Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 3509/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2586
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător A. M.
Grefier M. V. A.
**************************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul M. S., împotriva sentinței nr. 4198 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că s-a răspuns la adresele emise de instanță către apelantul reclamant și intimata pârâtă.
- apelantul reclamant a depus la dosar înscrisul înregistrat sub nr._/26.05.2015, adresa nr. 1754/VIII/1/2015 și extras din regulamentul de joc SUPER BINGO METROPOLIS,
- intimata pârâta . a depus la dosar răspunsul la adresă emisă către aceasta înregistrată sub nr._/26.05.2015 și copia adresei nr. 1807/VIII/1/2015, după care;
Curtea, va lua cauza în pronunțare și raportat la dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă, având în vedere că deși se solicită probe prin cererea de apel, respectiv „ verificarea de scripte”, apelantul nu s-a prezentat pentru a preciza dacă insistă sau nu în probele solicitate, deși s-au acordat mai multe termene, instanța depunând diligențe și efectuând adrese în vederea lămuriri cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.4198 de la 17 noiembrie 2014 a admis în parte acțiunea formulată de M. S.,CNP_, domiciliat în Tg-J., Lotrului nr. 13 B, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Tg-J., zona Centru V., ., a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2013, a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri și a obligat pârâta la 300 le cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea societății pârâte la plata salariilor restante începând cu luna august a anului 2013 la zi, indexate cu indicele de inflație, obligarea paratei la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării de către parata a obligațiilor contractuale de plata a salariului.
Conform contractului individual de muncă nr.84 din 04.06.2013 reclamantul s-a angajat în cadrul . la data de 05.06.2013, pe durată nedeterminată, stabilindu-se un salariu de bază lunar brut de 750 lei. Cât privește durata acestui contract, reclamantul a arătat că și-a desfășurat activitatea până la data de 19.11.2013 când și-a dat demisia, fapt confirmat de altfel de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la fila13 din dosar.
Potrivit art.159 alineat 2 din Legea nr.53/2003 „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul individual de muncă, statele de salarii, foile colective de prezență, cererea reclamantului înregistrată sub nr.320/19.11.2013 și decizia nr.321/19.11.2013 rezultă că reclamantul a prestat activitate în cadrul unității pârâte până la data de 19.11.2013 când i-a încetat contractul individual de muncă conform deciziei nr.321/19.11.2013 emisă de ..
Conform art.168 din Legea nr.53/2003 plata salariului se dovedește, prin semnarea ștatelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, documente care se păstrează și se arhivează de către angajator și care, în speță, au fost furnizate instanței de către societatea pârâtă.
Ori, din copia statelor de salarii privind lunile august, septembrie octombrie și noiembrie 2013 reiese că reclamantul a fost retribuit și a semnat statele de plată doar pe primele 3 luni menționate mai sus, fiind exclusă luna noiembrie unde nu apare semnătura acestuia (f.49-51).
Față de cele expuse, instanța a ajuns la concluzia că acțiunea promovată de reclamant este întemeiată în parte, în sensul că, pentru luna noiembrie 2013 reclamantul nu a primit drepturile salariale conform contractului deși activitatea acestuia a încetat la 19.11.2013 așa cum s-a arătat.
În atare situație, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale nete cuvenite conform contractului individual de muncă nr.84 din 04.06.2013 pentru luna noiembrie 2013.
Cu privire la despăgubirile solicitate, instanța a apreciat că, în împrejurările descrise mai sus, având în vedere cuantumul sumei de care a fost lipsit, reclamantului nu i s-a cauzat un prejudiciu prin neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor contractuale, astfel că a fost respins acest capăt de cerere.
În temeiul art.453 alin.1 Cod pr.civ. pârâta a fost obligată la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la fila 53 din dosar, cheltuieli reduse conform art.451 alin.2 Cod pr.civ, raportat la activitatea desfășurată de apărător și complexitatea cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. S. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate și rejudecând fondul, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului a arătat că, în fapt la data de 05.06.2013 a fost angajat la ., fiind încadrat ca muncitor necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcții, conform Contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.84/04.06.2013 și începând cu luna august a anului 2013 au apărut problemele în sensul că salariul ce i se cuvenea îi era dat cu întârziere și eșalonat.
Arată că în luna septembrie a telefonat administratorului în scopul de a se învoi câteva ore întrucât avea probleme personale, dar acesta nu i-a răspuns. Când a revenit la locul de muncă patronul l-a întrebat de ce a mai venit pentru că nu mai are nevoie de el și să revină când o să-l cheme el, încercând în repetate rânduri să revină, dar nu i s-a permis acest lucru, motiv pentru care s-a adresat instanței, după parcurgerea procedurii de mediere.
Mai arată că după parcurgerea procedurii necontencioase, la primul termen de judecată stabilit de către instanță, prin încheierea de ședință a stabilit în sarcina intimatei-pârâte să depună la dosarul cauzei actele doveditoare privind plata drepturilor salariale, la cel de-al doilea termen s-a angajat apărător pentru intimata-pârâtă, acordându-i-se termen pentru pregătire apărare și totodată s-a revenit cu adresă pentru depunerea actelor.
Susține că intimata-pârâtă nu a respectat termenul procedural pentru depunerea actelor, acestea fiind depuse prin serviciul registratură în ziua termenului de judecată la 24.10.2014, motiv pentru care instanța a acordat un nou termen de judecată la data de 17.11.2014 pentru a putea observa înscrisurile.
Le termenul din data de 17.11.2014, în urma observării înscrisurilor depuse de intimata-pârâtă a înțeles să formuleze cerere prin care a denunțat ca false demisia, decizia de încetare a raporturilor de muncă, întrucât semnăturile de pe aceste documente nu-i aparțin.
S-au invocat dispozițiile art.272 Codul muncii, în raport de care sarcina probei incumbă angajatorului, apreciind că este nelegală hotărârea bazată pe înscrisuri asupra cărora planează dubii în privința veridicității și legalității acestora.
Apelul este nefondat.
Examinând cererea de apel, astfel cum a fost motivată, Curtea constată că apelantul reia identic susținerile din acțiune, arătând că „începând cu luna august a anului 2013 au apărut problemele în sensul că salariul ce i se cuvenea îi era dat cu întârziere și eșalonat”, singura critică din apel vizând respingerea cererii formulate la data de 17.11.2014, „prin care a denunțat, ca false demisia și decizia de încetare a raporturilor de muncă, întrucât semnăturile de pe aceste documente nu îi aparțin”.
Verificând sentința sub aspectul formulării de către reclamant a cererii prin care a înțeles să denunțe ca false înscrisuri depuse la dosar de pârâtă, se constată că în practicaua hotărârii s-a consemnat cererea prin care apărătorul reclamantului a solicitat înscrierea în fals, conform art.304 Cod procedură civilă.
D. fiind caracterul devolutiv al apelului, instituit prin dispozițiile art.476 și art.477 Cod procedură civilă, în contextul în care apelantul, deși citat, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, Curtea a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a se prezenta pentru a pune în discuție probatoriul solicitat prin cererea de apel, solicitându-i totodată să depună înscrisuri proprii, în original, chiar înscrisuri autentice, din care să rezulte semnătura apelantului reclamant.
Apelantul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată în apel, nu a precizat dacă mai stăruie în denunțarea ca false a înscrisurilor invocate în cererea de apel, arătând numai că a depus plângere penală cu privire la falsificarea semnăturii acestuia, efectuându-se cercetări în dosarul nr.1150/P/2015.
Potrivit dispozițiilor art.302 Cod procedură civilă
(1)Când una dintre persoanele menționate la art. 301 contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaște, instanța va proceda la verificarea înscrisului prin:
1.compararea scrierii și semnăturii de pe înscris cu scrierea și semnătura din alte înscrisuri necontestate;
2.expertiză;
3.orice alte mijloace de probă admise de lege.
(2)În acest scop, președintele completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie și să semneze sub dictarea sa părți din înscris. Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi considerat ca o recunoaștere a scrierii sau semnăturii.
În conformitate cu prevederile art.306 alin. (3)Cod procedură civilă, dacă partea care a denunțat înscrisul ca fals lipsește, refuză să răspundă sau își retrage declarația de denunțare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.
În speță, Curtea constată că apelantul reclamant nu a mai stăruit în soluționarea cererii de denunțare ca false a celor două înscrisuri menționate în cererea de apel, respectiv, a demisiei și a deciziei de încetare a raporturilor de muncă, în contextul în care acesta a refuzat să se prezinte în instanță pentru ca președintele completului de judecată să poată obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie și să semneze sub dictarea sa părți din înscris, conform art.302 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin urmare, cele două înscrisuri invocate în apel pot fi considerate ca recunoscute, în raport de dispozițiile art.306 alin.3 Cod procedură civilă.
Obiectul acțiunii formulate de reclamant l-a reprezentat obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite începând cu luna august 2013 la zi, arătând că „ începând cu luna august anului 2013 au apărut probleme, în sensul că salariul ce i se cuvenea îi era dat cu întârziere și eșalonat”.
Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.168 din Legea nr.53/2003 în raport de înscrisurile depuse de pârâtă, privind efectuarea plății salariului (cu privire la care nu s-a făcut dovada nevalabilității acestora), reținând că pentru lunile august-octombrie reclamantul a primit drepturile salariale, prin semnarea ștatelor de plată.
De altfel, în apelul declarat, apelantul a limitat apelul numai la neîncuviințarea cererii de denunțare ca false a celor două înscrisuri, fiind aplicabile și dispozițiile art.477 Cod procedură civilă, privind limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada nelegalității și netemeiniciei sentinței instanței de fond, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, va fi obligat apelantul către intimată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M. S., domiciliat în Tg.J., . B, ., județul Gorj, împotriva sentinței nr. 4198 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta ., cu sediul în Tg.J., Zona Centru V., ., județul Gorj.
Obligă apelantul către intimată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2015
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, A. M. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.A.M.
25.06.2015
4 ex/AS/
j.f.D.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3980/2015.... → |
|---|
