de Ord. 546/26.05./2010.
La data de 09.04.2015 apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, reținând în mare parte susținerile din cererea de apel.
Apelul este fondat.
Hotărârea atacată cu prezentul recurs este deficitară sub aspectul motivării.
Se constată, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța de fond nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.
Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.
Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.
Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.
Conform art.425 alin.1 lit.b)Noul Cod pr.civilă, o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.
Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din însăși motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, între acestea existând o legătură de necesitate și suficiență, or, în situația în care argumentele instanței nu se regăsesc în considerente aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Ori, se constată existența în considerentele sentinței civile a unei contradicții.
Astfel, pe de o parte, instanța în paragraful 2 fila 4 din sentința civilă atacată ( fila 113 verso, d.fond) reține că „potrivit Anexei II lit. A pct. 8 din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, aprobat prin Ordinul nr. 546/2010, sporul de până la 100% se cuvine întregului personal care lucrează în cadrul direcției de sănătate publică-laborator, care lucrează teste ./S.”.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile, analizarea sub aspect juridic a cauzei este făcută de către instanță, însă prin prisma OMS 547/2010.
Prin urmare, instanța face referire la sporul de 100% conform Ord. OMS 546/2010 ce este prevăzut pentru personalul care lucrează teste ./ S., însă, analizând cauza face aplicarea dispoz. Ord. OMS 547/2010 la care face referire ulterior în considerente.
Chiar și prin întâmpinare, intimatul reclamant sesizează și semnalează acest aspect, această contradicție însă apreciază ca fiind eroare, întrucât hotărârea a fost pronunțată în aplicarea Ord. 546/2010, însă în considerente s-a reținut temeiul juridic ca fiind Ord. 547/2010.
S-a mai arătat prin întâmpinare că OMS 547/2010 a intrat în vigoare la data de 04.06.2010 și privește alte categorii de personal din laboratoarele clinice și paraclinice din unitățile cu paturi, deci nu poate fi vorba de Ord. 547 din data de 26.05.2010, ci de Ord. 546 din 26.05.2010.
Critici în acest sens s-au formulat și în apel relativ la dispozițiile legale aplicabile, altele decât cele reținute de către instanța de fond.
Totodată ,se reține și faptul că instanța nu a administrat probatoriul și nu a dezbătut în nici un mod punctual, în concret, aplicat la speță, pentru verificarea și lămurirea atribuțiilor și activităților efective desfășurate de către aceste persoane angajate și locul în care acestea se desfășurau, având doar o motivare în acest sens ,cu totul generală.
Era necesar, ca instanța să facă verificarea pe fiecare reclamantă în parte ,raportat la înscrisurile din dosar, fișele postului, a suplimenta probatoriul cu înscrisuri în acest sens, dacă aprecia necesar și a stabili atribuțiile și activitățile în concret ale acestora, dacă au atribuții specifice privind testarea ./ S., conform fișei postului, dacă desfășurau pe linie ./ S. în concret, efectiv aceste activitati, locul de desfășurare al acestor activități în ceea ce privește pe reclamantele Băduca D. și E. C.. De asemenea, în privința acestor reclamante este necesar să se verifice dacă s-au modificat fișele postului și în caz afirmativ de la ce dată având în vedere susținerea din apel și soluția pronunțată de instanță.
Aceste aspecte, referitoare la activitățile specifice raportat la fișa postului au fost semnalate prin întâmpinarea depusă la fond, dar instanța nu a răspuns și acestor apărări și nu a făcut o analiză aplicat la speță pentru persoanele angajate în cauză.
Apelanta recunoaste în cererea de apel că în privința reclamantelor P. V. și Ș. A. D. acestea și-au păstrat în continuare atribuții pe linie ./ S., față de celelalte două reclamante menționate, despre care se reține că în urma modificării fișei postului le-au încetat aceste atribuții începând cu data de 01.01.2015, iar instanța le-a acordat sporul până la data de 05.02.2015.
Se impune ca instanța să facă verificări în acest sens și să suplimenteze probatoriul cu înscrisuri și să ceară de asemenea lămuri părților în această privință.
În consecință, față de cele arătat Curtea constată că neindicarea în mod clar a legilor aplicabile, prin cele reținute de instanță, creându-se o confuzie, nefiind clar, față de cele arătate ce dispoziții legale a avut în vedere existând contradicție în acest sens, echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinate pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționarea acestora (cauza Albina împ.României publicată în M.Of.1049/25.11.2005).
Se ține seama atât de faptul că hotărârea din punctul de vedere arătat nu a fost motivată, cât și de dispoz.art.6 CEDO a reglementării dreptului la un proces echitabil și art.13 CEDO privind dreptul de acces la o instanță.
Astfel, dreptul de acces la o instanță și posibilitatea exercitării unor acțiuni trebuie să existe la un nivel suficient de certitudine, nu numai în teorie dar și în practică deoarece în caz contrar, ele sunt lipsite de efectivitate și accesibilitate.
Pentru ca o acțiune să fie considerată accesibilă trebuie ca reclamantul să o poată exercita el însuși, în mod direct. De asemenea acțiunea ce va fi utilizată trebuie să fie adecvată și eficace, adică de natură a conduce la înlăturarea încălcărilor invocate.
Eficacitatea unei acțiuni se apreciază în raport cu dispozițiile legale naționale în vigoare, cu jurisprudența în materia aplicării acestora și chiar în funcție de opinia generală a doctrinei cu privire la trăsăturile acelei acțiuni data când ea putea fi exercitată.
În ceea ce privește instanța națională – de care vorbește art. 13- trebuie subliniat că jurisprudența Curții, cere existența unui remediu intern care să permită autorităților naționale competente să decidă atât asupra fondului unei plângeri privind un drept din Convenție cât și să acorde reparații adecvate.
În lumina dispozițiilor art.6 și 13 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului (CEDO) – pentru realizarea unei protecții eficace a dreptului persoanei nu este suficientă numai consacrarea unor drepturi substanțiale, ci este necesar a fi respectate și garanțiile fundamentale de ordin procedural ce însoțesc aceste drepturi ce își găsesc reglementarea și în dreptul românesc.
Fundament al dreptului atât procedurile pe care Convenția le reglementează, trebuie respectate imperativ cât și principiile de drept procedural care asigură și garantează persoanei dreptul la un proces echitabil.
Una dintre garanțiile privitoare la procedură prin prisma art.6 CEDO – referitor la motivarea hotărârii sau analizării tuturor probelor în contextul analizării criticilor invocate –au fost încălcate în speță.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii prin prisma analizării tuturor criticilor invocate și a probelor administrate.
Justițiabilul trebuie să se convingă că s-au examinat toate probele administrate și în plus enunțarea problemei de drept și de fapt pe care instanța s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs.
Argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească însă reflectare în hotărâre ( Comisia EDO, Dec.din 2 aprilie 1973, Curtea EDO Hiro Balani C. Spania, Hot.din 9 dec.1994 . nr.303 p.25 – par.28).
În speță instanța nu a răspuns tuturor aspectelor invocate.
Era necesar ca instanța de apel să pronunțe soluții clare, susceptibile de executare, care să nu genereze conflicte viitoare.
Totodată, sub aspectul neanalizării apărărilor invocate prin întâmpinare se are în vedere faptul că una dintre garanțiile procesului echitabil procesului echitabil îl reprezintă egalitatea armelor.
Conform jurisprudenței organelor de la Strasbourg, principiul egalității armelor, atât în civil cât și în penal cere ca „ fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a vis de partea adversă”.
În temeiul acestui principiu, trebuie acordat ambelor părți un drept comparabil de acces la dosarul cauzei.
De asemenea, acest principiu cere acordarea unei posibilități de a combate argumentele invocate de partea adversă.
S-a reținut, că în esență instanța și-a întemeiat soluția neluând în calcul apărările formulate prin întâmpinare și aspectele semnalate pronuntand o solutie fără a proceda la lamurirea acestor aspecte.
Or, în cauză, era necesar să se dea posibilitatea tuturor partilor de a-și formula propriile apărări și să administreze probe,după punerea în discuție a aspectelor mai sus aratae., cu respectarea principiului oralității și contradictorialității, în virtutea rolului activ consacrat de art.22 NOUL cod procedură civilă, tocmai în vederea formării unei convingeri bazată pe elemente obiective, astfel încât instanța trebuia să pună în discuția tuturor părților noi probe ,suplimentare pentru a lămuri cauza sub toate aspectele constatate.
Nu este suficient ca instanța să constate anumite aspecte în mod general, ci este important să stăruie în aflarea adevărului, prin lămurirea tuturor aspectelor pe care le semnalează și pe care consideră că sunt nelămurite.
Egalitatea armelor, element inerent al dreptului la un proces echitabil, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său (Hot.din 09 dec.1994 camera CEDO v.Berger).
Pentru o justă soluționare a cauzei cu respectarea principiilor mai sus enunțate, este necesară și se impune suplimentarea probei cu înscrisuri și efectuarea unor adrese in sensul celor aratate, dupa punerea in prealabil in discuția partilor.
Hotărârea pronuntată de instanta de apel nu răspunde cerintelor textului de lege enuntat art.425 alin.1 lit.b N. C.pr.civilă, întrucât instanța nu se pronunță pe toate aspectele așa cum s-a arătat și nu motivează implicit, astfel încât instanta de apel este în imposibilitatea exercitării controlului judiciar, neputând cunoaste argumentele pentru care au fost retinute ori înlăturate sustinerile sau apărările părtilor.
D. urmare, Curtea apreciază că această contradicție în stabilirea legii aplicabile, nelămurirea cauzei sub toate aspectele, așa cum s-a arătat, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Față de cele expuse, conform art.470 alin.3 teza 2, ținând seama că sub aspectele arătate, instanța nu a intrat în cercetarea fondului și că apelantul a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare, aflându-se cauza în primul ciclu procesual, Curtea va admite apelul declarat, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ O., cu sediul în SLATINA, .-11, Jud. O., împotriva sentinței civile nr. 73 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu intimata reclamantă U. JUDEȚEANĂ SANITAS O., cu sediul în SLATINA, .-11, Județul O..
Anulează sentința civilă nr. 73 din 5 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. L. N. A. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud. C.R.
Tehn.I.C./Ex.5/17.05.2015
Jud.Fond/ V. V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 828/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
