Acţiune în constatare. Decizia nr. 2255/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2255/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 9276/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2255/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător C. R.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, privind judecarea apelului declarat de reclamanta D. V., cu domiciliul în C., .. 10, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6632 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.04.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în conformitate cu prevederile art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză la data de 05.05.2015.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 14.05.2013, reclamanta D. V. în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 16.11.1980 – 01.10.1990, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, potrivit Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 108, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens;
- să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.10.1990 – 01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, pct. 17 și 93, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens;
- să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă începând cu data de 01.04.2001 și până la pronunțarea hotărârii se încadrează în loc de muncă cu condiții speciale potrivit HG 1025/2003, Anexa I, pct. 2 și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 6632 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D., s-a admis în parte cererea precizată de reclamanta D. V. în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamanta în cadrul unității pârâte in perioada 16.11._90 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct.108.
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.10._01 se încadrează in grupa I de muncă, în procent de 100% potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, pct. 17 și 93.
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.04._05 se încadrează în condiții deosebite, potrivit HG nr. 261/2001.
A fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei adeverință, în sensul celor constatate.
S-au respins celelalte capete de cerere.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamanta este angajata pârâtului, în funcția de medic radioterapeut – Clinica de Oncologie – Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie, așa cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantei depus în fotocopie la dosar, și cum, de altfel recunoaște și pârâtul, prin întâmpinare.
În carnetul de muncă al reclamantei, la poziția 41, s-a făcut mențiunea că reclamanta, în perioada 16.11._90 a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, potrivii Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 104, fără a se preciza și procentul în care lucra în aceste condiții.
Se mai face mențiunea că, în perioada 01.10.1990 – 31.12.1992 a beneficiat de grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990 și Ordinului 128/1990.
Potrivit declarației martorei, D. N., reclamanta lucrează în laboratorul de cobaltoterapie cu aparatură care emite radiații GAMA, fiind încadrată în grupa IV de risc nuclear, în cadrul unui program de 6 ore/zi, într-o zi iradiindu-se circa 150 de bolnavi.
Din coroborarea mențiunilor din carnetul de muncă cu depoziția martorei D. N., rezultă că activitatea desfășurată de reclamantă în aceste condiții era în procent de 100%, astfel că s-a impus admiterea capătului de cerere având ca obiect constatarea că activitatea desfășurată de reclamanta în cadrul unității pârâte in perioada 16.11._90 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct.104, cu obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe în acest sens conform disp. art. 40, alin. 2 Codul muncii.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei, în perioada 01.10.1990 – 31.12.1992, reclamanta a beneficiat de grupa I de muncă conform Ordinului 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, pct. 17.
Cum, din depoziția martorei D. N., din mențiunile făcute în carnetul de muncă al reclamantei și din susținerile pârâtului formulate prin întâmpinare rezultă că reclamanta a desfășurat activitatea în același laborator și în aceleași condiții până în prezent, și cum din autorizațiile depuse la dosar (filele 48-53), rezultă că Laboratorul de telecobaltoterapie din cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C. este o unitate nucleară ce face parte din categoria de risc radiologic maxim 4, văzând și prevederile Ordinului 50/1990, pct. 93, precum și ale Ordinului nr. 125/1990, pct. 17, potrivit cărora, activitatea desfășurată în unități nucleare de gradul III și IV se încadrează în grupa I de muncă, instanța a admis capătul de cerere având ca obiect constatarea că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.10._01 (și nu numai 01.10.1990 – 31.12.1992 așa cum s-a consemnat în carnetul de muncă) se încadrează in grupa I de muncă, în procent de 100% potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, pct. 93 și Ordinului nr. 125/1990, pct. 17.
În ceea ce privește capătul de cerere astfel cum a fost precizat, referitor la constatarea încadrării activității reclamantei în condiții deosebite de muncă, în perioada 01.04.2001 – 01.05.2005 s-au reținut următoarele:
Începând cu 01.04.2001 prin . legii 19/2000 au fost abrogate dispozițiile Ordinului 50/1990 privind grupele de muncă și au fost reglementate condițiile deosebite de muncă și condițiile speciale de muncă.
Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 19/2000 au fost prevăzute următoarele:
„(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.”
În conformitate cu pct. 16 din Ordinul nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, se face de către angajator în baza avizului acordat de inspectoratul teritorial de muncă. Angajatorul este obligat să depună la casa teritorială de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite. Persoanele asigurate pe bază de declarație sau de contract de asigurare, care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, solicită inspectoratului teritorial de muncă avizul pentru încadrarea locului de muncă în condiții deosebite, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 261/2001.
În temeiul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În raport de disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite s-a făcut în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
„a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.”
Pârâtul a parcurs toată această procedură.
În plus a avut în vedere prevederile art. 15 din HG 261/2001 potrivit cărora "Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la . prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale".
Astfel, așa cum rezultă din Decizia nr. 250/25.04.2002 – fila 63 dosar și Anexa la aceasta – fila 64 dosar, începând cu 01.04.2001 pârâtul a încadrat personalul de la Laboratorul de Telecobaltoterapie în condiții deosebite de muncă așa cum prevedea HG 261/2001,
De asemenea încadrarea în condițiile deosebite de muncă a fost confirmată și de Casa Județeană de Pensii D. prin adresa nr._/15.10.2014.
Având în vedere că pârâtul a urmat întru totul procedura reglementată de HG 261/2001 privind încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiții deosebite de muncă, aspect necontestat nici de Casa de Pensii D. și a plătit contribuția de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor deosebite, începând cu 01.04.2001 instanța a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârât în funcția de medic radioterapeut în cadrul Laboratorului Telecobaltoterapie în perioada 01.04.2001 – 01.05.2005 se încadrează în condiții deosebite conform HG 261/2001, urmând ca, în baza art. 40, alin. 2 din Codul muncii, pârâtul să fie obligat la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În ce privește capătul de cerere prin care se solicită instanței să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.05.2005 și până în prezent se încadrează în loc de muncă cu condiții speciale potrivit HG 1025/2003, anexa 1, pct. 2, instanța l-a respins întrucât potrivit art. 3 din HG 1025/2003 modificata si completata aceasta metodologie a inclus următoarele etape:
a)nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii;
b)solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se află locul de muncă respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1;
c)verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de muncă nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologică, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2;
d)efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d);
e)efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de muncă, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
(2)Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).
(3)În cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c).
Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare in condiții speciale constituita potrivit art. 5 alin1 din HG 1025/2003 in cadrul Ministerul Muncii Solidarității Sociale si Familiei, a funcționat pana la data de 30.06.2005.
Prin Legea 226/2006 in anexa 2 au fost nominalizate unitățile care in conformitate cu art. 6 alin 1 din HG 1025/2003 au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare in condiții speciale.
Începând cu data de 1.01.2011, locurile de munca in condiții speciale sunt prevăzute expres si limitativ in art. 30 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificările si completările ulterioare, care a preluat anexele art. 2 si 3 din Legea 226/2006 (abrogata ).
Articolul 30 alin2 din Legea 226/2010 permite din doi in doi ani procedura de reevaluare a încadrării in condiții speciale.
În prezent legislația aplicabila nu permite încadrarea altor unitati in anexele menționate mai sus din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificările si completările ulterioare, iar pârâtul SPITALULUI C. JUDEȚEAN DE URGENTA C. nu se regăsește pe lista unitarilor care au obținut avizul Comisiei special instituite de lege pentru încadrarea locurilor de munca in condiții speciale sau deosebite.
Așa cum s-a arătat, faptul de a nu parcurge procedura de avizare si refuzul aplicării metodologiei de încadrare a locurilor de munca in condiții speciale de către angajator, putea fi legal contestat la Inspectoratul Teritorial de Munca de salariații îndreptatiti, prin intermediul sindicatului, sau a reprezentanților angajatorului in cadrul comitetului de securitate si sănătate in munca ori responsabilul cu protecția muncii tocmai cu scopul de a determina societatea angajatoare sa verifice locurile de munca ce ar putea fi încadrate in procedura avizării si apoi sa urmeze metodologia de avizare si înscriere in lista anexa a Legii 226/2003, aceasta fiind unica posibilitate legala a salariaților de a obține încadrarea locurilor de munca in condiții speciale sau condiții deosebite, in actuala reglementare.
Întrucât, prin admiterea acțiunii, pârâtul a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 C.p.c. instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A criticat sentința apelată pentru următoarele argumente:
Tribunalul a fost investit cu mai multe petite:
- să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 16.11._90, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, potrivit Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 108, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință în acest sens;
- să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.10._01, se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, potrivit Ordinului 50/1990, Anexa I, pct. 17 și 93, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință în acest sens;
- să constate că activitatea desfășurată de reclamantă începând cu data de 1.04._05, se încadrează în condiții deosebite, potrivit HG 261/2001, și obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință în acest sens;
- să constate că activitatea desfășurată de reclamantă începând cu data de 01.05.2005 și până la pronunțarea hotărârii se încadrează în loc de muncă cu condiții speciale potrivit HG 1025/2003, Anexa 1, pct. 2 și obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință în acest sens;
- să oblige pârâtul să vireze către CAS contribuțiile aferente condițiilor speciale, începând din anul 2007 până în prezent.
A precizat că instanța de fond a admis primele 2 capete de cerere și a respins celelalte petite privind recunoașterea condițiilor speciale și obligarea spitalului să achite contribuțiile aferente acestor condiții.
Cu privire la condițiile speciale, HG nr. 1025/2003 definește locurile de muncă în condiții speciale ca fiind acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților.
Locurile de muncă în condiții speciale sunt definite de art 1 din HG 1025/2003, iar Anexa 1 stabilește lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale.
Astfel, pct. 2 din Anexa I cuprinde: "Activitatea din locurile de muncă încadrate în categorii de risc radiologic III și IV din centrale nuclearoelectrice, unități de cercetare, dezvoltare în domeniul nuclear, unități de fabricare a combustibilului nuclear, unități de tratare și depozitare a deșeurilor radioactive, instalații radiologice și alte instalații nucleare.
S-a arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamanta se încadrează în condiții speciale, potrivit Anexei I, pct. 2.
Dreptul salariatului la recunoașterea de către angajator a grupei de muncă, reconsiderată ulterior în condiții, se subsumează celui prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. f "dreptul la securitate și sănătate în muncă" din C muncii.
Odată recunoscute condițiile speciale potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, în condițiile în care nimic nu s-a schimbat, aceasta trebuie recunoscută și în continuare.
S. a parcurs etapele descrise de HG 1025/2003 fiind respectate: art.3, 8, art.9, art.10, 11 unde se precizează că:
(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale, în vederea pensionarii, se realizează pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă…
(2) în cazul distrugerii arhivelor, ... se poate reconstitui potrivit legii, prin hotărâre judecătorească, perioada lucrată în condiții speciale.
Ori, așa cum a arătat spitalul a urmat procedura prevăzută de HG 261/2001 și HG 1025/2003, după cum urmează:
Prin adresele nr._/29-07-2004 și_/3-12-2004 s-a adresat Comisiei pentru Controlul Activității nucleare solicitând eliberarea unui aviz de încadrare în condiții speciale iar CNCAN-ul a emis acele autorizații de desfășurare a activității în domeniul nuclear valabile până în prezent.
De asemenea, spitalul a emis dispozițiile nr. 94/2005 din care rezultă că începând cu 1.01.2005 personalul din Laboratorul Telecobaltoterapie se încadrează în condiții speciale și nr. 52 din care rezultă că începând cu data de 01.01.2007 personalul se încadrează în condiții speciale printre care și reclamanta.
In baza dispoziției nr. 94, a tabelului aferent și a autorizațiilor emise de CNCAN spitalul a încadrat laboratorul în care reclamanta și-a desfășurat activitatea și implicit și pe aceasta în condiții speciale, achitând contribuțiile aferente către CAS până la data de 01.01.2007 când Casa de Pensii D. a solicitat prezentarea unui nou aviz.
Prin adresa nr._/3.05.2007 spitalul s-a adresat Comisiei pentru obținerea avizului așa cum i-a fost solicitat de Casa de Pensii însă nu l-a putut obține întrucât Comisia de acordare a acestor avize de încadrare în condiții speciale se desființase.
S-a menționat că, odată ce Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale s-a desființat, se impune analizarea acestor condiții de instanța de judecată, "în cazul distrugerii arhivelor, desființării comisiei ... se poate reconstitui potrivit legii, prin hotărâre judecătorească, perioada lucrată în condiții speciale", dovada acestor condiții de muncă făcând-o atât cu mențiunile din carnetul de muncă, dispozițiile spitalului precum și autorizațiile CNCAN-ului.
Cu toate acestea, instanța a înlăturat toate aceste înscrisuri motivat de faptul că nu se pot substitui avizelor.
Pentru argumentele expuse a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței tribunalului în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Intimatul pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din HG 246/2007 "(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri", iar potrivit art. 3 din HG 246/2007 "Reînnoirea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, emise de către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, se acordă de către această instituție în condițiile prezentei hotărâri".
Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 8 din HG 261/2001 potrivit cărora "(1)Angajatorii care și-au nominalizat locuri de muncă în condiții deosebite și care nu se încadrează în prevederile art. 7 sunt obligați ca pe o perioadă de 6 ani de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, să ia toate măsurile tehnico-organizatorice pentru a normaliza condițiile de muncă în conformitate cu Legea nr. 90/1996, republicată, cu Normele generale de protecție a muncii, Normele specifice de securitate a muncii sau cu alte reglementări aplicabile în domeniu.
(2)În perioada prevăzută la alin. (1) locurile de muncă se consideră încadrate în locuri de muncă în condiții deosebite pe toată durata luării măsurilor tehnico-organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă"
De altfel aceasta este data de la care Casa de Pensii D. nu a mai acceptat ca pârâtul să menționeze în declarațiile nominale lunare condițiile deosebite și nici să plătească contribuția pentru condiții deosebite, așa cum rezultă din adresele nr. 123/12.02.2007 și nr. 3128/20.03.2007 filele 74-75
Pârâtul nu a mai urmat procedura pentru reînnoirea avizului la data intrării în vigoare a HG 246/2007 care la rândul ei modificată prin H.G. nr. 1622 din 10 decembrie 2008 cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31 12 2009, iar ulterior prin H.G. nr. 1627 din 29 decembrie 2009, cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31.12.2010.
Ca urmare după data de 12.03.2007 activitatea reclamantei nu mai poate fi încadrată în condiții deosebite, instanța neputând să se substituie angajatorului pentru parcurgerea unor etape obligatorii.
Prin decizia nr.818/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin 3 și art.27 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin decizia nr. 819/03.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor O.G. nr. 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate, a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Nefinalizarea procedurii prevăzute de lege și alte acte normative, inacțiunea sindicatelor sau a reprezentanților salariaților care nu au contestat refuzul sau omisiunea inspectoratului teritorial de muncă sau a CNCAN de a acorda avizele solicitate în mod imperativ de lege, (având posibilitatea legală de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru a contesta refuzul autorităților de a emite avizul în discuție, în temeiul Legii nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO care garantează accesul la justiție) nu îi îndreptățește pe salariați să formuleze o acțiune în constatare a condițiilor de muncă deosebite, cu eludarea anumitor etape și termene în procedura constatării acestora.
De altfel, pârâtul nu a urmat procedura pentru reînnoirea avizului pentru condiții deosebite conform HG 246/2007 pentru că a inițiat demersuri pentru încadrarea locurilor de muncă respective în condiții speciale, conform HG 1025/2003, așa cum a rezultat din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și din susținerile din întâmpinare. Nu a finalizat însă corespunzător acea procedură, deoarece deși a parcurs toate etapele, nu a solicitat și nu a obținut avizul final de încadrare în condiții speciale, de la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Acesta era singura abilitată să acorde avizul pentru încadrarea în condiții speciale potrivit art. 6 din HG 1025/2003, iar pârâtul avea obligația conform art.5 alin.3 din HG 1025/2003 să depune la secretariatul Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale un dosar cuprinzând documente enumerate de același articol.
Aceeași interpretare rezultă și din dispozițiile legii 226/2006 care menționează la art.1 că sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1 și care sunt cele din unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu HG 1025/2003.
Unitatea pârâtă nu a obținut avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale iar activitatea desfășurată în cadrul Clinicii de Oncologie – Radioterapie :Laborator Telecobaltoterapie nu se regăsește în anexa 1 la legea 226/2006.
Numai locurile de muncă pentru care s-a obținut aviz favorabil pot fi încadrate în condiții speciale, nu și pentru cele pentru care nu a fost declanșată procedura menționată anterior ( potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2003) sau pentru locurile de muncă pentru care s-a declanșat această procedură dar nu a fost obținut un astfel de aviz, eventual prin asimilare cu alte posturi ce au obținut avizul.
Chiar dacă s-ar reține că activitatea reclamantei se încadrează în tipurile de activități descrise la Anexa nr. 1 din Legea nr. 226/2006, aceasta nu ar putea duce la concluzia că locul de muncă se încadrează în condiții speciale, întrucât nu este îndeplinită cea de a II-a condiție cumulativă cerută de lege, aceea ca unitatea să fie nominalizată la Anexa nr. 2 a Legii.
A constata că locul de muncă se încadrează în condiții speciale, deși unitatea angajatoare nu este nominalizată la Anexa nr. 2 a Legii, înseamnă a încălca dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, respectiv crearea unei norme juridice pe calea interpretării și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
În aceste condiții, mențiunile înscrise în carnetul de muncă al reclamantei cu privire la încadrarea activității în condiții speciale nu pot fi avute în vedere, încadrarea în aceste condiții neputându-se face doar printr-o decizie a conducerii unității, fără a fi prevăzute în legea specială, legea nr. 226/2006.
Faptul că reclamanta a desfășurat activitate într-un un loc de muncă ce era încadrat în grupa I de muncă, până la 1 aprilie 2001 și care este autorizat să desfășoare activități în domeniul nuclear, nu reprezintă o condiție suficientă pentru încadrarea locului de muncă în condiții speciale, ci doar o parte din condițiile necesare pentru declanșarea procedurii în vederea obținerii avizului prevăzut de art. 6 din HG 1025/2003, așa cum rezultă din analiza criteriilor pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale menționate la art. 2 alin. 1 din acest act normativ.
Pentru locurile de muncă pentru care a fost declanșată procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1025/2003 dar nu au obținut avizul ,în art.13 al.1 se prevedea posibilitatea formulării de către angajator sau sindicate ,după caz ,reprezentanții angajaților de a formula plângere la Ministerul Muncii .
În cauză nu s-a făcut dovada că reclamanta ,prin sindicatul reprezentativ a realizat o astfel de sesizare.
Prin urmare ,nefiind respectată procedura de reînnoire a avizelor reglementată de HG 246/2007 și nefiind obținut avizul prevăzut de HG 1025 /2003 ,indiferent de starea de fapt invocată în speță ,nu se poate reține o altă soluție în afara celei pronunțate de instanța de fond și criticată prin apel,care să fie în concordanță cu dispozițiile legale incidente în cauză.
În concluzie ,potrivit art.480 cod procedură civilă apelul formulat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta D. V., cu domiciliul în C., .. 10, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6632 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015.
Președinte, L. M. L. | Judecător, C. R. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./21.05.2015
Tehnored. N.A./ 4 ex.
J. f. R.S.G.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3980/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
