Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 980/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 980/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 4671/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 980/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător M. P.
Grefier G. Ț.
*****************
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamantul C. L. TG-J., împotriva sentinței civile nr.3474 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. I. și intimatul pârât C. Național S. Haret, având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza a 2 a NCPC, după care:
Curtea, din oficiu invocă excepția lipsei de interes a apelului declarat de reclamant.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3474 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul C. L. Tg-J..
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. I., în contradictoriu cu pârâții C. Național „S. Haret” Tg-J., jud. Gorj și C. L. Tg-J., Județul Gorj.
A fost obligat pârâtul C. Național „S. Haret” să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr. 3378/02.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, sentința nr.154/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/95/2010 se va acorda începând cu data de 23.06.2011, sentința nr.6813/11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2010* și sentința nr.7217/22.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/95/2012 se va acorda începând cu data pronunțării titlului executoriu până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, a analizat cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg.J., excepție de ordine publică, invocata de acest pârât.
Reclamanta, în calitate de profesor la C. Național S. Haret Tg.J., a chemat în judecată pârâții C. L. Tg.J. si C. Național S. Haret Tg.J., pentru ca aceștia sa fie obligați să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă drepturilor cuvenite conform următoarelor hotărârii: sentința nr. 3378/02.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, sentința nr.154/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/95/2010, sentința nr.6813/11.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/95/2010, sentința nr. 7217/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2012, de la data introducerii cererii și până la data plății efective, precum și obligarea consiliului local să asigure fondurile necesare acordări acestor drepturi.
Astfel, în ceea ce privește pârâții C. L. al Municipiului Tg-J., instanța a reținut că acesta are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ, având în vedere următoarele:
Potrivit art.7 din Legea nr.84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, unitățile de învățământ au personalitate juridică.
In baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din H.G. nr.2192/30.11.2004 privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu disp. art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Prin Legea educației naționale nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.02.2011, s-a abrogat Legea 84/1995 .
Conform prevederilor art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Așadar, consiliul local este în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, astfel că se apreciază ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, urmând a se dispune respingerea acesteia.
Pe fondul cauzei, prin sentința nr.3378/02.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulata de reclamantă în contradictoriu cu pârâții C. L. Tg-J. și C. Național S. Haret, obligând pârâtele să calculeze și să achite reclamantei sumele reprezentând diferențele de drepturi bănești dintre cele încasate si cele care se cuvin potrivit Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 începând cu 01.10.2008 până la data de 31.12.2009, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație la data plății.
Prin sentința nr.154/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/95/2010 a fost admisă cererea, fiind obligat C. Național S. Haret să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare conform art.50 din Legea nr.128/1997 pentru perioada iunie 2008-decembrie 2009, sume actualizate la data plății și C. L. Tg-J. să asigure fondurile necesare acordării acestor drepturi.
Prin sentința nr.6813/11.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/95/2010* a fost admisă în parte cererea fiind obligat C. Național S. Haret să calculeze și să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației concediului de odihnă corespunzător anului școlar 2009-2010.
Prin sentința nr. 7217/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2012 a fost admisă în parte cererea, obligând pârâtul C. Național S. Haret să emită o nouă decizie privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei începând cu data de 01.01.2010, decizie care să aibă în vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr. 3378/02.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, obligând pârâții să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele primite, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Sentințele menționate mai sus sunt irevocabile.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățit la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul executării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
De altfel, prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Astfel, reclamantei i se cuvine acordarea dobânzii legale pentru nerespectarea de către debitor a obligației de plata a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește perioada pentru care se cuvine dobânda legală, s-a reținut că obligația de plată a drepturilor salariale restante s-a născut din hotărâri judecătorești și era scadentă de la data pronunțării acestora, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
Prin urmare, văzând și solicitarea reclamantei de acordare a dobânzii pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei acțiuni si până la data plătii efective a drepturilor salariale datorate, dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr. 3378/02.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, sentința nr.154/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/95/2010 se va acorda începând cu data de 23.06.2011 si până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, iar dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.6813/11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2010* și sentința nr.7217/22.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/95/2012 se va acorda începând cu data pronunțării titlului executoriu până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
În consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul C. L. Tg-J., a fost admisă acțiunea, a fost obligat pârâtul C. Național „S. Haret”, la calculul si plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința nr. 3378/02.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, sentința nr.154/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/95/2010 se va acorda începând cu data de 23.06.2011 si până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, iar dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.6813/11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2010* și sentința nr.7217/22.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/95/2012 se va acorda începând cu data pronunțării titlului executoriu până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul C. L. Tg.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art. 10 din Codul muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 (1) din același cod care prevede că „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității consiliului local in ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, consiliul local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă, și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
„a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora.”
În același sens erau și prevederile legislației anterioare, respectiv art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu, nu poate plăti drepturi salariate cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu-i incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate fi obligat nici să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate, deoarece așa cum s-a mai arătat nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și instituția pârâtă, iar potrivit legii contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Apelul se va respinge ca lipsit de interes.
Analizând sentința apelată se constată că deși prin dispzitivul acesteia a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a apelantului, prin același dispozitiv nu s-a instituit nici o obligație în sarcina acestuia singurul care a fost obligat la plata dobânzii către reclamanți fiind pârâtul C. Național S. Haret.
În caeste condiții Curtea reține că lipsește interesul apelantului în a schimba sentința apelată astfel că în baza art. 480 cod proc. civ. apelul va fi respins ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca lipsit de interes apelul declarat de reclamantul C. L. TG-J., împotriva sentinței civile nr.3474 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. I. și intimatul pârât C. Național S. Haret, având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015.
Președinte, R. M. | Judecător, M. P. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.M.P./02.03.2015
Tehn.MC/5 ex.
j.f. T.M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4264/2015. Curtea de Apel... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 3854/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
