Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1299/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1299/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 4537/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1299/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești, privind recursurile declarate de recurentul intimat C. A. și de intimata recurentă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala V. ,împotriva sentinței civile nr. 622 din 26.06.2013, pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N. O. pentru recurentul intimat, lipsă reprezentantul intimatei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată;- recurentul intimat a depus la dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat intimatei recurente.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia sunt două recursuri declarate, recursul declarat de intimata recurentă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala V. este declarat în termen și motivat iar pentru recursul declarat de recurentul intimat C. A. instanța a invocat excepția tardivității declarării recursului raportat la comunicarea sentinței.
Avocat O. N., pentru recurentul intimat C. A., lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate iar în ce privește recursul declarat de intimata recurentă solicită respingerea acestuia pentru motivele expuse în întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar în copie.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin contestația înregistrată sub nr._, contestatorul C. A. a solicitat instanței constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare nr. 130 emisă pe data de 31.07.2012 de intimata Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare-Filiala V. precum și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr. 1658 din 22.11.2012, instanță de fond a admis contestația formulată de C. A., a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 130/31.07.2012 și a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Dosarul având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale a fost înregistrat sub nr._ .
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul C. A. arată că emiterea deciziei de sancționare a avut consecințe dramatice asupra psihicului său, această decizie fiind dispusă la un interval de două luni de la reintegrarea sa de către instanța de judecată.
Precizează reclamantul că prin sentința civilă nr. 254/23.02.2012, Tribunalul V. a anulat decizia de concediere nr. 17 emisă de pârâtă pe data de 22.06.2011. La rândul ei, susține C. A. decizia nr. 17/22.06.2011 a fost emisă de angajator după ce printr-o sentință judecătorească, instanța de judecată a verificat temeinicia măsurii de modificare unilaterală a contractului individual de muncă. Menționează reclamantul că angajatorul a formulat împotriva sa mai multe plângeri penale soldate cu soluții de neîncepere a urmăririi penale.
Susține reclamantul că din vara anului 2010 și până în iulie 2012 a fost supus unui șir neîntrerupt de sancțiuni disciplinare, plângeri penale și acțiuni de calomniere prin presă ca urmare a abuzurilor săvârșite de către angajator. C. A. arată că a contestat în instanță sancțiunile disciplinare aplicate, instanța anulându-le ca nelegale și netemeinice.
A mai solicitat și cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În susținerea cererii a solicitat proba cu acte, depunând în acest sens copii de pe sentința civilă nr. 1658/2012 pronunțată în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1703/2011 pronunțată în dosarul nr._ , rezoluția de neîncepere a urmării penale pronunțată în dosarul nr. 4358/P/2010 de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, articole din presa locală, foile colective de prezență aferente lunilor iulie-octombrie 2012, acte medicale .A mai solicitat și interogatoriul pârâtei .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea ca nefondate a daunelor morale solicitate de reclamant.
Astfel, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare –Filiala V. arată că C. A. trebuia să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta unității.
Reclamantul trebuia să probeze prejudiciul moral suferit și legătura de cauzalitate dintre măsura dispusă de unitate, respectiv decizia de sancționare și impactul negativ reflectat atât în plan personal cât și în plan profesional.
Precizează pârâta că acțiunea conducerii unității de a controla activitatea reclamantului nu poate fi considerată abuzivă deoarece s-a desfășurat în limitele legii ,iar pentru abaterea disciplinară săvârșită, lui C. A. i s-a aplicat sancțiunea minimă pe scară ierarhică a reglementărilor art. 264 alin. 1 C. muncii, cu efect precumpănitor moral.
Prin sentința civila nr. 622/26.06.2013, Tribunalul V. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala V. și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins capătul de cerere solicitat de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,din materialul probator, existent la dosarul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Pe parcursul derulării contractului individual de muncă, mai precis începând cu anul 2010, pârâta a emis mai multe decizii privind relațiile de muncă încheiate între părți.
Astfel, a emis decizia cu nr. Decizia 48 din 12.11.2010 prin care i-a schimbat unilateral locul de muncă, ulterior pârâta a emis Decizia 9 din 30.05.2011 prin care și-a revocat actul emis dar după ce reclamantul contestase decizia în instanță.
A emis Decizia nr. 17 din 22.06.2011, decizie prin care a fost concediat disciplinar.
Această decizie a fost anulată prin sentința civilă nr. 254/23.02.2012, rămasă irevocabilă sub aspectul anulării deciziei de concediere.
A emis decizia nr. 130/31.07.2012 prin care i s-a aplicat sancțiunea avertismentului scris, decizie de a fost anulată prin sentința civilă nr. 1658/22.11.2012. rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
Acordarea de daune morale presupune întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale. Reclamantul trebuie să dovedească, în condițiile art. 1169 Cod civil, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute pentru a se atrage obligarea la plata de daune morale, respectiv: existenta unei fapte ilicite;- existenta unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; culpa, greșeala sau vinovăția autorului.
Fapta ilicită este definită în doctrină ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Instanța a constatat că decizia contestată de către C. A. în dosarul nr._ se înscrie în rândul deciziilor emise de pârâtă și desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile. Desființarea acestora s-a datorat încălcării de către pârâtă a dispozițiilor legale cuprinse în legea specială, fapta ilicită constând în emiterea unor decizii nelegale sau netemeinice, cu consecințe asupra raporturilor de muncă ale reclamantului.
Prin măsurile dispuse, reclamantului i s-a adus atingere drepturilor recunoscute de legislația în vigoare, demnității și onoarei. C. A. a făcut dovada că în perioada 2010-2012 între el și societatea pârâtă în cadrul raportului juridic de muncă au existat tensiuni cea mai importantă fiind cea legată de incertitudinea locului de muncă, tensiuni materializate în dosarele înregistrate atât pe rolul Tribunalului V. cât și pe rolul Curții de Apel Iași.
Prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, daunele morale urmând a se stabili prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc.
În cauză, instanța a apreciat că prejudiciul moral suferit de reclamant a afectat planul profesional, dosarele în care a fost implicat au condus la deteriorarea imaginii acestuia în rândul colegilor. Articolele din presa locală au contribuit și ele știrbirea imaginii reclamantului în ochii opiniei publice.
De asemenea, din cuprinsul actelor medicale depuse, reiese stările de depresie și angoasă resimțite de C. A..
Prin urmare, instanța a apreciat că suma de 25.000 lei este echitabilă în raport de atingerea adusă vieții profesionale.
Între fapta ilicită și prejudiciul moral suferit, există o legătură de cauzalitate directă. Urmare a faptelor pârâtei, reclamantul a fost supus acestor temeri privind locul său de muncă .
Sub aspectul vinovăției s-a reținut că aceasta nu trebuie să îmbrace forma intenției, chiar și sub forma culpei se poate angaja răspunderea civilă delictuală. Obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți este o obligație de rezultat, fiind evident că atunci când se săvârșește o faptă ilicită, vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultând expres din însăși săvârșirea faptei.
Instanța a constatat întrunirea condițiilor cerute de lege și a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului privind acordarea de daune morale în ce privește caracterul lor, dar va reduce cuantumul solicitat apreciind că suma de 25.000 lei este suficientă pentru înlăturarea disconfortului psihic suferit, astfel încât, raportat la dispozițiile art. 253 alin. 1 Codul muncii, Tribunalul a obligat Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare-filiala V. să-i achite reclamantului suma de 25.000 cu acest titlu.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate, instanța a respins ca nedovedit acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala V. susținând că obiectul cauzei îl constituie cererea de acordare de daune morale urmare sancțiunii aplicate prin Decizia nr. 130/31.07.2012.
Pentru a se pronunța în sensul admiterii ei, instanța de fond s-a referit la aspectele intervenite în relațiile de muncă, începând cu anul 2010, deși regula este că, data producerii unui prejudiciu moral este identică cu data la care angajatul a luat la cunoștință măsura abuzivă a angajatorului, respectiv data de 31.07.2012.
Susține că a dovedit că intimatul nu a suferit nici un prejudiciu moral prin aplicarea sancțiunii minime, respectiv „Avertismentul”.
Arată că sancțiunea aplicată nu l-a împiedicat să participe la concursul pentru ocuparea funcției de director la filiala V. și nici nu a afectat locul său de muncă.
Se menționează că prin această sancțiune nu s-a adus nicio atingere de imagine a intimatului în mediul profesional, neexistând un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Totodată a formulat recurs și reclamantul C. A. criticând cuantumul daunelor morale acordate.
Raportat la acest din urmă recurs, Curtea din oficiu, a invocat excepția tardivității sale.
Potrivit dovezii aflată la fila 145 dosar, reclamantului i s-a comunicat hotărârea recurată la data de 29.07.2013, termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 215 din legea 62/2011 expirând la data de 9 08 2013.
Ca atare, introducerea cererii de recurs pe data de 13 06 2013, s-a realizat cu încălcarea termenului legal, motiv pentru care urmează a se respinge ca fiind tardiv recursul reclamantului C. A..
Recursul promovat de către Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala V. este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Analizând motivul de recurs privind incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că, considerentele care au avut drept rezultat pronunțarea soluției recurate au vizat probatoriile și nu obiectul judecății, sens în care aceste prevederi nu-și găsesc aplicabilitatea.
Pe de altă parte, recurenta a susținut că cererea de acordare a daunelor morale ar fi fost respinsă ca neîntemeiată în dosarul nr._ deși acest capăt de cerere a fost disjuns din dosarul nr._, motiv ce urmează a fi deasemenea înlăturat.
Pe fond, Curtea constată că, începând cu anul 2010, unitatea a emis cu privire la persoana reclamantului, mai multe decizii privind desfășurarea relațiilor de muncă, decizii ce au fost desființate de către instanțele de judecată.
Ca atare, este evident că în acest context, reclamantul a fost supus stresului determinat de permanente controale vizând pretinsa derulare necorespunzătoare a raporturilor de muncă, precum și o continuă campanie de presă ce a avut drept scop discreditarea reclamantului.
Impactul acestei situații conflictuale, tensionate, a fost resimțit în plan personal, prin afectarea sănătății intimatului, dovedită cu acte medicale, cel mai elocvent pentru acestea fiind Raportul de evaluare psihologică.
Concluzia medicului privind „configurația depresiv-anxioasă în context post-traumatic situațional” este justificată de împrejurări a căror legătură cu cauza este evidentă.
Actul medical relevă împrejurarea că intimatul justifică un „sentiment de insecuritate permanentă”, o „ suportare cu greu a sentimentului de devalorizare personală și profesională prin expunere în media”, precum și un „sentiment de culpabilizare”, generat de afirmația că „toți oamenii cu care au lucrat au fost dați afară din cauza mea”.
Raportat la concluziile medicale, Curtea constată că afectarea stării de sănătate are o evidentă legătură cu maniera în care a înțeles să procedeze angajatorul.
Această atitudine de discreditare în raport cu colegii, familială, opinia publică i-au creat intimatului prejudicii morale, iar afectarea stării de sănătate, a vieții personale și a familiei, imaginea în societate, sunt consecințe ale acestui comportament abuziv al angajatorului, ce se impune a fi sancționat prin acordarea despăgubirilor morale.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul promovat de către pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala V., iar pe cale de consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează ca recurenta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala V. să achite intimatului cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamantul C. A. și ca nefondat recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala V., împotriva sentinței civile nr. 622 din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Obligă A.N.I.F. – Filiala V. să plătească intimatului suma de 1.200 lei onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.09.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
A. C. S. D. P. S. P.
Grefier
E. G.
Red/S.A.C.
Tehnoredactat/ S.A./G.E.
2 ex./25.10.2013
Tribunalul V. – A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 601/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1863/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
