Contestaţie decizie de sancţionare. Hotărâre din 01-02-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 14575/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 174/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către C. de A. Suceava împotriva sentinței civile nr.2361 din 1.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimat fiind A. D. S., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul A. D. S., lipsă fiind reprezentantul recurentei C. de A. Suceava.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen; nu s-a depus de recurenta dovada achitării cauțiunii în sumă de 500 lei stabilită de instanță; prin serviciul registratură s-a depus la dosar un răspuns la întâmpinare de către recurenta C. de A. Suceava în care precizează că renunță la cererea de suspendare a executării hotărârii recurate; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța comunică intimatului A. D. S. răspunsul la întâmpinare formulat de către recurenta C. de A. Suceava.
Intimatul A. D. S. arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul A. D. S. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Declarând dezbaterile închise.După deliberare,
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea introdusa pe rolul Tribunalului Botosani, contestatorul Adascalitei D. S. a chemat in judecata intimata C. de A. Suceava spre a se dispune prin hotararea judecatoresca anularea deciziei de sancționare disciplinara nr.72/13.04.2011, repunerea in functia anterioara de grefier arhivar, plata drepturilor neincasate pana la reintegrare iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii de excludere din profesie cu sancțiunea mutarii disciplinare la o alta instanța sau parchet din circumscripția teritoriala a aceleiași curți de apel pe o durata de 1-3 luni.
Legal citata intimata C. de A. Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondata a contestației. In motivarea acestei pozitii procesuale, intimata arata ca prin decizia contestata a fost aplicata sancțiunea prevazuta de art.85 alin.1 lit.f din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea.Faptele ce reprezintă abateri disciplinare sunt absente nemotivate de la serviciu si incalcarea regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti respectiv art.84 lit.i si lit.b din Legea nr.567/2004.
Precizează intimatul ca din actul de constatare intocmit de judecătorul desemnat de presedintele Curtii de A. Suceava rezulta ca petentul a absentat nemotivat de la serviciu in zilele de 11 si 12 aprilie 2011 iar in ziua de 21 martie 2011 fiind in stare de slabiciune si tulburare a inscris mențiuni ale dosarelor in registru pe 2009 in loc de 2010, a inscris greșit dosare cu hotărâri irevocabile ce urmau a fi arhivate la dosare pentru comunicări, nu a salvat dovezile de citare in aplicația ECRIS, astfel ca lucrarea de reintroducere a datelor a fost reluata.
In ceea ce privește înlocuirea sancțiunii de excludere din profesie cu o sancțiune mai puțin aspra, intimata considera ca s-a ținut seama de mai multe aspecte: caracterul repetat al abaterilor disciplinare, petentul a mai fost sancționat disciplinar prin decizia nr.15/2009, 133/2010, 45/2011, faptul ca la penultima abatere disciplinara i s-a atras atenția sa-si efectueze cu seriozitate si responsabilitate atribuțiile de serviciu, acesta intelegand sa savarseasca o noua abatere după câteva zile.
Prin încheierea civila nr. 6947/7.10.2011 pronunțata in dos. nr._ Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea de stramutare si a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Iasi cu păstrarea actelor de procedura.
La Tribunalul Iasi cauza a fost înregistrata sub nr._ .
Contestatorul Adascalitei D. S. a formulat precizari la contestație arătând motivele care stau la baza contestației împotriva deciziei nr. 72/13.04.2011.
Astfel, contestatorul a invederat instantei o . motive de nelegalitate ale deciziei contestate care atrag nulitatea absoluta. Astfel ca, in ceea ce privește abaterea disciplinara privind lipsa nejustificata de la serviciu in zilele de 11si 12 aprilie 2011 s-au incalcat dispozitiile imperative ale art.84 alin.2, 4 si 5 din Legea nr.567/2004 dar si ale art.150 alin.1,2,3 si ale art.151alin.3 lit.c din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr.387/2005. Urmare acestui fapt, niciunul din elementele cercetării prealabile nu a avut ca obiect lipsa de la serviciu in zilele de 1 si 12 aprilie ci toate s-au referit la absentele din perioada 1-22 martie pentru care sunt depuse la dosar documente justificative. Totodata arata contestatorul ca atat convocarea la cercetare, nota explicativ, nota de constatare, nu fac trimitere la absentele din 11 si 12 aprilie. Nelegalitatea rezulta din aceea ca natura de abatere disciplinara a unui element material susceptibil a fi clasificat astfel, nu poate fi stabilita decat printr-o cercetare disciplinara. Susține contestatorul ca in decizia de sancționare nu se fac referiri nici la imprejurarile savarsirii abaterii, nici la apararile formulate si nici la motivele pentru care apararile au fost inlaturate pentru fapta de a fi absentat in ziua de 11 si 12 aprilie 2012.
Un alt motiv invocat de contestator este starea de sanatate precara determinata de accidentarea prin cădere de la etajul 2 al blocului in care locuiește. Mai arata contestatorul ca in ziua de 21 martie 2012 nu era in stare de ebrietate la serviciu aspect confirmat de grefierul sef si grefierul arhivar, iar motivul pentru care se afla in stare de slăbiciune era traumatismul suferit prin cădere de la etaj precum si oboseala acumulata in ziua precedenta când avusese musafiri cu ocazia zilei fetitei sale.
Referitor la inscrierile eronate in registru din anul 2009 in loc de cel din anul 2010, arata ca a fost vorba de singura greseala care a fost imediat remediata si nu a produs consecinte juridice. In cazul citațiilor pentru care a facut formalitatile premergatoare dar nu a salvat operațiunea in sistemul informatic precizeaza ca a fost vorba de un nr. mic de lucrari si anume 4 si ca aceasta a fost remediata pe loc.
Evidentiaza contestatorul ca lucreaza de peste 19 ani in sistem si ca pana in perioada in care in viata lui s-au petrecut o . evenimente negative, nu a avut probleme disciplinare, a efectuat ore suplimentare si a lucrat sin in week-end.
Intimata depune prin Serviciul Registratura al Tribunalului Iasi precizari reprezentand completari la intampinare prin care sustine ca, contestatorul a fost sanctionat din cauza nerespectarii programului de lucru ca o stare continua. Desi in unele zile era prezent la serviciu din cauza consumului de alcool nu era apt sa-si indeplineasca atributiile de serviciu.
Prin sentința civilă nr.2361 din 01.10.2012 Tribunalul Iași admite contestația formulata de contestatorul Adascalitei D. S. in contradictoriu cu intimata C. de A. Suceava.
Anulează decizia nr.72/13.04.2011 emisa de intimata, in ceea ce privește sancțiunea excluderii din profesie.
Obliga intimata la reintegrarea contestatorului pe funcția avuta anterior emiterii deciziei contestate.
Dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare a excluderii din profesie cu sancțiunea mutării disciplinare la Judecătoria S., pe o perioada de 3 luni.
Obliga intimata sa achite contestatorului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva.
Din exeminarea actelor si lucrarilor existente la dosarul cauzei instanta retine:
Contestatorul Adascalitei D. S. a ocupat functia de grefier arhivar la Judecatoria Botosani.
Prin decizia nr.72/13.04.2011 contestatorul a fost sancționat cu excluderea din profesie prevazuta de art.85 alin.1 lit.f din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecatoresti ai al parchetelor de pe langa acestea.
Faptele retinute ca fiind abateri disciplinare sunt prevăzute in adresa 1348/A/21.03.2011 a președintelui Judecătoriei B., constând in lipsa nemotivata de la serviciu si neglijenta in efectuarea lucrarilor.
Prin nota de constatare din data de 12.04.2011 s-a retinut ca salariatul Adascalitei D. S. a justificat absentele de la serviciu cu certificate medicale pentru zilele de 1, 2, 3, 22, si 23.03.2011 dar a absentat nemotivat in zilele de 11 si 12 aprilie 2011 iar in ziua de 21 03. 2011 a inscris mentiuni ale dosarelor in registru pe anul 2009 in loc ca inscrierile sa fie facute in registrul pe anul 2010, a inscris gresit dosare cu hotarari irevocabile ce urmau a fi arhivate la rubrica comunicari, nu salvat dovezile de citare in programul ECRIS, astfel ca a fost reluata procedura de reintroducere a datelor.
In raport de dispozițiile art. 87 alin.5 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, “citarea si ascultarea persoanei in cauza si verificarea apararilor acesteia sunt obligatorii”, contestatorul a dat nota explicativa prin care a raspuns la 5 intrebari dar nicio intrebare nu se referea la absentele din zilele de 11 si 12 aprilie 2011, ci toate vizau activitatea din ziua de 21.03.2011. Deoarece aceasta abatere nu a facut obiectul unei cercetari disciplinare prealabile instanta considera ca nu poate fi retinuta ca abatere disciplinara care a stat la baza motivarii deciziei contestate.
In ceea ce priveste activitatea desfasurata in ziua de 21.03.2011 asa cum rezulta din nota de constatare invocata in decizia contestata alineatul al treilea instanta retine ca eroarea privind scrierea unor mentiuni in registrul din 2009 referitoare la un dosar din 2010 a fost rectificata pe loc find vorba de o singura pozitie in registru. In cazul comunicarilor, respectiv la o singura pozitie din registru, eroarea a fost corectata imediat.
Abaterea privind emiterea citatiilor dintr-un dosar fara a fi introduse in ECRIS a fost corectata prin reluarea lucrarii de introducere in calculator a datelor necesare inregistrarii si emiterii citatiilor respective.
Cu privire la starea in care se afla contestatorul in data de 21.03.2011, din nota de constatare rezulta ca acesta nu era in stare de ebrietate ci era obosit urmare a faptului ca a sarbatorit ziua fiicei in seara anterioara.
Din depozitia martorului propus de intimata rezulta o caracterizare generala a contestatorului si nu in concret activitatea desfasurata de acesta in data de 21.03.2011. Totodata, precizeaza ca acesta are o fetita bolnava si ca sotia acestuia mai consuma bauturi alcoolice.
Martorul contestatorului arata ca il cunoaste de cca. 17-18 ani si ca in calitatea sa de consilier juridic a intrat in contact de multe ori cu petentul, care s-a comportat respectuos. De asemenea, martorul arata ca, contestatorul solicita si colegilor un comportament profesional corespunzator. Declara martorul ca stie ca familia contestatorului traieste dintr-un venit reprezentat de alocatia de stat si ca atat contestatorul cat si sotia au probleme de sanatate.
Avand in vedere dispozitiile art.85 din Legea nr.567/2004 si dispozitiile art. 266 din C. muncii raportat la sanctiunile anterioare aplicate contestatorului coroborate cu expunerea de mai sus rezulta ca pana la sanctiunea excluderii din profesie, la lit.e mai exista o sanctiune respectiv „mutarea disciplinara la o alta instanta sau parchet din circumscriptia teritoriala a aceleiasi curti de apel sau, dupa caz, a aceluiasi parchet de pe langa curtea de apel, pe o durata de 1-3 luni” pe care instanta o considera echitabila in raport cu fapta savarsita.
Ca un corolar firesc a celor de mai sus instanta va anula decizia nr.72/13.04.2011 in ceea ce priveste excluderea din profesie si va dispune înlocuirea acestei sanctiuni cu sancțiunea mutarii disciplinare la Judecătoria S. pe o perioada de 3 luni.
In raport de dispozițiile art.80 alin.2 din Codul muncii instanța dispune reintegrarea contestatorului pe funcția deținuta anterior emiterii deciziei contestate.
Urmare admiterii primelor capete de cerere instanța obligă intimata, in temeiul art.80 alin.1 din C. muncii, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei si pana la reintegrare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. de A. Suceava, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează, în principal, recurenta că hotărârea instanței de fond nu este motivată, astfel încât instanța de recurs se află în imposibilitate de a realiza controlul judiciar, caz de casare prevăzut de art. 304 pct.7 și art. 312 alin.5 C.pr.civ
Astfel, potrivit art. 261 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței si cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și de a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar C. Europeană a Drepturilor Omului (cauza Achina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia. A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Simpla afirmare a unor concluzii fără indicarea datelor concrete, a problemelor de fapt și de drept și analiza probelor pe care se întemeiază, nu înseamnă o motivare, iar lipsa de motivare a hotărârii echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei și justifică casarea sentinței astfel pronunțate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Față de aspectele reținute în sentința atacată consideră recurenta că nu s-a făcut o cercetare reală a împrejurărilor de fapt. Simpla enumerare a erorilor reținute în sarcina contestatorului, fără a fi analizate în contextul importanței activității contestatorului și a persoanei acestuia, nu echivalează cu o cercetare a fondului cauzei.
Mai motivează recurenta că deși a indicat și invocat instanței de fond că în decursul ultimilor ani contestatorul a fost atenționat și mustrat informal de conducerea instanței, ulterior fiind luate măsuri disciplinare, gradual, de la avertisment la retrogradarea în grad profesional aceste aspecte nu au fost analizate, deși era obligatoriu în conformitate cu dispozițiile art. 250 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată - Codul muncii.
Mai motivează recurenta că tribunalul nu a analizat nici comportarea generală la serviciu a salariatului, sub acest aspect instanța reținând doar declarația martorului propus de contestator, consilier juridic care susține că domnul A. S. se comporta respectuos și solicita colegilor săi un comportament profesional corespunzător, în perioada în care acesta a afirmat că a cunoscut activitatea contestatorului. Instanța de fond nu a luat în considerare declarația martorului L. A., grefier șef la Judecătoria B., reținând din această declarație doar situația familială a contestatorului, care are un copil bolnav și a cărui soție obișnuiește să consume băuturi alcoolice. Nu a reținut Tribunalul susținerile martorului privind comportarea generală la serviciu a contestatorului, faptul că în cursul anului 2011 a manifestat un dezinteres total față de serviciu și că în repetate rânduri s-a prezentat la locul de muncă într-o stare fizică și psihică datorată consumului de băuturi alcoolice, care nu-i permitea să-și desfășoare în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.
Aceste aspecte ce au fost avut în vedere de Președintele Curții de A. Suceava la stabilirea sancțiunii disciplinare, conform art. 250 lit. d din Codul muncii, nu au fost analizate și de instanța de fond la soluționarea contestației.
Mai mult, din cuprinsul motivării rezultă că au fost minimalizate gravitatea și consecințele faptelor imputate contestatorului, neînțelegându-se, în ansamblu, consecințele unor greșite mențiuni tăcute nu doar în registrele instanței, ci și în aplicația ECRIS, care este registru public.
Faptul că greșelile comise de contestator au fost corectate și nu au produs consecințe se datorează faptului că grefierul arhivar șef, constatând starea necorespunzătoare a acestuia, a înaintat un referat în acest sens conducerii judecătoriei și a urmărit și verificat îndeaproape activitatea contestatorului. In condițiile în care Judecătoria B. este o instanță cu un volum mare de activitate, nu este posibilă o astfel de risipă de resurse umane; nu poate fi un salariat pus în situația de a verifica tot ceea ce lucrează un altul, care nu este apt, datorită consumului de băuturi alcoolice în noaptea anterioară, pentru a se evita sau corecta greșeli cu consecințe cât se poate de grave pentru arhivă, instanță și sistemul judiciar, în general.
Față de aspectele menționate mai sus, recurenta consideră că nu s-a realizat o reală cercetare a dosarului, din motivarea hotărârii nerezultând care au fost, în fapt, cauzele care au condus la admiterea contestației.
Cum instanța de recurs nu poate suplini cercetarea judecătorească, iar hotărârea instanței de fond nu conține motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, solicită în baza dispozițiilor art. 304 pct.7 raportat la art. 312 alin. 3 și 5 C. pr. civ., să se admită recursul, să se caseze sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului.
Pe fondul contestației recurenta solicită respingerea cu consecința menținerii sancțiunii de excludere din profesie.
Invocă îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 250 din Codul muncii.
Referitor la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, arată că, așa cum rezultă din referatele întocmite de grefierul șef și grefierul arhivar șef de la Judecătoria B., înaintate Președintelui Curții de A. de conducerea instanței, contestatorul A. D. S. s-a prezentat la locul de muncă într-o stare fizică necorespunzătoare, prezentând deficiențe de comportament, urmări vădite ale consumului de băuturi alcoolice în noaptea anterioară, fapt recunoscut de contestator, starea sa post bahică îl făcea inapt să-și îndeplinească corect activitatea de grefier arhivar. Contestatorul a arătat, în apărare, că era obosit ca urmare a faptului că în seara anterioară sărbătorise ziua copilului său.
In ceea ce privește consecințele abaterii disciplinare, recurenta arată că instanța de fond a reținut faptele imputate contestatorului, dar le-a minimalizat, afirmând că au fost corectate, deci nu s-a produs nici un prejudiciu. Aceasta s-a datorat faptului că grefierul arhivar șef, constatând starea necorespunzătoare a contestatorului, i-a urmărit, verificat îndeaproape și corectat activitatea, astfel încât să nu fie generate consecințe grave. In condițiile în care contestatorul se prezenta în mod constant în stare necorespunzătoare la locul de muncă, într-o funcție care presupune responsabilitate, atenție, bună organizare, prezență impecabilă în relațiile cu publicul, putem prevedea o multitudine de evenimente cu consecințe deosebit de grave în situația în care nu-și îndeplinește atribuțiile de serviciu cu seriozitate, de la rătăcirea sau pierderea unor dosare sau acte importante (acțiuni, dovezi de citare, întâmpinări, expertize, dovezi de comunicare, hotărâri, cereri de apel sau recurs), efectuarea de mențiuni eronate în registre sau pe hotărâri și până Ia întârzieri în trimiterea citațiilor, pregătirea dosarelor pentru ședințele de judecată sau trimiterea dosarelor în căile de atac.
Instanța de fond a tăcut, așadar, o eronată apreciere a gravității abaterilor săvârșite de contestator și a consecințelor faptelor sale.Așadar, cele trei aspecte ale comportamentului contestatorului analizate de instanță și explicate într-un fel sau altul, trebuie privite nu izolat, ci în contextul larg și esențial al comportamentului viciat al acestuia.
Mai motivează recurenta că a obliga o instanță să funcționeze cu un angajat care se prezintă în mod constant beat la serviciu, cu lovituri pe față ca urmare a căzăturilor, murdar, mahmur, etc, este de natură să afecteze nu numai buna desfășurare a activității acesteia, dar și prestigiul instanței ca instituție și, de ce nu, chiar imaginea justiției în general. Consideră că imaginea justiției nu este o noțiune abstractă, ci este suma impresiilor justițiabililor formată prin prisma experienței pe care o au la instanța de judecată, cu judecători, dar și cu personalul auxiliar de specialitate. Imaginea justiției este afectată, cu siguranță, și de impresia pe care o creează un grefier arhivar, care prin atribuțiile prevăzute în fișa postului are relații cu publicul.
Din documentația depusă la dosar, precum și din declarația martorului L. A. rezultă, fără echivoc, faptul că în perioada 2006 - 2011 contestatorul a avut o conduită total reprobabilă în raport cu dispozițiile imperative prevăzute în Legea nr. 567/2004, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și Hotărârea nr. 145/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Contestatorul a invocat adesea, cu rea credință, că este bolnav, prezentând și înscrisuri medicale în dovedire, însă boala acestuia este alcoolism, căruia îi este tributar și în prezent. Traumatismul suferit de acesta și invocat ca și cauză a stării sale neconforme la locul de muncă s-a datorat tot consumului de băuturi alcoolice, când a căzut prin luminatorul blocului, iar acest aspect a fost prezentat și în presa locală, conform extrasului din „Monitorul de B." din 11 februarie 2011. Comportamentul contestatorului este de notorietate în orașul B., întrucât acesta a fost adesea văzut în stare de ebrietate, dormind pe bancă, în curtea judecătoriei, prezentând halenă alcoolică. A avut internări repetate în spital pentru dezalcoolizare, fiind transportat Ia spital chiar de personalul Judecătoriei B., după cum rezultă din declarația martorului A. L. și din fișele medicale depuse la dosar.
Cât privește eventualele sancțiuni disciplinare avute anterior de contestator, începând cu anul 2006 au fost o . avertismente și mustrări informale, după care a fost sancționat disciplinar cu „avertisment" de conducerea Judecătoriei B., prin Hotărârile Colegiului de conducere nr, 13 din 20.10.2006 și nr. 7din 20.04.2007.Contestatorul a mai fost sancționat disciplinar cu „avertisment" prin Decizia nr. 15 din 17.06.2009 a Președintelui Judecătoriei B., după care i s-a aplicat sancțiunea de „reducere a salariului cu 15% pe o durată de 3 luni" prin Decizia nr. 133 din 27.07.2010 a Președintelui Curții de A. Suceava, iar prin Decizia nr. 45 din 14.03.2011 a Președintelui Curții de A. Suceava a fost sancționat cu „retrogradare în treapta profesională II în cadrul aceleiași funcții, pe o perioadă de 3 luni". Următoarea sancțiune, cea contestată în prezenta cauză, a fost dată pentru abateri săvârșite la doar o săptămână de la sancționare (21.03.2011), respectiv trei săptămâni de la Decizia nr. 45 din 14.03.2011.
Rezultă de aici că, deși i-au fost aplicate sancțiunile gradual, începând cu cele mai puțin aspre, acestea nu au produs rezultatul scontat și perioada dintre abateri s-a diminuat din ce în ce mai mult.
În legătură cu activitatea sa profesională, recurenta arată că, dacă până în anul 2008 aceasta a fost evaluată cu calificativul „foarte bine", în anul 2009 contestatorul a obținut calificativul „bine" și în anul 2010 calificativul „satisfăcător", rezultând și de aici dezinteresul manifestat față de atribuțiile de serviciu și atitudinea necorespunzătoare din ultimii ani.
Recurenta consideră că măsura excluderii din profesie este cea mai indicată în cauză, iar o sancțiune mai ușoară, precum cea aplicată de instanță, respectiv „mutarea disciplinară Ia Judecătoria Săveni pe o perioadă de 3 luni", nu este oportună, motivat și de faptul că la baza aplicării sancțiunii disciplinare a stat și starea critică în care se află Judecătoria B. sub aspectul schemei de personal raportat la volumul mare de activitate, iar în această situație tocmai această instanță și personalul de la arhivă ar fi „pedepsiți" să funcționeze fără un arhivar, cu toate că în decursul timpului s-au făcut eforturi susținute de a complini carențele în activitatea contestatorului.
Recurenta arată că, în situația în care nu vor fi reținute cele de mai sus, solicită să constate incidența cazului de modificare a sentinței prevăzut de art. 304 pct.6 C. pr.civ., respectiv „dacă instanța a acordat mai miult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut" și, admițând recursul, să se modifice în parte sentința, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la obligația noastră de a achita contestatorului „o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi putut beneficia contestatorul, de la data emiterii deciziei și până Ia reintegrarea efectivă".
Susține recurenta că, deși prin contestația formulată contestatorul a cerut, în principal, anularea deciziei de sancționare disciplinară și repunerea sa în funcția anterioară, de grefier arhivar, cu plata drepturilor salariale neîncasate până la reintegrare, la data de 5.03.2012, în memoriul prin care dezvoltă motivele ce stau la baza contestației, contestatorul renunță la la capătul de cerere privind drepturile salariale.
Intimatul A. D. S. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Recurenta C. de A. Suceava formulează răspuns la întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile C. reține următoarele:
Motivul de casare reglementat de art.304 pct.7 Cod procedura civilă și invocat de recurentă, relativ la necercetarea fondului cauzei de către prima instanță se vădește a fi neîntemeiat.
Conținutul art.261 alin.1 Cod procedura civilă, invocat de recurentă este clar. Potrivit acestuia hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat, întradevăr, principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct.7 Cod procedura civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
Dacă C. Europeană a Drepturilor Omului în cauzele indicate de recurentă Achina împotriva României și G. împotriva României subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului reținând că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia, tot instanța internațională reține că în jurisprudența sa că această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia (cauza B. vs. Romania).
C. observă că motivarea judecătorului fondului dezvăluie o cercetare reală a problemei litigioase, hotărârea recurată cuprinzând argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. Împrejurarea că nu s-a răspuns punctual la fiecare aspect invocat de recurentă nu se circumscrie motivului de casare reglementat de art.304 pct.7 Cod procedura civilă.
În ceea ce privește criticile aduse soluției tribunalului, pe fondul său, C. constată că sunt, de asemenea, nefondate.
Prin decizia nr.72/13.04.2011 C. de A. Suceava aplică intimatului contestator A. D. S. sancțiunea excluderii din profesia de grefier arhivar, sancțiune prevăzută de art.85 alin.1 lit.f din Legea nr.567/2004.
Faptele reținute în decizie ca temei al măsurii dispuse de angajator sunt absența nemotivată de la serviciu în zilele de 11 și 12 aprilie 2011 și îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu în ziua de 21 03. 2011 în sensul că a înscris mențiuni ale dosarelor în registru pe anul 2009 în loc ca înscrierile să fie făcute în registrul pe anul 2010, a înscris greșit dosare cu hotărâri irevocabile ce urmau a fi arhivate la rubrica comunicări, nu salvat dovezile de citare in programul ECRIS, astfel ca a fost reluata procedura de reintroducere a datelor. S-a făcut trimitere în decizie la adresa 1348/A/21.03.2011 a președintelui Judecătoriei B., ce reprezenta rezultatul cercetării disciplinare.
Judecătorul fondului reține în argumentarea soluției faptul că abatere disciplinară constituie doar comportamentul intimatului față de atribuțiile de serviciu în ziua de 21.03.2011, excluzând din aria abaterii disciplinare absențele de la serviciu din zilele de 11 si 12 aprilie 2011.
Cercetând motivele de recurs C. observă că recurenta nu a adus critici sentinței sub aspectul înlăturării din sarcina salariatului a faptelor imputate prin decizie de lipsire nemotivată de la serviciu în zilele de 11 si 12 aprilie 2011. Prima instanță a analizat în fond doar îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu în ziua de 21 03. 2011, reținând săvârșirea acesteia de către intimatul contestator A. D. S., sancțiunea excluderii din profesie fiind apreciată prea gravă și a dispus înlocuirea acesteia cu mutarea disciplinară la Judecătoria Săveni pe o perioadă de 3 luni.
Ca atare, în cele ce urmează instanța de recurs va verifica sentința recurată doar sub aspectul dispoziției de înlocuire a sancțiunii disciplinare dispusă de tribunal și criticată de recurentă, prin raportare la dispozițiile art.250 din Codul muncii.
Piesele dosarului ( nota de constatare din 13.04.2011 întocmită de cu ocazia cercetării disciplinare, nota explicativă dată de salariatul intimat, declarația grefierului șef al Judecătoriei B., actele medicale ale membrilor familiei, deciziile de sancționare anterioare) relevă că atât instanța de fond cât și angajatorul au făcut o apreciere judicioasă a acestora prin raportare la dispozițiile art. 250 din Codul muncii, sancțiunea aplicată însă de recurentă fiind mult prea severă pe scara sancțiunilor reglementate de dispozitiile art.85 din Legea nr.567/2004. În mod corect s-a oprit instanța asupra sancțiunii prevăzute la lit.e din acest act normativ, respectiv „mutarea disciplinara la o alta instanta sau parchet din circumscriptia teritoriala a aceleiasi curti de apel sau, dupa caz, a aceluiasi parchet de pe langa curtea de apel, pe o durata de 1-3 luni”.
Referitor la împrejurările în care a fost săvârșită fapta se reține că în ziua de 21.03.2011 contestatorul s-a prezentat la serviciu nu în stare de ebrietate ci într-o stare de oboseală, de tulburare accentuată generată de consumul de alcool în seara anterioară când a sărbătorit ziua fiicei sale. Date fiind circumstanțele factuale care au generat starea intimatului și faptul că la serviciu nu era sub influența alcoolului, se impune întradevăr sancționarea severă a salariatului, însă nu prin aplicarea celei mai grave sancțiuni. În plus, așa cum a reținut și prima instanță din depozitia martorei L. A. rezultă o caracterizare generală a contestatorului și nu o caracterizare în concret a activitatății desfasurate de acesta în data de 21.03.2011.
Este recunoscut de recurentă faptul că nu au existat consecințe ale abaterii disciplinare, eroarea privind scrierea unor mențiuni în registrul din 2009 referitoare la un dosar din 2010 a fost rectificată pe loc fiind vorba de o singura pozitie în registru, iar în cazul comunicărilor, eroarea a fost corectata de îndată (a vizat o singura pozitie din registru), Emiterea citatiilor dintr-un dosar fără a fi introduse în ECRIS a fost corectata prin reluarea lucrării de introducere a datelor necesare înregistrării si emiterii citatiilor respective, în programul informatic. Împrejurarea că nu au existat consecințe se datorează, evident, sprijinului acordat intimatului de către grefierul arhivar șef care i-a urmărit îndeaproape activitatea și a corectat greșelile săvârșite de acesta în sistemul electronic și pe hârtie.
C. notează că așa cum susține și recurenta îndeplinirea corectă a sarcinilor care îi revin contestatorului joacă un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanței la care acesta funcționează.
Faptul că intimatul nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu profesionalism în ziua de 21.03.2011 poate aduce atingere și prestigiului justiției, ceea ce a atras în mod corect sancționarea acestuia.
La aprecierea comportamentului intimatului C. are în vedere doar deciziile de sancționare nr.133/27.07.2010 și nr. 45/14.03.2011, sancțiunile anterioare invocate de recurentă fiind radiate de drept conform dispozițiilor art.248 alin.3 din Codul muncii neputând fi reținute în circumstanțiere. Sancțiunile aplicate atestate de aceste decizii relevă, întradevăr, un comportament necorespunzător și nedemn profesiei ce îndeplinește intimatul, aspect ce a fost avut însă în vedere la aplicarea, prin înlocuire, a sancțiunii prevăzută de lit.e a art.85 din Legea nr.567/2004.
Pentru aceste considerente, C. constată că în mod judicios prima instanță a procedat la înlocuirea sancțiunii excluderii din profesie cu sancțiunea anterioară reglementată de art.85 din Legea nr.567/2004 a mutării disciplinare la Judecătoria Săveni pe o perioadă de 3 luni, sancțiune pe care, pe timpul derulării litigiului acesta a și executat-o.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 alin.6 din C.pr.civ, invocat de recurentă se vădește, de asemenea a fi nefondat, prin raportare la dispozițiile art.80 din Codul muncii care obligă instanța chiar și din oficiu să se pronunțe asupra despăgubirilor echivalente salariilor în cazul anulării concedierii. Dacă intimatul a încasat pe acest interval sumele datorate și în temeiul art.80 din Codul muncii este doar un aspect ce va fi rezolvat pe calea executării sentinței.
Pentru aceste considerente C. în temeiul dispozițiilor art.312 din C.pr.civ va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. de A. Suceava, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2361/1.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.P.D.
2 ex. –01.03.2013
Tribunalul Iași – C. G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 171/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 601/2013.... → |
|---|
