Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 341/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 611/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 341/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător A. E. A.
Judecător N. C. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de recurentul G.-B. A.-D. împotriva nr.2994 din 19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași,, intimata fiind O. Națională Română Iași,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și avocat D. L. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată și că intimata nu a formulat întâmpinare,, după care
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat D. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimată.
Instanța procedează la legitimarea recurentului care prezintă cartea de identitate cu .. MX nr._ eliberat de Poliția Iași.
Se acoperă lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, recurentul semnând în fața președintelui de complet cererea de recurs .
Interpelați fiind ambele părți declară că nu au cereri de formulat, solicitând cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Recurentul G.-B. A.-D. solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași și să se constate că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru motivele expuse pe larg in cererea de recurs.
Recurentul precizează că decizia contestată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.62 alin.3 Codul Muncii sub sancțiunea nulității absolute. Susține că decizia nu conține motivele de fapt și de drept care au determinat concedierea și nu au fost respectate condițiile impuse de art.76 lit.a Codul Muncii cu privire la comunicarea în scris a motivelor concedierii..
Consideră că sentința de fond este netemeinică deoarece instanța nu a analizat corecta aplicare a disp. art.65 alin.1 Codul Muncii, faptul că decizia nu conține motive serioase de desființare a postului. Menționează că se face referire la regulamentul de Organizare și Funcționare a intimatei si la Organigrama instituției în care nu apare postul de director adjunct.
De asemenea recurentul precizează că în motivarea sentinței de fond nu sunt menționate considerentele care au dus la respingerea contestației ci doar o sinteză a punctului de vedere a pârâtei-intimate.
Având in vedere motivele de recurs formulate in scris și cele expuse oral, recurentul solicită admiterea recursului și in consecință admiterea contestației si reintegrarea pe postul deținut anterior. Recurentul depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Menționează că in mod corect prima instanță a reținut unul din motivele concedierii faptul că s-a adoptat o nouă Organigramă a Operei Naționale Române Iași emisă in baza unui Regulament de Organizare și Funcționare și aprobată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, iar postul ocupat de contestator a fost desființat
Precizează că recurentul face confuzie între motivele care au stat la baza emiterii deciziei și faptul că decizia nu ar fi luată cu respectarea dispozițiilor legale.
Susține că intimata a adoptat soluția postului de director adjunct și a înființării postului de director general adjunct artistic, în acord cu noua organigramă aprobată a Operei Naționale Române Iași. Acest post poate fi ocupat doar de o persoană calificată în acest sens, cu studii superioare de specialitate, conform cerințelor din fișa postului, astfel cum este în prezent. Contestatorul recurent având studii în domeniul chimiei industriale, nu ar fi putut ocupa postul de director general adjunct artistic, fiind necesare studii de specialitate în domeniul artistic și nici cel de director economic, fiind necesare studii de specialitate în domeniul economic, conform fișelor de post.
Reorganizarea actuală s-a făcut prin desființarea unora de care nu mai era nevoie, raportat la noua organigramă și înființarea altora, strict necesare pentru o mai eficientă desfășurare a activității instituției.
Pe de altă parte astfel cum a recunoscut și contestatorul a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă, motiv pentru care nici nu ar mai fi justificată reintegrarea.
Avocat D. pentru intimată depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară în materie.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2994 din 19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția nulității deciziei contestate și contestația formulată de contestatorul G.-B. A. –D. în contradictoriu cu intimata O. Națională Română Iași.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 67 din 09.12.2011, O. Națională Română Iași a dispus, în temeiul disp. art. 65 din Legea 53/2003, concedierea contestatorului G.-B. A.-D., salariat în funcția de „ director adjunct ” în baza contractului individual de muncă nr. 299/02.09.1991, modificat prin actul adițional nr.177/01.06.2003.
În motivarea deciziei se menționează că prin ordinul nr. 2526/16.08.2011, ministerul Culturii și Patrimoniului Național a aprobat noul Regulament de Organizare și Funcționare și noua organigramă a Operei naționale Române Iași, iar prin adresa nr. 1667 din 20.10.2011 a comunicat Statul de Funcții aprobat în care nu se mai regăsește funcția de „director adjunct”, acest loc de munca fiind desființat.
Prin urmare, în decizia contestată se menționează motivul care a dus la concediere, respectiv faptul că Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a aprobat un nou regulament și o nouă organigramă, în care nu se mai regăsește funcția de „director adjunct”. În consecință decizia contestata este emisă cu respectarea dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. a Codul Muncii privind cuprinderea motivelor care determină concedierea.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins excepția nulității absolute a deciziei contestate invocată de contestator.
Prin ordinul 2526/16.08.2011 al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, emis în temeiul art. XX alin. 1 din H.G. 1135/2010 și art. 11 alin. 4, 18 alin. 2 din H.G. 90/2010 s-a aprobat regulamentul de organizare și funcționare a Operei Române din Iași și Organigrama, specificându-se că acestea fac parte integrantă din ordin.
În organigrama Operei Române din Iași, anexa 2 la OMCPN nr. 2526/16.08.2011 nu mai este prevăzut postul de „director adjunct”, post ce a fost ocupat de contestatorul G. – B. A. – D.. Nici în statul de funcții valabil de la data de 01.10.2011 nu se mai regăsește funcția de „director adjunct”, aceasta fiind înlocuită de funcția de „director general adjunct artistic”, funcție ce impune studii de specialitate artistică astfel cum susține intimata.
În ceea ce privește susținerile contestatorului că prin ordinul 2526/16.08.2011 s-au înființat patru noi posturi de conducere, prima instanță a reținut că potrivit statului de funcții valabil de la 01.10.2011, funcția de director general adjunct artistic a înlocuit funcția de director adjunct, cea de director economic pe cea de contabil șef (din statul de funcții din 01.01.2011), funcția de șef serviciu tehnic scenă pe cea de regizor scenă, iar șef serviciu producție pe cea de șef atelier. S-a mai reținut că funcția de șef serviciu a fost înlocuită de funcția de șef serviciu administrativ.
La interogatoriu, intimata a arătat că salariatul care a coordonat activitatea compartimentului ateliere producție până la apariția noii organigrame din 2011 a rămas angajat în funcția de șef serviciu producție, iar salariatul care a coordonat activitatea compartimentului tehnic scenă montare spectacole până la apariția noii organigrame din 2011, a rămas angajat al instituției în funcția de șef serviciu tehnic – scenă. În ceea ce privește funcția de șef serviciu administrativ, intimata a precizat că aceasta a fost preluată de salariatul care a coordonat activitatea compartimentului administrativ, cele trei compartimente din subordinea directorului adjunct conform organigramei anexă la R.D.F. din 11.08.2004, fiind transformate în servicii în noua organigramă aprobată prin ordinul 2526/2011.
Prin urmare, postul ocupat de contestatorul G. – B. A. – D. a fost desființat, fiind înlocuit de un post ce necesită studii de specialitate artistică.
Pentru considerentele arătate, prima instanță a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul G. – B. A. – D. criticând-ă ca netemeinică și nelegală.
Susține recurentul că decizia nr.67 din 9.12.2011 nu îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art.62 alin.3 din Codul Muncii în sensul că nu conține motivele de fapt care au determinat concedierea. Se mai arată că nu a fost analizată în speță corecta aplicare a art.65 alin.1 Codul Muncii, în sensul că angajatorul are posibilitatea de a dispune concedierea angajatului pentru motive care nu țin de persoana acestuia, însă nu poate dispune această măsură în mod subiectiv, discreționar ci doar, având în vedere criterii obiective.
Mai susține recurentul că desființarea locului său de muncă nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă, atâta timp cât au fost înființate ulterior alte posturi de conducere.
În consecință se solicită admiterea recursului și a contestației formulate.
În recurs ambele părți au depus concluzii scrise.
Analizând întregul material probator administrat în cauză în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.304 1 C.pr civ, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.65 Codul Muncii, concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Măsurile de reorganizare ale instituției intimate pot constitui temei al efectuării unor concedieri pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege,respectiv desființarea postului să fie efectivă, iar cauza să fie reală și serioasă.
În cauză, așa cum corect a reținut și Tribunalul a fost îndeplinită cerința privitoare la efectivitatea desființării postului și realitatea cauzei concedierii. Astfel, în decizia de concediere nr.67 din 9.12.2011, contestată în speță, se menționează că motivul care a dus la concediere constă în faptul că Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a aprobat prin ordinul nr.2526/16.08.2011 noul Regulament de Organizare și Funcționare și noua organigramă a Operei Naționale din Iași, iar prin adresa nr.1667 din 20.10.2011 a comunicat Statul de Funcții aprobat al acestei instituții, în care nu se mai regăsește funcția de ”director adjunct”, acest loc de muncă fiind desființat.
În consecință, Curtea reține că decizia contestată respectă cerința prevăzută de art.76 alin.1, lit.a din Codul Muncii, astfel că în mod corect instanța de fond, constatând că aceasta nu este lovită de nulitate, a respins această excepție.
Totodată, Curtea reține că în mod corect s-a reținut că desființarea locului de muncă al contestatorului are o cauză reală și prin urmare caracterul obiectiv al măsurii, atât timp cât prin ordinul 2526/16.08.2011 al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al Operei Române din Iași, iar în noua organigramă postul de „director adjunct” ce a fost ocupat de recurent nu mai este prevăzut.
Susținerile recurentului în sensul că prin același ordin s-au înființat noi posturi de conducere, nu pot fi primite, în condițiile în care, din conținutul statului de funcții valabil începând cu data de 01.10.2011 reiese că funcția de director general artistic a înlocuit-o pe cea de director adjunct, cea de director economic pe cea de contabil-șef (aceasta potrivit statului de funcții din 01.01.2011), funcția de șef serviciu tehnic scenă pe cea de regizor scenă, iar funcția de șef serviciu producție a înlocuit-o pe cea de șef atelier. Rezultă din probatoriul administrat în cauză că necesitatea desființării postului s-a datorat necesităților reale, determinate de specificul activității instituției, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că postul contestatorului a fost desființat, fiind înlocuit de un post pentru care sunt necesare studii de specialitate artistică.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr civ, Curtea va respinge recursul și va menține sentință Tribunalului Iași ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatorul G. -B. A.-D. împotriva sentinței civile nr.2994 din 19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.02. 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, A. E. A. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, M. H. |
Red .A.A.E.
Tehnored. H.M.
2 ex./12.03.2013
Tribunalul Iași - T. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 10-05-2013, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
