Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3980/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3980/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 8783/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3980
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. H. D.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 15.09.2015 privind judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în Rovinari, localitatea Vîrț, nr. 157, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1865 din 17.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Z. N., cu domiciliul în comuna Florești, ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile de la data de 15.09.2015 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința civilă nr. 1865 din 17.04.2015,a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul Z. N., în contradictoriu cu pârâta ..
A modificat decizia de sancționare nr. 857 din 06.10.2014 emisă de pârâtă, în sensul că a înlocuit sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă cu sancțiunea avertismentului scris.
A dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
A obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul Z. N. a contestat decizia nr. 857 din 06.10.2014 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al acestuia, în baza art.61 litera a Codul muncii.
S-a reținut în sarcina reclamantului că se face vinovat de încălcarea art.91 alineat 1 punct 5, art 91 alienat 1 punct 14 și art.13 din regulamentul intern precum și art.33 alineat 2 punct 14 din contractul colectiv de muncă, pe motiv că s-a prezentat la serviciu sub influența alcoolului.
În motivarea contestației, reclamantul a invocat motive de netemeinicie a deciziei de sancționare, susținând în esență că alcoolemia în aerul expirat reținută nu a fost confirmată de analize de sânge, nu a fost menționată într-un act medical oficial și de asemenea că nu a săvârșit alte abateri.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarațiile martorilor audiați, a rezultat următoarea stare de fapt:
În data de 05.09.2014 comisia numită prin decizia nr.779 din 05.09.2014 a directorului general al . a efectuat un control la punctul de lucru la care își desfășura activitatea și reclamantul Z. N.. Cu această ocazie s-a procedat la testarea cu aparatul alcooltest din dotarea unității a mai multor salariați, printre care reclamantul din cauza de față, cu privire la care aparatul alcooltest a semnalat prezența alcoolului indicându-se valoarea de 0,110 G/L.
Conform art.91 alineat 1 punct 5 din regulamentul intern, constituie abatere disciplinară „Încălcarea prevederilor procedurilor interne privind prezentarea la serviciu sau efectuarea acestuia sub influența băuturilor alcoolice, stupefiante sau alte substanțe halucinogene, introducerea și consumarea băuturilor la locul de muncă sau în timpul serviciului”.
De asemenea, conform art.94 alineat 1 punct 14 din același regulament constituie abatere disciplinară „ nerespectarea și neaplicarea prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă, în regulamentul intern și a dispozițiilor și deciziilor cu caracter normativ, normelor și reglementărilor interne stabilite de conducerea unității”, iar al art.13 din regulament se prevede faptul că „sunt de asemenea interzise consumarea de băuturi alcoolice sau prezentarea la locul d e muncă sub influența alcoolului, drogurilor sau medicamentelor cu efect tranchilizant”.
În același timp, art.33 alineat 2 punct 14 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate instituie obligația salariaților de a se prezenta la serviciu în stare corespunzătoare pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor ce-i revin; să nu introducă în incinta unității sau la locul de muncă băuturi alcoolice, să nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului și să nu lucreze sub influența alcoolului”.
În speță, în urma verificării reclamantului cu aparatul alcooltest a rezultat faptul că acesta ar fi consumat băuturi alcoolice, aparatul indicând însă o valoare redusă de 0,110 G/l. Cu ocazia notei explicative reclamantul nu a contestat această valoare și a precizat că a consumat alcool pe data de 04.09.2014 până pe la orele 23,00 întrucât i se născuse un nepot, acesta fiind motivul pentru care aparatul a indicat valoarea respectivă. În același sens sunt și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Apărările reclamantului au fost înlăturate de comisia de cercetare administrativă reținându-se că din declarațiile persoanelor care au intrat în contact cu reclamantul în ziua de 05.09.2014 a rezultat faptul că acesta nu s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice la . încât se poate aprecia că băuturile alcoolice au fost consumate în ziua efectuării controlului, în timpul programului de lucru.
Martorii audiați în cauză, care erau chiar colegi de serviciu cu reclamantul, au declarat însă că nu au observat ca acesta să fi consumat alcool și nici nu știu dacă acesta a părăsit incinta unității pentru a-și procura alcool, având același comportament ca și în zilele anterioare. Astfel, apare ca fiind credibilă susținerea reclamantului în sensul că în seara anterioară efectuării controlului a consumat alcool până târziu, acesta fiind și motivul pentru care aparatul alcooltest a indicat o valoare redusă a consumului de alcool.
Chiar și în situația în care ar fi înlăturat rezultatul aparatului alcooltest, instanța a reținut că din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză rezultă faptul că acesta s-a prezentat la serviciu sub influența alcoolului, este adevărat, având o valoare redusă de consum care nu a fost de natură a-i afecta capacitatea de muncă. Oricum ar fi aceasta, reclamantul a încălcat astfel prevederile din regulamentul intern și contractul colectiv de muncă mai sus menționate, prevederi care instituie obligația angajaților de a nu se prezenta la serviciu sub influența alcoolului, indiferent de valoarea constatată.
Pentru antrenarea răspunderii disciplinare a unui salariat, trebuie să fie întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare:
- obiectul, constituit de relațiile de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă;
- latura obiectivă, respectiv fapta-acțiunea sau inacțiunea salariatului;
- subiectul, care este întotdeauna o persoană fizică în calitate de subiect calificat, respectiv salariatul;
- latura subiectivă, respectiv vinovăția salariatului.
Existența întrunită a elementelor abaterii disciplinare - cauza, declanșează efectul, respectiv răspunderea disciplinară. Deci fapta ilicită trebuie să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul. Dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă.
Aceste elemente sunt întrunite și în cauza de față, în condițiile în care reclamantul a încălcat cu vinovăție obligațiile de serviciu, prin prezentarea sa la locul de muncă sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța a reținut însă că la emiterea deciziei de sancționare, angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 250 Codul muncii, sancțiunea aplicată reclamantului fiind disproporționată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate care se apreciază în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Este adevărat că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având competența de a individualiza sancțiunea disciplinară aplicabilă, însă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurării în care a fost săvârșită fapta, cu gradul de vinovăție al salariatului, raportat la consecințele abaterii disciplinare și cu luarea în considerare a comportamentului general al salariatului la serviciu și a eventualelor sancțiuni suferite anterior de către salariat.
Dispozițiile legale mai sus menționate au ca preocupare dozarea sancțiunii, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului activ educativ și preventiv al răspunderii.
Prin urmare, sancțiunile se aplică gradual în funcție de fapta comisă și de gradul de vinovăție al salariatului.
În speță, date fiind împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, având în vedere totodată comportarea generală bună a reclamantului la serviciu, inexistența unor sancțiuni disciplinare suferite anterior, instanța a reținut că angajatorul a aplicat o măsură severă față de salariatul în cauză, deși avea posibilitatea să aleagă o măsură mai moderată față de elementele concrete care stau la baza stabilirii unei sancțiuni disciplinare așa cum prevăd dispozițiile art. 250 Codul muncii.
S-a reținut că în materia legislației muncii nu există o interdicție expresă a instanței de judecată de a dispune înlocuirea sancțiunile aplicate de către angajator, pornind de la faptul că rolul instanței este în primul rând de a controla legalitatea și temeinicia deciziilor angajatorului și totodată să aprecieze la dozarea sancțiunii aplicată de angajator angajatului.
Prin înlocuirea sancțiunii, instanța nu se substituie în atribuțiile angajatorului, ci dispune conform propriei judecăți, sub aspectul individualizării acesteia. În acest mod nu trebuie absolutizată realizarea interesului salariatului, prin stabilirea unei sancțiuni mai ușoare, ci trebuie avut în vedere că, odată ce s-a constatat săvârșirea unei abateri disciplinare, acesta nu rămâne nesancționat.
În acest sens, instanța a amintit și decizia nr. 11/2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, prin care s-a stabilit că „Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.”
Față de considerentele de mai sus, instanța a apreciat că se impune înlocuirea și respectiv dozarea sancțiunii, reținând că angajatorul nu a individualizat în mod legal sancțiunea aplicată proporțional cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate ce trebuie apreciată în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale, prevăzute de art. 250 Codul muncii, astfel că a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate reclamantului cu sancțiunea avertismentului scris. În consecință, a dispus modificarea deciziei de sancționare nr. 857 din 06.10.2014 emisă de pârâtă în sensul că a înlocuit sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă cu sancțiunea avertismentului scris și a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelpârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
În urma audierii celor doi martori, colegi de serviciu cu reclamantul, instanța de fond a concluzionat ca salariatul ar fi consumat băuturi alcoolice in seara anterioara efectuării controlului
si nu in data de 05.09.2014, motiv pentru care aparatul alcooltest a indicat o valoare redusa a consumului de alcool. Instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca acel control s-a efectuat in data de 05.09.2014 intre orele 11:00 - 12:00 si nu la începutul programului de lucru (ora 07:00). Alcoolemia de 0,110 G/L indicata de aparatul alcooltest a fost apreciata de instanța ca fiind redusa, fără sa aibă in considerare posibila valoare a acesteia daca controlul s-ar fi efectuat la ora 07:00. când salariatul s-a prezentat la serviciu. Chiar daca salariatul ar fi consumat băuturi alcoolice in seara zilei de 04.09.2014 si nu in timpul programului de lucru in data de 05.09.2014. aceasta fapta este considerata abatere disciplinara conform Regulamentului intern si Contractului colectiv de munca al societății. De asemenea prevederile Regulamentului intern si Contractului colectiv de munca al societății prevăd aceeași sancțiune, indiferent daca salariatul s-a prezentat la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice sau a consumat alcool in timpul programului de lucru.
În mod netemeinic, instanța a reținut ca la emiterea deciziei de sancționare, parata nu a respectat criteriile prevăzute in mod imperativ de art.250 Codul muncii, sancțiunea aplicata salariatului fiind disproporționata in raport de gravitatea abaterii disciplinare.
În aplicarea sancțiunii disciplinare pârâta a ținut cont tocmai de împrejurările in care fapta a fost comisa S.C. M. SERVS.A. este o societate comerciala pe acțiuni, acționarul majoritar fiind SOCIETATEA COMERCIALA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA (95% capital social).
Obiectul principal de activitate este prestarea de servicii către diverși beneficiari. Așa cum reiese din Raportul de cercetare disciplinara cu nr._/06.10.2014, depus la dosar, in data de
05.09.2014 cu ocazia controlului, comisia a constatat faptul ca 3 salariați se aflau sub influenta
băuturilor alcoolice, dintre care unul cu o alcoolemie de 1,920 G/L, fiind in imposibilitatea de a scrie o nota explicativa in fata comisiei de control.
Înlocuind sancțiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca cu sancțiunea avertismentului scris, instanța de judecata nu a făcut altceva decât sa încurajeze salariații indisciplinați, aceștia considerând ca daca vin la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice sau consuma alcool in timpul programului de lucru, nu reprezintă un lucru atât de grav sau îngrijorător, atâta timp cat s-ar alege doar cu un posibil avertisment.
Din aceste motive, ținând cont de înscrisurile depuse la dosar, pârâta a solicitat sa admiterea apelului, schimbarea sentinței apelat3, in sensul respingerii contestației.
În drept, și-a întemeit ă cererea de apel pe dispozițiile art. 466 N.C.P.C. si art.247-252 Codul Muncii.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În speță nu se contestă de niciuna din părți că salariatul a săvârșit o abatere disciplinară, constând în prezentarea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, aspect constatat de comisia de control a angajatorului, care a procedat la data de 5.09.2014 la testarea mai multor salariații cu aparatul alcooltest din dotare . Reclamantul din prezenta cauză a prezentat un nivel al alcoolemiei de 0,110 G/L.
Reclamantul a încălcat astfel prevederile art. 91 alin.1 pct.5 din Regulamentul intern și art. 33 alin.2 pct.14 din CCM la nivel de unitate, fapta săvârșită fiind corect calificată de angajator ca îndeplinind cerințele unei abateri disciplinare, așa cum este definită de art. 247 Codul muncii.
Prima instanță a apreciat corect că individualizarea sancțiunii disciplinare, aceea a desfacerii disciplinare a contractului de muncă, nu a respectat condiția proporționalității cu gravitatea faptei săvârșite de angajat.
Este adevărat că angajatorul dispune de prerogativa sancționării disciplinare a salariaților, potrivit art. 247 alin.1 Codul muncii, dar aceasta nu poate fi exercitată în mod discreționar și arbitrar, ci în raport de anumite criterii legale menționate în art.250 Codul muncii, și anume: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al salariatului,consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu.
Or, este de reținut că reclamantul nu a mai săvârșit anterior vreo abatere disciplinară, a avut o comportare adecvată la serviciu, iar abaterea disciplinară săvârșită nu a avut consecințe în cadrul raporturilor de muncă. Totodată, reclamantul a prezentat cel mai mic nivel al alcoolemiei dintre toți salariații testați.
Toate aceste elemente converg către concluzia că pentru sancționarea abaterii disciplinare săvârșite de reclamant nu se impune aplicarea celei mai aspre sancțiuni, și anume desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Individualizarea sancțiunii disciplinare s-a făcut de către angajator fără o corelare a gravității faptei cu gradul de vinovăție a salariatului și cu ignorarea criteriilor legale enumerate în art. 250 Codul muncii.
În acest context, în mod temeinic prima instanță a procedat la modificarea deciziei de sancționare nr. 857/6.10.2014, înlocuind sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă cu sancțiunea avertismentului scris, o atare posibilitate de cenzurare a modalității de individualizare a sancțiunii disciplinare fiind recunoscută instanței judecătorești și prin decizia în interesul legii nr. 11/2013 a ÎCCJ.
Apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de apelantă, potrivit art. 480 Cod pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta ., cu sediul în Rovinari, localitatea Vîrț, nr. 157, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1865 din 17.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Z. N., cu domiciliul în comuna Florești, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. H. D. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MHD/4 ex.
Data red.01.10.2015
Jud. fond: M.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2255/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
