Conflict de muncă. Decizia nr. 584/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 5444/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 584/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta U. T. „G. A.” din Iași, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3490 din 19 12 2012 a Tribunalului Iași, intimată fiind C. S. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. T. M. pentru recurentă și avocat P. V. S. pentru intimată. intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Avocat P. V. S. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimată
Consilier jr. T. M. depune la dosar copie de pe un certificat emis de Tribunalul Iași în dosarul_ și de pe o cerere a intimatei în vederea pensionării. Precizează că a comunicat duplicatul înscrisurilor apărătorului intimatei și că nu mai are cereri de formulat.
Avocat P. S. precizează că a luat cunoștință de înscrisuri, nu solicită un alt termen, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Consilier jr. T. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Hotărârea instanței de fond cuprinde elemente contradictorii care conduc la imposibilitatea punerii sale în aplicare. Deși se menține desființarea locului de muncă în același timp se dispune reintegrarea pe post.
Deși instanța a dispus ca soluționarea capătului de cerere cu privire la anularea art. 3 din decizia nr. 852/2012 emisă de Rector, vizând reorganizarea unui sector de activitate să fie supusă controlului judecătoresc de către instanța competentă. Prin aceeași hotărâre reține că nu există un suport legal ca analiza celorlalte capete de cerere să fie suspendată și ulterior soluționată în raport de decizia dată în contencios. Instanța de fond nu era în măsură să se pronunțe asupra legalității art. 7 din Decizia 852/2012.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea universității la plata diferenței dintre salariul avut anterior modificării contractului său individual de muncă și salariul efectiv calculat pentru perioada cuprinsă între data modificării și data reintegrării, solicită respingerea acestuia deoarece în toată această perioadă intimata a fost în concedii medicale, beneficiind de toate drepturile bănești.
Pentru toate aceste motive, expuse și în cererea de recurs, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat P. S., pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. Ține să precizeze că ceea ce s-a contestat a fost decizia Rectorului nu aspecte legate de reorganizarea universității. Consideră că a fost o modificare unilaterală a felului muncii. S-a modificat locul muncii, fișa postului, salariul, acestea toate fără acordul salariatului. S-a contestat decizia rectorului, nu a Senatului, pentru că este un salariat căruia nu i-au fost respectate drepturile. Solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile încheiate, în temeiul art. 150 C., rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată sub numărul de dosar_ la data de 23.05.2012 contestatoarea C. S. N. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata U. T. „G. A." din Iași, să se dispună următoarele:
- anularea parțială a Deciziei nr. 852/26.04.2012 emisă de Rectorul Universității Tehnice „G. A." din lași, respectiv anularea articolelor 3, 5, 6 și 7 din această decizie;
- reintegrarea în postul deținut anterior modificării nelegale a felului muncii;
- plata unei despăgubiri constând în diferența dintre cuantumul salariilor care mi se cuveneau dacă nu ar fi intervenit nelegala modificare a felului muncii și salariile efectiv plătite ca urmare a modificării felului muncii;
- plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
În fapt, contestatoarea este încadrată în baza contractului individual de muncă nr. 5926, pe durată nedeterminată, la U. T. „G. A." din Iași, ocupând postul de director al Direcției Financiar-Contabile (în această calitate având printre atribuții și controlul financiar preventiv).
Prin Decizia nr. 852/26.04.2012 Rectorul Universității a aprobat înființarea Direcției Economice în locul Direcției Financiar-Contabile, desființarea postului de Director Financiar-Contabil (pe care îl ocupa), înființarea postului de Director Economic, numirea temporară a d-nei M. C. în funcția de Director Economic și „trecerea" subsemnatei pe postul de administrator financiar gr. I.
Decizia nr. 852/26.04.2012 i-a fost comunicată la data de 08.05.2012, când se afla în concediu medical.
La data de 07.05.2012, conform adeverinței nr. 772/07.05.2012, angajatorul deja operase modificarea felului muncii în evidențele sale, aspect care contravine mențiunilor din adresa nr. 7182/27.04.2012 (anexată).
Prin adresa nr. 7182/27.04.2012 i s-a pus în vedere, de o manieră imperativă, să semnez informarea privind clauzele modificate ale contractului de muncă și actul adițional la contractul de muncă.
Chiar și această adresă este nelegală în condițiile în care impune ca termen limită pentru acceptarea modificărilor la contractul de muncă data de 15.05.2012, iar în caz contrar urmând a se considera o acceptare tacită din partea mea a modificărilor. Or, modificările la contractul de muncă nu se pot face decât în scris, prin liberă asumare și manifestare de voință a tuturor părților semnatare, după îndeplinirea obligației de informare impuse de lege. Un act adițional pretins acceptat „tacit" nici nu ar putea fi înregistrat la ITM.
Cu referire la modul de îndeplinire a obligației de informare, menționează și faptul că în corespondența care i-a fost transmisă prin poștă și pe care a primit-o la data de 08.05.2012, când se afla în concediu medical, nu se afla și fișa postului.
Totodată, nu s-a respectat termenul de 20 de zile lucrătoare prevăzut de art. 17 alin. 5 din Codul muncii.
Consideră că Decizia nr. 852/26.04.2012 a fost emisă în mod abuziv si nelegal, scopul acesteia fiind înlăturarea sa de la conducerea Direcției Financiar-Contabile si în special acordarea atribuțiilor de controlul financiar preventiv unei alte persoane, care s-ar putea dovedi mai puțin incomodă în exercitarea acestor atribuții.
Decizia a fost emisă în mod unilateral si astfel au fost încălcate mai multe texte legale imperative.
În primul rând, prin această decizie (mai exact prin art. 7) a fost modificat în mod unilateral felul muncii stipulat în contractul de muncă al subsemnatei, aspect care contravine vădit dispozițiilor art. 41 alin. 1 și 3 din Codul muncii: „(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. (3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:... c) felul muncii".
În al doilea rând, au fost încălcate dispozițiile Ordonanței nr. 119/1999(rl) privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv și ale Normei metodologice din 2003 (Normă metodologică generală referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv), în condițiile în care pârâta este ordonator terțiar de credite.
Conform art. 9 alin. (6) din O.G. nr. 119/1999(rl): „Numirea, suspendarea, destituirea sau schimbarea personalului care desfășoară activități de control financiar preventiv propriu se face de către conducătorul entității publice, cu acordul entității publice superioare, iar în cazul entităților publice în care se exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, cu acordul Ministerului Finanțelor Publice. Persoanele desemnate cu exercitarea activității de control financiar preventiv propriu trebuie să aibă competențele profesionale solicitate de această activitate. Ele vor respecta un cod specific de norme profesionale, elaborat de Ministerul Finanțelor Publice, care va cuprinde și condițiile și criteriile unitare pe care entitățile publice trebuie să le respecte în cazul numirii, suspendării, destituirii sau schimbării personalului care desfășoară această activitate."
Acordul prevăzut de acest text este unul prealabil oricărei schimbări sau destituiri din funcție a persoanei care a fost inițial însărcinată cu exercitarea controlului financiar preventiv.
Aceste norme de protecție vizează tocmai riscul unui conflict între managementul entității publice și persoana care exercită controlul.
În același timp, conform art. 6 din Norma metodologică generală referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv (2003): „Persoanele care urmează să exercite activitate de control financiar preventiv propriu sunt numite astfel: a) la instituțiile publice la care se exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului de stat ..., b) la celelalte entități publice, prin decizia conducătorului acestora, cu acordul entității publice ierarhic superioare". În cauză nu există acest acord prealabil și prin urmare nu putea fi numită o altă persoană cu atribuții de control financiar preventiv.
Totodată, conform art. 9 și 10 din aceeași Normă metodologică: „Principalele situații în care persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu poate fi schimbata sunt: a devenit incompatibilă pentru această activitate; a săvârșit o abatere disciplinară (a încălcat normele legale, regulamentul intern etc.) față de care această schimbare reprezintă sancțiune disciplinară pentru persoana respectivă;la cererea persoanei în cauză, pe motiv de boală sau din alte considerente; în urma rapoartelor de control sau audit s-au constatat operațiuni vizate pentru control financiar preventiv propriu care s-au dovedit nelegale și/sau neregulate;la modificarea locului de muncă de către angajator.”
În drept, dispozițiile legale indicate mai sus.
La dosarul cauzei a fost atașate înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a a invocat excepția necompetenței materiale a instanței referitor la primul capăt de cerere privind anularea parțiala a Deciziei rectorului nr. 852/26.04.2012, respectiv anularea art.3,5,6, si 7, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii,
Astfel, s-a solicitat a se constata in cauza de fata ca Decizia Rectorului nr. 852/26.04.2012 dedusa judecații este un act juridic căruia ii sunt incidente dispozițiile art. 1 (1) din legea nr. 554/2004.
Decizia Rectorului nr. 852/2012 este un act administrativ în înțelesul art. 21it.c din legea menționata anterior, fiind emis de o autoritate publica ( universitatea ) astfel cum este definita in art. 2 lit. b din legea contenciosului si ca atare va rugam ca constatați ca aceasta poate fi supusa controlului judecătoresc numai in fata instanței de contencios administrativ.
Pe cale de consecința in temeiul art. 4(1) din legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 244 (1) pct.l Cod procedura civila s-a solicitat a se dispune prin încheiere disjungerea capătului de cerere referitor la constatarea nelegalitatii actului administrativ - Decizia Rectorului nr. 852/2012 si investirea Tribunalului Iași - Secția II Civilă - C. Administrativ si Fiscal in vederea judecării acestuia cu suspendarea soluționării celorlalte capete de cerere pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei in contencios administrativ.
In situația in care se va respinge această cerere, raportat la dispozițiile legii nr.554/2004 - art. 7 - sa se pună in vedere reclamantei să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Anterior investirii instanței, reclamanta avea obligația ca in termenul de 30 de zile de la comunicarea actului contestat, Decizia Rectorului nr. 852/2012, de a sa adresa autorității publice emitente, universitatea, pe calea plângerii prealabile pentru revocarea acestuia. Ori, reclamanta deși a primit sub semnătura in data de 8 mai 2012 documentația, așa cum însăși aceasta confirma prin acțiunea introductiva, nu a promovat in condițiile art. 7 din legea nr. 554/2004, nici un demers administrativ. Reclamanta era in măsura ca pana cel târziu la data de 7 iunie sa înainteze universității o eventuala plângere prealabila.
In aceste condiții, se invocă pe cale de excepție inadmisibilitatea acestui prim capăt de cerere raportat si la dispozițiile art. 109 (2) Cod procedura civila.
Mai mult decât atât, in susținerea acestei excepții, Decizia Rectorului nr. 852/26.04.2012 a fost emisa in baza si ca urmare a adoptării de către Senatul Universității Tehnice G. A. din Iași a Hotărârii nr. 17/26.04.2012, așa cum rezulta si din însăși preambulul acesteia.
Conform art. 38 din Carta Universității Tehnice G. A. din Iași, adoptata in condițiile art. 128 si art. 213 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, Senatul este singura structura de conducere si decizionala a universității, având competenta potrivit art. 41 (44) din Carta de a aproba: „lit. a organizarea Universității, funcționarea structurilor si funcțiilor de conducere, funcționarea serviciilor, ordinea interioara, etica universitara".
In virtutea acestor competente in data de 26.04.2012 a fost adoptata Hotărârea Senatului nr. 17, care are fără drept de tăgada caracter decizional.
In baza hotărârii Senatului si in conformitate cu dispozițiile art. 213 din Educației Naționale nr. 1/2011 si ale art. 45 din Carta, Rectorul Universității Tehnice G. A. din Iași a emis Decizia nr. 852/26.04.2012 de punere in executare a acesteia.
F. de aceasta situație este incontestabila împrejurarea ca decizia contestata are caracterul unui act subsecvent actului principal respectiv Hotărârea Senatului nr. 17/26.04.2012.
De asemenea, și Hotărârea Senatului nr. 17/26.04.2012 este, la rândul sau un act administrativ, în înțelesul art. 21it.c din legea contenciosului administrativ fata de care reclamanta nu a promovat nici un demers in condițiile art. 7 din legea nr. 554/2004 deși a avut cunoștința de existenta acesteia.
In aceste condiții, atât timp cat actul principal, Hotărârea Senatului nr. 17/2012, nu a fost supusa procedurilor legii nr. 554/2004, se solicită a se constata ca nu exista suport legal pentru cenzurarea actului subsecvent acestuia, respectiv Decizia Rectorului nr. 852/2012.
Chiar, daca . ipotetica instanța ar cenzura Decizia Rectorului nr. 852/2012, in contextul celor expuse anterior, o astfel de măsura ar rămâne fără nici un efect juridic atât timp cat singurul act decizional - Hotărârea Senatului nr. 17/2012 își produce in continuare efectele in ceea ce privește structura organizatorica a universității.
In art. 3 din Hotărârea Senatului este prevăzuta adoptarea masurilor consemnate ulterior in Decizia Rectorului nr. 852/2012.
Deci, atât timp cat Hotărârea Senatului își menține valabilitatea, in lipsa existentei unei solicitări din parte reclamantei de cenzurare a acesteia, nu se poate fi primit ca fiind pertinent acest capăt de cerere al acțiunii introductive.
In ceea ce privește motivele pe care reclamanta a înțeles sa le invoce in susținerea acțiunii sale sunt netemeinice, pentru următoarele considerente.
In primul rând, Decizia nr. 852/26.04.2012 a fost comunicata reclamantei, prin posta cu confirmare de primire si nu in data de 8 mai 2012 cum susține aceasta in mod tendențios. Faptul ca reclamanta a refuzat sa primească la domiciliu documentația transmisa de către universitate si a înțeles sa se prezinte la oficiul postai abia in data de 8.05.2012 nu este noua opozabil.
In al doilea rând, nu au fost încălcate prevederile art. 9 alin.6 din O.G. 119/1999. Prin adresa nr. 7273/2.05.2012 s-a solicitat de către universitate emiterea acordului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului pentru schimbarea reclamantei din activitățile de exercitare a atribuțiilor de control financiar preventiv, acord care ne-a fost comunicat prin adresa nr._/6.06.2012 a Direcției Generale Economic, Finanțe si Resurse Umane, inregistrata la universitate sub nr. 8891/18.06.2012. Ulterior, in baza acestui acord, prin adresa nr._/19.06.2012 i s-a transmis reclamantei o noua informare cu privire la modificarea clauzelor privind modificarea contractului de munca. Deci, susținerea reclamantei potrivit căreia s-ar fi incalcat dispozițiile OG119/1999 sunt vădit nefondate, existând in mod ceri acordul prealabil al ministerului - entitatea publica superioara.
In ceea ce privește celelalte capete de cerere, dat fiind caracterul lor subsidiar al primului capăt de cerere si motivele invocate anterior, si acestea sunt vădit neintemeiate.
La dosarul cauzei s-au anexat următoarele: referatul nr. 6595/23.04.2012 avizat in Consiliul de Administrație din data de 24.04.2012 si aprobat in Ședința de Senat din data de 26.04.2012, Hotărârea Senatului nr.17 din 26.04.2012, Decizia Rectorului nr. 852/26.04.2012, adresa nr. 7182/27.04.2012, adresa nr. 7568/25.05.2012, adresa nr. 7273/2.05.2012, adresa nr._/6.06.2012 emisa de Direcția Generala Economic, Finanțe, Resurse Umane din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, adresa nr._/19.06.2012.
Prin încheierea din 17.10.2010, instanța a constatat necompetența funcțională a completului de litigii de muncă în soluționarea capătului de cerere prin care contestatoarea a solicitata anularea articolului 3 din Decizia nr. 852/26.04.2012 Rectorul Universității, capăt de cerere ce a fost disjuns și înaintată către Secția a II a civilă-complet de contencios administrativ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și declarație de martor.
Prin sentinta civila nr. 3490/19.12.2012, Tribunalul Iasi a admis în parte contestația formulată de contestatoarea C. S. N. în contradictoriu cu intimata U. T. „G. A.” Iași.
A dispus anularea art.7 din Decizia nr. 852/26.04.2012 a Rectorului Universității Tehnice „G. A.” Iași, și, pe cale de consecință:
A reintegrat contestatoarea în postul deținut anterior modificării unilaterale a contractului său individual de muncă.
A obligat intimata la plata diferenței dintre salariul avut anterior modificării unilaterale a contractului său individual de muncă și salariul efectiv primit calculat pentru perioada cuprinsă între data respectivei modificări și data reintegrării efective pe postul ocupat anterior.
A respins cererile contestatoarei privind anularea articolelor nr. 5 și 6 din Decizia nr. 852/26.04.2012 a Rectorului Universității Tehnice „G. A.” Iași și cererea privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Contestatoarea este încadrată în baza contractului individual de muncă nr. 5926, pe durată nedeterminată, la U. T. „G. A." Din Iași, ocupând postul de director al Direcției Financiar-Contabile .
Prin Decizia nr. 852/26.04.2012 Rectorul Universității, emisă în aplicarea Hotărârii Senatului nr. 17/26.04.2012 privind modificarea și completarea organigramei Universității Tehnice G. A., s-a aprobat înființarea Direcției Economice în locul Direcției Financiar-Contabile (punctul 3), desființarea postului de Director Financiar-Contabil (pe care îl ocupa contestatoarea), înființarea postului de Director Economic (punctul 5), numirea temporară a d-nei M. C. în funcția de Director Economic(punctul 6) și trecerea contestatoarei pe postul de administrator financiar gr. I (punctul 7).
În baza acestei decizii a fost emis actul adițional care precizează că începând cu data de 26.04.2012 se modifică următoarele clauze ale contractului individual de muncă: locul de muncă-în cadrul Serviciului Financiar-Direcția Economică, funcția-administrator financiar studii superioare gr. 1, codul ocupației din românia-_, fișa postului și salariul de încadrare.
Analizând fondul cauzei, instanța apreciază că Decizia nr. 852/26.04.2012 Rectorul Universității este nelegală în privința punctului 7 prin care s-a dispus trecerea contestatoarei de pe postul Director Financiar-Contabil pe postul de administrator financiar gr. I pentru următoarele considerente:
Potrivit art.41 din Codul muncii contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.
Executarea contractului de munca este guvernata de principiul stabilității si presupune ca modificarea lui nu poate interveni decât in cazurile si condițiile expres prevăzute de lege.
Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare din următoarele elemente:a) durata contractului; b)locul muncii; c) felul muncii;d) condițiile de munca; e) salariul; f) timpul de munca si timpul de odihna.
"Locul muncii" este un element esențial al contractului individual de munca, legiuitorul stabilind obligația pentru angajator de a-l informa pe salariat asupra locului unde acesta va munci. Deși noțiunea de "loc de munca" nu este definita de legislația specifica, totuși din ansamblul dispozițiilor legale incidente se poate deduce înțelesul acesteia, constituind "locul muncii" unitatea, secția, biroul, oficiu in care salariatul își desfășoară activitatea.
Prin punctului 7 al Deciziei nr. 852/26.04.2012 Rectorului Universității s-au modificat unilateral trei elemente esențiale ale contractului individual de munca respectiv locul muncii, felul muncii și salariul.
Potrivit prevederilor Codul Muncii contractul individual de munca poate fi modificat unilateral de către angajator numai prin delegare sau detașare, cu respectarea prevederilor art.42-47, ori prin modificarea temporara a locului si a felului muncii in situații excepționale, in condițiile art.48.
În cazul de față, în condițiile în care contestatoarea și-a exprimat dezacordul total față de modificarea unilaterală a contractului de muncă și în cauză nu se poate constata existența unei situații care exceptează modificarea unilaterală a contractului de muncă de existența acordului salariatului, instanța a apreciat ca întemeiată contestația formulată de contestatoarea C. S. N., în contradictoriu cu intimata U. T. „G. A.” Iași,va dispune anularea art.7 din Decizia nr. 852/26.04.2012 a Rectorului Universității Tehnice „G. A.” Iași, reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior modificării unilaterale a contractului său individual de muncă cu obligarea intimatei la plata diferenței dintre salariul avut anterior modificării unilaterale a contractului său individual de muncă și salariul efectiv primit calculat pentru perioada cuprinsă între data respectivei modificări și data reintegrării efective pe postul ocupat anterior.
Cu privire la celelalte puncte din Decizia nr. 852/26.04.2012 Rectorul Universității, emisă în aplicarea Hotărârii Senatului nr. 17/26.04.2012 privind modificarea și completarea organigramei Universității Tehnice G. A. ,respectiv, desființarea postului de Director Financiar-Contabil (pe care îl ocupa contestatoarea) și înființarea postului de Director Economic (punctul 5), și numirea temporară a d-nei M. C. în funcția de Director Economic(punctul 6), instanța a apreciat că nu se poate reține existența vreunui aspect de nelegalitate, motivat de faptul că prin modificarea organigramei este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea, orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune, punerea în aplicare a acestor măsuri fiind legală doar cu respectarea prevederilor Codului Muncii.
Cu privire la capătul cerere prin care se solicită obligarea intimatei la plata daunelor morale, instanța a dispus respingerea acestuia motivat de faptul că nu s-a dovedit producerea acestora, iar, pe de alta parte, prin repunerea părților in situația anterioara, cu obligarea angajatorului la plata despăgubirilor, conform art. 80 C. muncii, constituie o reparație suficienta si echitabila. Este adevărat ca prin concediere se generează, in mod inerent, o stare de tensiune, de disconfort material si psihic, însă aceasta pot fi reparata prin restabilirea legalității, anularea concedierii si reintegrarea salariatului cu toate drepturile bănești de care a fost lipsit reprezentând o suficienta si justa reparație a prejudiciului suferit de acesta.
Cu privire la apărările intimatei în sensul că atât timp cat actul principal, Hotărârea Senatului nr. 17/2012, nu a fost supusa procedurilor legii nr. 554/2004, nu exista suport legal pentru cenzurarea actului subsecvent acestuia, respectiv Decizia Rectorului nr. 852/2012, instanța a constatat că sunt nepertinente, în condițiile în care prin punerea în aplicarea a aceste hotărâri, raportul de muncă al contestatoarei a fost afectat în mod unilateral, regulile instituite de Codul muncii, prevăzând posibilitatea salariatului de a supune analizei unei instanțe de judecată legalitatea unei măsuri dispuse cu privire la persoana sa, fără a se impune contestarea prealabilă a unui act cu caracter organizatoric.
În temeiul art. 274 C.p.c. s-a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata U. Tehnica „Gh. A.” Iasi sustinanad ca desi instanța de fond a respins capătul de cerere al contestatoarei cu privire anularea art. 5 din Decizia nr. 852/26.04.2012 referitor la desființarea postului de Director Financiar Contabil, deținut de contestatoare pana la data de 26.04.2012, prin aceeași hotărâre dispune reintegrarea sa pe postul desființat si menținut ca atare de catre Tribunalul Iasi.
In aceste condiții, este de necontestat faptul ca exista clar o contradicție intre cele doua hotărâri ale instanței, hotărâri care se anulează reciproc.
Desi însasi instanța de judecata a dispus prin încheierea de ședința ca soluționarea capătului de cerere cu privire la anularea art. 3 din Decizia nr. 852/26.04.2012,emisa de Rectorul Universității Tehnice G. A. din Iasi, vizând reorganizarea unui sector de activitate al universității sa fie supus controlul judecătoresc de catre instanța competenta - Tribunalul Iași - Secția a II a Civila prin aceeași hotărâre retine ca nu exista un suport legal ca analiza celorlalte capete de cerere ale reclamantei sa fie suspendata si ulterior soluționata in raport de decizia data in contencios administrativ.
Masurile dispuse cu privire la modificarea contractului individual de munca al contestatoarei au avut la baza tocmai aceasta hotărâre de reorganizare a activității universității si ca numai aceasta a impus adoptarea deciziilor contestate de catre intimata.
Ori, in condițiile in care Ia dosarul cauzei nu a existat o hotărâre judecătoreasca defintiva si irevocabila pronunțata de instanța competenta in materia contenciosului administrativ ,in dosarul nr._, solicita sa se constate ca in cauza de fata instanța nu era in măsura sa se pronunțe asupra legalității art. 7 din Decizia nr. 852/2012.
Mai mult decât atât solicita sa se constate ca instanța de fond in mod vădit eronat le-a respins apărările potrivit cărora cenzurarea legalității deciziei contestate nu este condiționata de menținerea legalității Hotărârii nr, 14/2012 a Senatului Universității Tehnice G. A. din Iasi.
Asa cum rezulta din considerentele de motivare a deciziei nr. 852/2012 a cărei anulare parțiala o solicita contestatoarea, aceasta a fost emisa de Rectorul Universității Tehnice G. A. din Iasi, în condițiile art. 128 si 213 (6) din legea nr. 1/2011 si ale art. 45 (20 ) din Carta Universității numai pentru punerea in aplicare a Hotărârii nr. 17/2012 a Senatului Universității Tehnice G. A. din Iasi, Senatul Universitatiii fiind singura structura de conducere si decizionala potrivit art. 40(1) din Carta Universității .
Potrivit art. 38 din Carta Universității Tehnice G. A. din Iasi, Senatul este singura structura de conducere si decizie a universității ( art. 40(1) din Carta universității) ce are competenta exclusiva potrivit art 41 si (44) lit.a din Carta de a a aproba "organizarea Universității, funcționarea structurilor si funcțiilor de conducere, funcționarea serviciilor, ordinea interioara, etica universitara".
Prin hotărârea nr. 17/2012 Senatul Universității Tehnice G. A. din Iasi a dispus modificarea si completarea organigramei universității si înființarea unei noi structuri, respectiv Direcția Economica, prin desființarea Direcției Financiar Contabile si implicit a postului de Director Finaciar - contabil deținut de contestatoare.
Deci, este de necontestat ca decizia supusa controlului judecătoresc este fara drept de tăgada un act subsecvent actului principal respectiv Hotărârea Senatului nr. 16/26.04.2012, si ca acesta din urma este singurul care a produs efectele juridice contestate de către reclamanta.
Ca atare, in aceste condiții atâta timp cat Hotărârea Senatului nr. 14/2012 care a stat la baza masurilor contestate de reclamanta, nu a fost supusa controlului judecătoresc iar intimata a depus la termenul de judecata din data de 14.11.2012 cererea de renunțare la judecata formulata in dosarul nr._ având ca obiect art. 3 din Decizia Rectorului nr. 852/2012 solicita sa se constate ca nu sunt întrunite cerințele legale de a se cenzura actul subsecvent Decizia Rectorului nr. 852/2012 si ca in mod neîntemeiat prima instanța le-a respins apărările . Însăși instanța a reținut faptul ca nu se poate primi ca motiv de nelegalitate modificarea organigramei, universitatea având in acest sens o autonomie deplina, ce nu poate forma obiectul controlului judecătoresc.
Se mai arata faptul ca prin acțiunea introductiva intimata nu a inteles sa conteste măsura dispusa la art.l din Decizia nr. 852/2012 de aplicarea Hotărârii Senatului si deci de desființare a postului pe care 1-a ocupat.
Deci atata timp cat hotărârea Senatul Universității Tehnice G. A. din Iasi nr. 14/2012, necontestata, isi produce in continuare efectele referitoare la modificarea si completarea organigramei universității si înfiintarea unei noi structuri, respectiv Direcția Economica, prin desființarea Direcției Financiar Contabile si implicit a postului de Director Finaciar - Contabil deținut de contestatoare, atata timp cat măsura dispusa la art. 7 din decizia, este o consecința directa a acestei hotărâri si a celor ce a făcut obiectul art. 5 si 6 din același act, menținute ca legale de prima instanța solicita sa se constate ca nu exista suport legal de primire a capătului de cerere al contestatoarei de anulare a art. 7 si de integrare pe postul de Director Financiar Contabil, desființat de universitate si menținut ca atare de Tribunalul Iasi.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea universității la plata diferenței dintre salariul avut anterior modificării contractului sau individual de munca si salariul efectiv calculat pentru perioada cuprinsa intre data respectivei modificări si data reintegrării efective pe postul ocupat anterior, solicita sa se constate faptul ca din însași documentația depusa de contestatoare reiese ca in toata aceasta perioada ( incepand cu data de 26.04.2012 si pana la înregistrarea de către intimata sub nr._/28.12.2012 a cererii de demisie ), aceasta s-a aflat numai in concediu medical, beneficiind de acordarea integrala a indemnizației calculate in condițiile OUG 158/200, in raport de drepturile salariale aferente celor 6 luni anterioare si deci ale postului ocupat de Director Financiar Contabil, pana la data emiterii deciziei contestate, așa cum rezulta din calculul anexat.
Deci atâta timp cat in aceasta perioada, angajata s-a aflat numai in concediu medical, beneficiind de toate drepturile bănești, nu exista suport legal de a primi acest capăt de cerere .
Chiar daca intimata, după pronunțarea hotărârii judecătorești recurate, a inteles sa solicite încetarea contractului sau de munca acest fapt nu este natura sa inlature criticile aduse hotărârii instanței de fond pe calea recursului, intrucat menținerea acestei soluții ar implica si acordarea unor drepturi bănești constând diferența dintre salariul avut anterior modificării contractului sau individual de munca si salariul efectiv calculat pentru perioada curpinsa intre data respectivei modificări si data încetării contractului de munca.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Analizând motivele de recurs prin prisma probatoriilor administrate în cauză, Curtea constată că prin punctul 7 al Deciziei nr. 852/26.04.2012 s-au modificat unilateral trei elemente esențiale ale contractului individual e muncă al intimatei, respectiv locul muncii, felul muncii și salariul, aspecte contestate de către intimată care nu a fost de acord cu aceste modificări.
Nefiind una intre situațiile prevăzute de art. 48 din Codul Muncii pentru care nu se impune acordul salariatului la modificarea unilaterală a contractului de muncă, instanța de fond a dispus în mod corect anularea art. 7 din Decizia nr. 852/26.04.2012, trecerea contestatoarei de pe postul de Director Financiar Contabil pe postul de administrator financiar gr. I fiind nelegală.
În ceea ce privește reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior modificării unilaterale a contractului individual de muncă, măsura este nelegală întrucât prin cererea înregistrată de către recurentă cu nr._/28.12.2012, intimata a solicitat încetarea contractului său de muncă în baza art. 81 alin.1,2,3 și 8 din Codul Muncii, prin demisie, începând cu data de 24.12.2012.
Demisia a fost solicitată fără preaviz, iar recurenta a aprobat-o începând cu data înregistrării sale.
Ca atare, în baza art. 81 pct. 7 Codul Muncii, contractul individual de muncă a încetat la data renunțării totale de către angajator la termenul de preaviz, respectiv la 28.12.2012.
Fiind opțiunea intimatei de a solicita încetarea contractului de muncă prin demisie, nu se mai impune reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior, caz în care acest capăt de cerere urmează a fi respins.
Referitor la despăgubirile solicitate reprezentând diferența dintre salariul avut anterior modificării unilaterale a contractului individual de muncă al intimatei și salariul efectiv primit, Curtea urmează să aibă în vedere la stabilirea acestora, perioada în care intimata a fost în concediu medical și pentru care în mod evident, nu este îndreptățită decât la indemnizația pentru concediu medical.
Astfel, potrivit certificatelor aflate la filele 75-89 dosar fond, intimata s-a aflat în concediu medical de la data modificării unilaterale a contractului său de muncă, respectiv din 26.04.2012 până la 7.10.2012, iar potrivit certificatului de la fila 92 din dosarul de fond și în perioada 1.11._12.
Ca atare, intimatei i se cuvine o despăgubire egală cu diferența dintre salariul avut anterior modificării unilaterale a contractului individual de muncă și salariul efectiv primit, pentru perioada 8.10 - 31.10.2012 și 1.12._12, urmând ca recurenta să fie obligată în consecință.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă recursul în baza art. 312 Cod procedură civilă, să modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul că pentru motivele arătate să se respingă cererea de reintegrare a contestatoarei și să se dispună obligarea recurentei la plata diferenței dintre salariul avut anterior modificării unilaterale a contractului individual de muncă și salariul efectiv primit pentru perioadele în care nu a fost în concediu medical.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de U. T. "G. A." Iași, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3490 din 19.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge cererea de reintegrare formulată de contestatoarea C. S. N..
Obligă U. T. "Gh. A." Iași, să plătească contestatoarei C. S. N. o despăgubire egală cu diferența dintre salariul avut anterior modificării unilaterale a contractului individual de muncă și salariul efectiv primit pentru perioadele 08.10 - 31.10.2012 și 01.12._12.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică ,azi,19 .04. 2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, E. G. |
Red./S.A:C.
Tehnored./S.A.C./G.E.
2 ex./22.05.2013
Tribunal Iași – C. G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 133/2013.... → |
|---|
