Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 7385/95/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2576
Ședința publică din data de 27 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul M. D., împotriva sentinței civile nr.488/29.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, că au fost respinse cererile de abținere formulate de membrii completului, precum și faptul că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.488/29.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ s-a respins cererea precizată, formulată de reclamantul M. D., C.N.P._, cu domiciliul în orașul Rovinari, ., nr.16, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. G. S.A, cu sediul în Târgu-J., ..113, județul G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul M. D. a fost angajat al pârâtei S.C. R. G. S.A., pe postul de conducător auto, în baza contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. G. sub nr._/12.04.2005, în perioada 06.04._13(filele 6-8 din dosar fond ).
Obiectul cauzei l-a reprezentat obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor de noapte și a orelor suplimentare, aferente perioadei septembrie 2010-septembrie 2013, a diurnei cuvenite pentru aceeași perioadă, a garanției constituite prin rețineri din salariu, în suma de 5000 lei, precum și a despăgubirilor pentru daune materiale și morale, în cuantum de 10.000 lei.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii de noapte, potrivit art.125 din Codul muncii republicat, pentru munca prestată între orele 22.00-6.00 salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat. În Codul muncii în forma anterioară republicării, la art.123 lit.a și b se prevedea că salariații beneficiau fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuau cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să nu ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
În urma verificărilor efectuate de expert, fundamentate pe probele de la dosar, s-a constatat că reclamantul a lucrat și în timpul nopții, dar mai puțin de trei ore (fila 266 din dosar), motiv pentru care instanța consideră că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea sporului pentru munca de noapte, nefiind îndeplinită condiția privind durata minimă de 3 ore muncă de noapte ce permite acordarea sporului.
Referitor la garanția în sumă de 5000 lei, expertul a constatat că reclamantului i s-a reținut din salariu, cu titlu de garanție, suma de 4480 lei, dar această sumă i-a fost achitată la data de 21.11.2013, prin ordinul de plată nr.3459, în contul reclamantul deschis la Raiffeisen Bank S.A.(fila 213). Extrasul de cont depus la dosar (fila 155) confirmă, de asemenea, plata garanției către reclamant. La momentul introducerii acțiunii(09.09.2013) contractul de muncă al reclamantului nu încetase, iar, conform art.16 din Legea nr.22/1969, garanția în numerar poate fi ridicată la încetarea contractului de muncă, în situația în care salariatul nu a cauzat o paguba sau când paguba a fost acoperita în întregime. Astfel, nu s-ar putea reține culpa pârâtei pentru neachitarea garanției la momentul introducerii acțiunii.
În ceea ce privește diurna, s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză(filele 208-214), drepturile bănești cuvenite reclamantului cu titlu de diurnă sunt în sumă de 12.618,15 lei, sumă ce a fost însă achitată reclamantului prin casierie.
Referitor la plata orelor suplimentare, prevederile art.117 din Codul muncii în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011, respectiv art.120 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, prevăzute de art.109 din Codul muncii anterior republicării, respectiv art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
Conform art.123 din Codul muncii republicat, respectiv art.120 alin.1 Codul muncii anterior republicării, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.119 alin.1 Codul muncii în forma anterioară republicării(art.122 alin.1 din Codul muncii republicat), în următoarele 30 de zile, respectiv 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
La alin.2 al acelorași articole se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, s-a prevăzut la art.41 alin.3 lit.c sporul minim de 100% pentru orele lucrate suplimentar.
Expertul a constatat că plata orelor suplimentare s-a făcut potrivit unei proceduri interne, respectiv Procedura privind efectuarea, compensarea cu timp liber corespunzător și plata orelor suplimentare.
Conform acestei proceduri(filele 25-27 din dosarul de fond), în cazul în care compensarea cu ore libere plătite nu este posibilă în termenul de 60 de zile calendaristice după efectuarea lor, în luna următoare va fi plătită salariatului o primă la salariu.
Numărul orelor suplimentare efectuate de reclamant au fost evidențiate în documentele intitulate fișe de activitate, depuse la dosar, ce sunt pontajele lunare întocmite de pârâtă.
Expertul a constatat că, potrivit procedurii, reclamantul a beneficiat de plata orelor suplimentare, care nu s-au compensat cu zile libere, cu un spor de peste 100%. A stabilit că suma ce i s-ar fi cuvenit reclamantului, pentru orele lucrate suplimentar(cu spor de 100% pentru perioada septembrie 2010-decembrie 2010, respectiv 75%, pentru perioada ianuarie 2011-septembrie 2013) este de 16.303 lei brut(calculata in anexa la suplimentul la raportul de expertiză de la filele 232-253 din dosar), iar suma acordată reclamantului cu titlu de prime, conform procedurii interne, a fost de 43.627 lei brut, calculată prin aceeași anexă. Așadar, suma calculată de expert pentru orele suplimentare a fost mai mică decât suma acordată reclamantului cu titlu de prime pentru compensarea orelor suplimentare
Reclamantul a susținut că nu trebuie luate în considerare sumele primite cu titlu de prime, întrucât nu si-a însușit prin semnătură procedura internă.
Instanța a reținut însă că neînsușirea prin semnătură a procedurii interne de plată a orelor suplimentare nu înlătură faptul, de necontestat, că reclamantul a primit suma de 43.627 lei pentru compensarea orelor suplimentare și reține totodată că reclamantul a acceptat această situație, neavând nicio obiecție pe durata contractului de muncă, până la primirea dispoziției de preaviz.
De asemenea, s-a considerat că prin obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare s-ar acorda reclamantului o dublă compensare, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără justă cauză.
În consecință, reclamantul nu a mai avut dreptul la alte sume pentru plata orelor suplimentare.
În ceea ce privește despăgubirile în sumă de 10.000 lei, s-a reținut că:
Potrivit art.253 alin.1 din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul.
Condițiile angajării răspunderii patrimoniale ale angajatorului sunt: existenta unei fapte ilicite a acestuia, existenta unui prejudiciu în dauna salariatului, produs în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau în legătura cu serviciul, vinovăția angajatorului si existenta unui raport de cauzalitate între fapta si prejudiciul salariatului.
Reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri(materiale și morale) pentru afectarea stării de sănătate, fără însă a se preciza în mod concret fapta/faptele pârâtei ce i-au cauzat un astfel de prejudiciu și, mai mult, fără a dovedi prejudiciul suferit.
Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiat si capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în baza dispozițiilor art.453 alin.1 Cod de procedură civilă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, s-a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Se aduc critici asupra evaluării greșite a probatoriului administrat de către instanța de fond, pronunțându-se astfel o sentință nelegală și netemeinică.
Greșit s-a reținut faptul că nu pot fi reținute apărările pârâtei cu privire la încasarea de către reclamant a unor sume cu titlu de prime lunare, cu posibilitatea compensării acestor sume cu c. valoarea orelor suplimentare.
Se mai susține că, astfel cum a rezultat și din constatările expertului, nu a existat o evidențiere distincă în ștatele de plată a salariilor – c.valoarea orelor suplimentare și a orelor de noapte efectuate de reclamant aspecte coroborate cu inexistența unui înscris ce trebuia să constate înmânarea din partea reclamantului a regulamentului intern stabilit unilateral de către pârâtă, fără o negociere ori încunoștințare a acestuia despre această înțelegere – nu pot conduce la compensarea orelor suplimentare și de noapte dovedite ca fiind efectuate cu primele acordate ca efect al muncii și activității de mare risc, raportat la specificul muncii depuse funcția de conducător auto de mare tonaj.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu precizările ulterioare, în sensul obligării pârâtei la plata de 16.000 lei reprezentând c/v orelor suplimentare și de noapte aferente perioadei sept. 2010-sept. 2013, sumă netă determinată de expertul contabil, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, avansate la fond.
În drept invocă dispoz. art. 480 alin. 2 NCPC.
La data de 06.04.2015 intimata pârâtă . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, iar la data de 12.05.2015 aceasta a depus concluzii scrise.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor din apel ,a apărărilor formulate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, Curtea constată că recursul este nefundat și va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin motivele formulate, apelantul critică sentința de fond sub aspectul neobligării de către instanță la plata sumei de 16.000 lei contravaloare ore suplimentare și de noapte, efectuate în intervalul sept. 2010-sept.2013, sumă care a fost determinată,de altfel prin lucrarea efectuată de expertul desemnat în cauză.
Pentru stabilirea drepturilor solicitate de reclamant referitoare la intervalul de referință - sept. 2010-sept.2013, instanța de fond a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate-contabilă, expertul - în urma analizei foilor colective de prezență dar și a fișelor zilnice de lucrări - concluzionând că, plata ori compensarea acestor ore suplimentare s-a efectuat în totalitate după un regulament intern numit „ Procedura privind efectuarea, compensarea cu timp liber corespunzător și plata orelor suplimentare”.
Verificând conținutul drepturilor achitate de unitatea pârâtă sub denumirea de „prime”, expertul a concluzionat că suma cuvenită cu titlul de c/v ore suplimentare –solicitată de reclamant este mai mică decât suma achitată de unitate cu titlu de „prime”reținând însă și faptul că orele de noapte nu se regăsesc evidențiate în foile de parcurs .
Prin urmare, unitatea a achitat reclamantului c/a muncii suplimentare și de noapte efectuate în intervalul analizat.
Ipoteza contrarie, susținută de apelantul reclamant, conduce la concluzia greșită potrivit căreia aceste drepturi ar trebui achitate încă odată, deși unitatea i-a achitat reclamantului cu titlul de prime un cuantum mai mare decât cel calculat de expertă ca fiind datorat .
Prin urmare în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia „primele” nu reprezintă o compensare a orelor suplimentare efectuate datorită inexistenței unei înțelegeri exprese între părți cu privire la procedura internă invocată de unitate privind această compensare, ci ea reprezintă un efect al specificului muncii și activităților de mare risc - conducător auto de mare tonaj –curtea reține că aceasta este nefondată.
Astfel această corespondență rezultă pe de-o parte din mențiunile expertului desemnat în cauză care, la acest obiectiv, a arătat că ”din verificarea documentelor puse la dispoziție de intimat S. C. R. G. am constatat și concluzionez că plata orelor suplimentare sau compensarea acestora cu timp liber s-a efectuat după regulamentul intern, iar calculând suma cuvenită reclamantului a precizat că aceasta este (…)”într-o sumă „ mai mică decât cuantumul primelor acordate de angajator”, cât și datorită faptului că reclamantul nu are o justificare a sumelor achitate cu titlul de „prime” .
Acestea au fost, potrivit statelor de plată depuse la dosar, variabile ca și cuantum, ori, sub aspectul complexității activității, munca desfășurată de reclamant a fost aceeași deci nivelul salariului ar fi trebuit să se mențină între aceleași limite – așa cum rezultă din adeverința de la fila 9 dosar fond.
Potrivit contractului individual de muncă, depus în copie la filele 6-8 dosar fond salariul negociat al reclamantului nu cuprinde alte adaosuri decât un sporul de vechime, salariul fiind stabilit în considerarea activității depuse aceea de șofer autocamion / mașină de mare tonaj și, mai mult decât atât, în intervalul analizat, numărul orelor suplimentare identificate de expert este același cu numărul stabilit de unitate și plătit cu titlul de „Prime”.
Pe de altă parte, în „Procedura privind efectuarea, compensarea cu timp liber corespunzător și plata orelor suplimentare” –depusă la filele25 -27 dosar fond – cap. III prevede în mod expres faptul că „în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termen de 60 zile calendaristice după efectuarea orelor suplimentare, în luna următoare, va fi plătită +salariatului o primă la salariu, corespunzător muncii suplimentare prestate, calculată în procente față de salariul tarifar sau în sume fixe
La expirarea termenului de 60 zile în care era posibilă compensarea cu timp liber corespunzător a orelor efectuate peste programul normal de lucru, șeful /conducătorul fiecărui compartiment va transmite către serviciul resurse umane – salarizare, situația nominală cu primele salariale corespunzător cu orele suplimentare necompensate cu timp liber și calculate potrivit prezentelor proceduri.”.
Pentru aceste considerente ,în temeiul dispozițiilor art. 480 C.P.civ. Curtea va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. D., împotriva sentinței civile nr.488/29.01.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.05.2015.
Președinte, Judecător,
L. E. C. T. Grefier,
I. B.
Red. Jud. C.T./19.iunie2015
Tehn.I.C./ex.2/
Jud.Fond/ C.N.B.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 2413/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
