Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 15-03-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 9972/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 456/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier E. G.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către U. T. Gh. A. Iași împotriva sentinței civile nr. 3245 din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind R. B. și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de fața reține următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul R. B. a chemat in judecata pe parații U. Tehnica Gh. A. Iași si M. Educației, Cercetării Tineretului si Sportului, si a solicitat obligarea lor la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data platii efective.
In motivare s-a aratat ca reclamantul este salariatul Universității Tehnice Gh. A. Iași în calitate de asistent universitar . Din data de 04.02.2008 a intrat în vigoare O.G nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Potrivit art. 1 alin. 1 lit.a din O.G nr. 15/2008, "coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcția de profesor universitar prevazuta in anexa 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este urmatoarea: 1 ianuarie- 31 martie 2008:230,247 lei, 1 aprilie- 30 septembrie 2008 244,061 lei, 1 octombrie- 31 decembrie 2008 266,06 lei. Prin legea nr. 221/27.10.2008 a fost aprobata cu modificari OG nr. 15/2008 stabilindu-se ca valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400 lei pentrru perioada 01.10-31.12.2008. Astfel potrivit Legii nr. 221/27.10.2008, principala modificare consta în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Deși Legea nr. 221/2008 prevede creșterea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar începând cu 1 octombrie, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi. Legea de aprobare a O.G nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a făcut obiectul controlului de constituționalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar, prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/20.10.2008, Curtea Constituțională a constatat că această lege este constituțională. Ulterior, a fost emisa O.U.G nr. 136/2008 care prin dispozițiile sale a limitat efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea nr. 221/2008. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221/ 2008, OUG nr. 136/2008 a fost declarata neconstituționala . De asemenea prin OUG nr. 151/2008 art. 1 pct. 2 si 3 au fost reduse in mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din invatamant in temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008 iar prin deciziile nr. 842/02.06.2009, nr. 989/30.06.2009, 984/30.06.2009 Curtea Constituționala a constatat ca dispozițiile art. 1 pct. 2 si 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant sunt neconstituționale. Ulterior a fost publicata OUG nr. 1/2009 prin care s-a stabilit ca este si ramane in vigoare pana cel mai târziu la data de 31.03.2009, OG nr. 15/2008 ordonanța căreia i s-au adus o . modificări. Curtea Constituționala prin Decizia nr. 989/2009 a constatat ca dispozițiile art. 2 si 3 din OUG nr. 1/2009 sunt neconstituționale. De asemenea, au fost aprobate si OG nr. 31/2009 si OG nr. 41/2009. Ori atat prin dispozitiile art. 2 si 3 din OUG nr. 1/2009 cat si prin dispozitiile art. 2 si 3 din OUG nr. 31/2009 si dispozitiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementeaza modificari ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 si 3 din OUG nr. 151/2008 prevederi constatate neconstitutionale de Curtea Constitutionala. Cum modificarile aduse de OG nr. 15/2008 prin dispozitiile art. I pct. 2 OUG nr. 151/2008 nu-si mai produc efectele fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 al. 3 fraza a II a din Legea nr. 47/1992 nici modificarile aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte. In consecinta OG nr. 15/2008 astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008 este in vigoare si produce efecte.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 281-282 din Codul Muncii, Legii nr. 221/2008, O.G. nr. 15/2008 si ale art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Parata U. Tehnica G. A. din Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu poate fi reținuta o culpa sa pentru neaplicarea Legii nr.221/2008 modificata prin OG nr.15/2008. In acest sens, parata enumera si citează textele art. 171 din Legea nr.84/1995, art.4, 21, 22,47,52 si 53 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice. Din coroborarea acestor texte de lege, susține parata ca angajarea cheltuielilor se poate face in ceea ce privește plata drepturilor salariale in cadrul instituțiilor de invatamant superior de stat numai in limitele acordate prin încheierea contractelor instituționale cu ordonatorul principal de credite, M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului. Ori, ordonatorul principal de credite nu a alocat prin încheierea contractelor instituționale, după apariția OG nr.15/2008 cu modificările si completările ulterioare, finanțare pentru acordarea drepturilor salariale in concordanta cu acest act normativ.
In al doilea rând, s-a mai solicitat a se avea in vedere regimul juridic al aplicării acestui act normativ, dat fiind ca acesta este abrogat o data cu . Legii nr.330/2009. In subsidiar, parata a solicitat să se constate ca poate fi obligata doar la calculul drepturilor salariale iar ordonatorul principal de credite M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului obligat la asigurarea finanțării pentru plata acestora.
Paratul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata. In motivare s-a aratat ca intre M. Educației Cercetării Tineretului si Sportului si cadrele didactice nu exista nici un fel de raporturi juridice de munca cu atât mai mult nu exista nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea si plata salariilor acestora. Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare o are numai conducătorul instituției de invatamant superior.
Potrivit prevederilor Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare. M. Educației,Cercetării, Tineretului și Sportului are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control. In nici un caz M. nu are calitate de angajator față de cadre didactice întrucât, nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință, încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii. Tot dispozițiile legale, Legea Educației Naționale nr.1/2011, cu modificările si completările ulterioare, indica faptul ca aceasta calitate de angajator o are instituția de invatamant superior
In al doilea rând, M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului susține ca nu este ordonator de credite pentru finanțarea invatamantului superior de stat întrucât potrivit art. 40 alin.2 lit.c din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicata instituțiile de invatamant superior, in calitate de angajator au obligația sa acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca. In aceasta calitate, instituțiile de invatamant superior, calculează si stabilesc drepturile salariale, iar in baza autonomiei universitare asigura si fondurile necesare plații acestora potrivit art. 123 alin.2 din Legea nr.1/2011. Așadar, in baza autonomiei financiare, instituțiile de invatamant superior stabilesc bugetul de venituri si cheltuieli, iar rectorii sunt direct responsabili de alocarea resurselor instituției, prioritar spre departamentele de si structurile cele mai performante. Potrivit art.8 si art.21 alin. 5 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, instituția de invatamant superior, in calitate de ordonator de credite trebuie sa elaboreze bugetul in conformitate cu prevederile imperative din aceasta lege prin „includerea in totalitate, a veniturilor si cheltuielilor, in sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal”(salarii, CAS, deplasări interne si internaționale).
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, ministerul a concluzionat ca, finanțarea de baza se acorda sub forma de suma globala de la bugetul de stat urmând ca, in temeiul autonomiei universitare, veniturile alocate de M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului sa fie utilizate de instituția de invatamant superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
La data de 11.01.2012, reclamantul a depus la fond cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat constatarea nulității absolute a tuturor deciziilor de reîncadrare și stabilire a drepturilor salariale, emise de pârât cu încălcarea Legii 221/2008.
Pârâta U. T. G. A. a invocat tardivitatea cererii modificatoare, fața de dispozițiile art.132 C.pr.civ, iar în condițiile în care se va trece peste aceasta excepție a invocat în temeiul art.4 din Legea 554/204 coroborat cu art.244 pct.1 C.pr.civ disjungerea noului capăt de cerere și declinarea competentei de soluționare acestuia în favoarea Tribunalului Iași – Secția C. Administrativ.
Prin încheierea de ședință din 07.03.2012, pentru motivele arătate prin încheiere ce fac parte integranta cu prezenta sentința, s-a respins excepția tardivității cererii modificatoare și excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile.
Prin cererea depusă la prima instanța la termenul din 24.10.2012 reclamantul a precizat temeiul de drept al acțiunii, în sensul că solicita calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea OG nr.15/2008 astfel cum a fost aprobata și modificata prin Legea 221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite începând cu 16.02.2009 până la 31.12.2009, sume actualizate cu indicele de inflație. Pentru perioada 01.01._10 a solicitat calculul și plata diferențelor ed drepturi salariale neacordate în conformitate cu legea nr.330/2009 raportat la Legea 221/2008. Pentru perioada 01.01._11 a solicitat același calcul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate în conformitate cu Legea nr. 284/2010 și Legea 285/2010 raportat la Legea 221/2008, aspect statuat cu caracter imperativ și prin Decizia nr.3/04.04.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție .
Prin sent.civ.nr.3245/05.12.2012, Tribunalul Iași a hotărât astfel:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul R. B. in contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Admite in parte acțiunea, astfel cum a fost modificata și precizată, formulata de R. B. în contradictoriu cu pârâta U. T. G. A. Iași .
Obliga pe pârâtă să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului R. B. în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și să achite reclamantului diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe pârâta să calculeze și să achite reclamantului R. B. diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe pârâta să calculeze și să achite reclamantului R. B. diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 330/2009 cu referire la Legea 221/2008 și referire la Legea nr. 118/2010, pentru perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, inclusiv, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Anulează Deciziile nr. 1033/20.05.2009, nr. 2878/28.10.2008 și nr. 850/14.04.2009 emise de Rectoratul Universității G. A. Iași și Hotărârea nr. 201/05.02.2010 emisă de Senatul Universității G. A. Iași, în ceea ce privește dispozițiile aplicabile salarizării reclamantului, în măsura în care contravin dispozițiilor prezentei sentințe.
Obliga pe parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instanța de fond a constatat că această excepție este întemeiată. Astfel, potrivit art. 223 din Legea nr.1/2011 care statuează ca ”(1) Instituțiile de învãțãmântul superior de stat funcționeazã ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii. (2) Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetãrii, Tineretului și Sportului, pe bazã de contract, pentru finanțarea de bazã, finanțarea complementarã și finanțarea suplimentarã…” coroborat cu art. 21 alin.1 din Legea nr.500/2002 actualizata, care prevede ca „ (1) Ordonatorii principali de credite repartizeazã creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai cãror conducãtori sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, dupã caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții a căror finanțare se asigura de Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, pe bază de contract instituțional, prin care se aloca o suma globala de la bugetul de stat ce urmează sa fie utilizata de instituția de invatamant superior care are un drept de gestiune asupra acesteia.
Așadar, interpretarea acestor texte de lege raportate la obiectul cererii de chemare in judecata si la faptul ca intre reclamantul si paratul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu exista raporturi contractuale directe rezulta ca acest parat care are calitate de ordonator principal de credite nu poate fi obligat la calculul si plata drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune ci doar, eventual, la alocarea lor. In condițiile in care nu s-a solicitat obligarea acestui parat la alocarea fondurilor necesare efectuării plătii ci s-a solicitat obligarea la calculul si plata diferențelor salariale instanța retine ca nu exista identitate intre acest parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecații si in consecința va admite excepția si va respinge acțiunea formulata in contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt: Reclamantul este angajatul pârâtei U. Tehnica G. A. Iasi conform contractului individual de munca depus la dosar, încheiat pe perioada nedeterminata, având funcția de asistent. Fața de acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost modificata, instanța reține că prin O.G. nr. 15/2008 au fost reglementate creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Potrivit art. 1 alin. 1, lit. c, liniuța 3, din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevãzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de 291,678 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin pct. 3 al Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008, s-a modificat art. 1 alin. 1 lit. c, ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 s-a stabilit că valoarea coeficientului de multiplicare 1 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009. Toate aceste ordonanțe succesive prin care au fost modificate prevederile O.G. nr. 15/2008 au fost declarate neconstituționale (deciziile nr. 1221/12.11.2008, nr. 842/02.06.2009, nr. 989/30.06.2009 și nr. 984/30.06.2009 ale Curții Constituționale). Având în vedere faptul că O.U.G. nr. 136/2008, art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale, instanța reține faptul că în prezent sunt în vigoare și produc efecte dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dispoziții care stabilesc o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei. Mai mult, prin ordonanțele declarate neconstituționale (nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009) au fost modificate prevederile art. 1 alin. 1 lit. c ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008. Totodată însă, Legea nr. 221/2008, act juridic distinct de O.G. nr. 15/2008 și care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, nu a fost modificată sau abrogată prin alte acte normative, astfel încât aceasta produce efecte de la data intrării ei în vigoare.
Astfel, s-a reținut de către prima instanță că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 221/2008 în sensul că salariul acesteia trebuie calculat în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin această lege, de 400,00 lei. In susținerea soluției a fost menționata si Decizia nr. 3/04.04.2011 pronunțata de către Înalta Curte de Justiție si Casație in recurs in interesul legii,obligatorie pentru instanța potrivit căreia ,,ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009 dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr.221/2008 constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31.12. 2009. În consecință, instanța de fond a constatat că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la calcularea drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și la achitarea diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10, prima instanța a reținut următoarele:
Prin art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009 s-a consacrat unul dintre principiile de bază al sistemului de salarizare reglementat de această lege, salariul urmând a fi stabilit cu „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Potrivit disp. art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, s-a reținut de către instanța de fond că începând cu data de 01.01.2010 reclamantul trebuia să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Referitor la acest aspect, instanța reține faptul că reclamantul trebuia să beneficieze în luna ianuarie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale (Legii nr. 221/2008), și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.
De altfel, prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 din_, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din_ pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Deoarece reclamantul in luna decembrie 2009 trebuia sa încaseze un salariu calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare, prima instanța a reținut ca si pentru perioada 01.01._10 salariul reclamantului trebuia calculat ținându-se cont si de prevederile acestei legi. În consecință, instanța de fond a constatat că este întemeiata cererea formulata de reclamant, având ca obiect calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, sumă ce urmează a fi reactualizata cu indicele de inflație la data plății efective . Dispozițiile art.1 din Legea 118/2010 vor fi aplicate, avându-se în vedere drepturile salariale stabilite potrivit prezentei sentințe.
In ceea ce privește perioada 01.10._11inclusiv, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, pentru toate considerentele expuse anterior, acestea trebuiau stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, salariul reclamantului începând cu luna ianuarie 2010 (deci și cel din luna octombrie 2010) trebuia să fie egal cu salariul din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuia calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008. Totodată, drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, calculate în raport de disp. Legii nr. 221/2008, urmau a fi reduse cu 25%, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010. Salariul astfel determinat, urma să reprezinte baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011.
În consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, precum și faptul că în luna octombrie 2010 salariul reclamantului trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, s-a reținut ca este întemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010si legii 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._11, inclusiv, sumă ce urmează a fi reactualizata cu indicele de inflație la data plății efective .
Prin Legea 63/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 10 mai 2011 și intrata în vigoare la 13.05.2011, s-a stabilit un nou sistem de salarizare în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, iar potrivit art. 2 alin.1 din actul normativ indicat încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.
În consecință, întrucât drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite și calculate cu aplicarea greșită a legii, pentru considerentele anterior expuse, s-au anulat Deciziile nr. 1033/20.05.2009, nr. 2878/28.10.2008 și nr. 850/14.04.2009 emise de Rectoratul Universității G. A. Iași și Hotărârea nr. 201/05.02.2010 emisă de Senatul Universității G. A. Iași, în ceea ce privește dispozițiile aplicabile salarizării reclamantului, în măsura în care contravin dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 C. pr. civ. s-a dispus obligarea paratei la plata in favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. T. G. A. Iași, prin reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
A arătat recurenta ca in pronunțarea acestei hotărâri, in mod nelegal instanța de fond a anulat Deciziile nr. 1033/2009, 2878/2008 si nr.850/2009 emise de Rectorul universității si Hotărârea nr. 201/2010 emisa de Senatul universității, aceasta neavând competenta materiala, așa cum s-a arătat prin precizările depuse la termenul din 7.03.2012.
Astfel, mai susține recurenta, deciziile sus menționate sunt acte juridice cărora le sunt incidente dispozițiile art. 1 (1) din legea nr. 554/2004. Deciziile sunt acte administrative in înțelesul art. 2 lit.c din legea menționata anterior, fiind emise de o autoritate publica ( universitatea ) astfel cum este definita in art. 2 lit. b din legea contenciosului si ca atare va rugam ca constatați ca aceasta poate fi supusa controlului judecătoresc numai in fata instanței de contencios administrativ. Pe cale de consecința in temeiul art. 4(1) din legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 244 (1) pct. l Cod procedura civila, arata recurenta, instanța de fond avea obligația ca prin încheiere sa dispună disjungerea capătului de cerere referitor la constatarea nelegalitatii actelor administrative (Deciziile nr. 1033/2009, 2878/2008 si nr.850/2009 emise de Rectorul universității si Hotărârea nr. 201/2010 emisa de Senatul universității) si investirea Tribunalului Iași - Secția II Civila, C. Administrativ si Fiscal in vederea judecării acestuia cu suspendarea soluționării celorlalte capete de cerere pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei in contencios administrativ.
Mai susține recurenta ca in mod nelegal prima instanța a primit spre soluționare cererea reclamantului privind anularea deciziilor menționate in condițiile in care nu a fost investita cu acest capăt de cerere cu respectarea art. 132 Cod procedura civila. Astfel din actele si lucrările dosarului rezulta ca reclamantul nu si-a modificat cererea prin inserarea acestui nou capăt de cerere la primul termen de judecata.
Mai susține recurenta ca excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, aceasta excepție este neîntemeiata. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecații. Or, acest parat are calitatea de ordonator de credite ierarhic superior in baza art.171 din Legea învățământului nr. 84/1995, lege aplicabila perioadei in litigiu, conform căruia instituțiile de invatamant superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat si din alte surse, iar veniturile acestor instituții se compun din sumele alocate de la bugetul acestui parat. Finanțarea de baza alocata prin încheierea contractului instituțional cu acest parat constituie singurul suport legal de plata a drepturilor salariale. In aceste condiții, arata recurenta, atât timp paratul M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului are calitatea de ordonator principal de credite, in cazul admiterii acțiunii are calitatea de parat si ca atare obligația de a asigura suportul necesar plații drepturilor salariale in temeiul art. 171 din legea nr. 84/1995 . Nu poate fi primita nici motivarea potrivit căreia ministerul nu are calitate procesuala pasiva in condițiile in care reclamantul nu a solicitat obligarea sa la alocarea resurselor financiare. Atât timp cat reclamantul a statuat cadrul procesual, înțelegând sa se judece in contradictor si cu acest parat, a fost tocmai pentru a asigura obligarea lui la acordarea resurselor financiare.
Solicita recurenta ca in situația in care instanța de recurs va menține capătul de cerere ale reclamantului cu privire la calcularea si achitarea acestor drepturi, sa se constate ca U. nu are nici o culpa in calitate de angajator fata de salariații sai, personal didactic auxiliar. Instanța de judecata poate cel mult dispune obligarea Universității Tehnice G. A. din Iași la calculul drepturilor salaríale solicitate si obligarea ordonatorului principal de credite M. Educației Cercetării, Tineretului si Sportului la asigurarea finanțării pentru plata acestora .
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea sentinței de fond ca legala si temeinica.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul cauzei si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul declarat de U. T. „G. A.” Iași este nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că tribunalul a anulat Deciziile nr. 1033/20.05.2009, nr. 2878/28.10.2008 și nr. 850/14.04.2009 emise de Rectoratul Universității G. A. Iași și Hotărârea nr. 201/05.02.2010 emisă de Senatul Universității G. A. Iași, doar în ceea ce privește dispozițiile aplicabile salarizării reclamantului, iar aceste dispoziții de salarizare nu au caracter administrativ și nu sunt supuse jurisdicției contenciosului administrativ, ci jurisdicției conflictelor de muncă, potrivit art. 231 și 269 din Codul muncii, cu referire la art. 2 alin. 1 lit. c Cod proc. civ.
În atare condiții, nu se impunea disjungerea capătului de cerere privind constatarea nelegalității actelor administrative, așa cum se invocă prin cererea de recurs.
De asemenea, eronat susține recurenta că reclamantul nu a investit instanța cu acest capăt de cerere în condițiile art. 132 Cod proc.civ.
Dimpotrivă, prin încheierea de ședință din 07.03.2012, prima instanță a reținut că reclamantul și-a modificat acțiunea în termenul procedural prevăzut de art. 132 Cod proc.civ., respingând excepția tardivității formulării cererii modificatoare, excepție invocată de pârâtă.
Ca urmare, Curtea reține că primul motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, Curtea constată că prima instanță a analizat calitatea procesuală în raport de părțile dosarului, respectiv reclamant (personal didactic) și pârâți, constatând că între reclamant și pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu există raporturi de muncă, în sensul dispozițiilor Codului muncii, asemenea raporturi existând doar între reclamantă și unitatea de învățământ.
Ori, prin cererea de recurs pârâta U. T. „G. A.” Iași invocă motive ce țin de raporturile juridice dintre ea și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv raporturile juridice dintre M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Finanțelor Publice, altele decât cele care au făcut obiectul judecății la fond.
Însă, potrivit disp. art. 316 cu referire la art. 294 și 295 Cod proc. civ., instanța de recurs nu poate cerceta alte motive decât cele care au făcut obiectul judecății la fond, în limitele investirii.
Ca urmare, Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente, reținând a fi întemeiată cererea reclamantului de obligare a unității de învățământ pârâte la calcularea drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și la achitarea diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, aferente perioadei 01.10.2008 – 31.12.2009, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. c ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dispoziții care stabilesc o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei.
Mai mult, prin decizia nr. 3/2011, pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr.136/2008, nr.151/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite nu a prevăzut în bugetul instituției sumele necesare achitării drepturilor cuvenite reclamantului nu poate exonera angajatorul, chiar dacă este ordonator secundar de credite, de obligația de plată a diferenței drepturilor salariale calculate conform prevederilor legale în vigoare.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de pârâta U. T. „G. A.” Iași și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de U. T. G. A. Iași, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3245 din 05.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta U. T. G. A. Iași să plătească intimatului R. B. suma de 500 lei onorariu avocat.
Pronunțată în ședința publică, azi,15.03. 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.S.
2 ex./04.04.2013
Tribunalul Iași – F. E. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 119/2013. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de muncă. Decizia nr. 584/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
