Contestaţie decizie de sancţionare. Hotărâre din 04-10-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 6827/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIDE Nr. 1346/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile, având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești, privind recursul declarat de contestatoarea B. I., împotriva sentinței civile nr. 1173 din 15.04.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind U. Al. I. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. D. pentru recurentă, consilier juridic G. A. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, s-a depus întâmpinare ce a fost comunicată, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului de judecată dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier juridic G. A. pentru intimat depune la dosar delegație și arată că nu are de formulat cereri prealabile, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Avocat S. D. pentru recurent arată că nu are de formulat cereri prealabile, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. D. pentru recurentă solicită admiterea recursului și a se constata că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Susține că la prima vedere sancțiunea aplicată recurentului de angajator, nu pare a fi o sancțiune gravă, însă recurenta, prin motivele invocate și actele depuse la dosar a dovedit că recursul declarat urmează să fie admis.
Susține că sancțiunea ce a fost aplicată recurentului îi afectează statutul și derularea contractelor. Apreciază că față de recurentă s-a făcut un abuz iar aceste abuzuri poate conduce la altă soluție mai gravă decât sancțiunea primită de recurentă. Cutuma intimatei era că toate cererile de concediu să nu fie înregistrate. Recurenta a plecat în concediul în interes de serviciu pentru realiza creditele în ceea ce privește activitatea care o desfășoară. Ulterior intimata a impus ca cererile de concediu să fie înregistrate și în acel moment s-a constatat că recurenta nu avea cererea înregistrată și din acest motiv i s-a aplicat acesteia sancțiunea.
În concluzie solicită admiterea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic G. A. pentru intimată solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează că susținerile recurentei nu sunt reale și arată că toate cererile de concediu formulate de angajați sunt înregistrate și vizate de șeful ierarhic superior, singura cerere nevizată a fost a recurentei și din acest motiv a fost sancționată.
Precizează că recurenta cunoștea faptul că pentru a plecat în interes de serviciu trebuia să aibă un ordin de deplasare iar acest ordin nu a existat, cererea formulată de recurentă a fost pentru acordarea concediului de odihnă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată la nr._, contestatoarea B. I. a formulat contestația împotriva deciziei nr. 490/05.06.2012 emisă de U. „A. I. C.” Iași, solicitând anularea acesteia.
În motivarea acțiunii, contestatoarea arată că pentru a dispune sancționarea, unitatea angajatoare a reținut că în perioada 2-5 mai nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu cuprinse în contractul individual de muncă și în fișa postului precum și pentru faptul că în această perioadă nu a respectat disciplina muncii.
La data de 27.04.2012, a discutat telefonic cu șefa de serviciu – d-na Cernenco – care verbal i-a aprobat cererea de concediu dar întrucât lipsea de la serviciu i-a solicitat să depună cererea semnală la biroul d-nei Director Financiar contabil -ev. L. I.. D-na Cernenco îi prezentase d-nei I. cererea de concediu pentru data de 27.04.2012, chiar în dimineața acelei zile și plecase la ora 10,45.
Menționează că până la data de 16.05.2012 aceasta era procedura de obținere a concediului de odihnă în cadrul Serviciului Financiar – Direcția Financiar Contabilă (i se înmâna d-nei Cernenco cererea scrisă, după solicitarea verbală prealabilă și aprobarea ei, tot verbală; în cazul în care nu era prezentă la birou, solicitarea prealabilă și aprobarea erau obținute telefonic, apoi i se lăsa cererea scrisă pe biroul ei). Prin circulara nr. 1087 din data de 14.05.2012 emisă de Direcția Financiar Contabilă din cadrul Universității se stabilește ca începând cu data de 16.05.2012 cererile de concediu se vor aviza de către șeful ierarhic și se vor înregistra și depune la secretariatul DFC.
Susține că a avut aprobarea de a pleca în concediu în perioada 02-05 mai și sancțiunea aplicată prin decizia nr. 490/05.06.2012 este abuzivă, ă întrucât nefiind în fizic la serviciu nu are cum să-i îndeplinească sarcinile de serviciu, acestea trebuiau redistribuite de șeful ierarhic subalternilor săi – colegilor.
Cu toate acestea, așa cum rezultă din decizia nr. 490/2012 în vederea realizării sarcinilor urgente, pe care șeful de birou nu le-a redistribuit, a răspuns la telefon colegilor săi cărora le-a transmis toate datele solicitate, în vederea transmiterii către Minister a raportului privind soldurile proiectelor aferente fondurilor structurale, date ce trebuiau furnizate până pe data de 7 ale lunii.
Solicită ca pârâta să depună la dosarul cauzei un exemplar de pe procesul verbal, cu care să facă dovada că i-a prelucrat prevederile ROI în baza cărora a fost sancționată, și procedura privind modalitatea de planificare a concediilor de odihnă sau procedura ce trebuie urmată pentru obținerea zilelor de concediu de odihnă.
În cursul cercetării disciplinare prealabile, la a doua Notă explicativă, nu a fost lăsată să scrie tot ce a considerat că ar fi în apărarea sa, ci doar cea aprobă comisia din ce spunea ea iar alte lucruri la dictarea acestora – fapt care poate fi demonstrat de diferențele între cele două note explicative, ceea ce încalcă art. 267 alin. 4 din Codul muncii iar decizia de comunicare a sancțiunii disciplinare nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de ea în timpul cercetării disciplinare prealabile referitoare la tratamentul inegal al abaterii care s-a considerat că a comis-o în comparație cu violențele repetate săvârșite de d-na Cernenco, pentru care nu a fost cercetată și sancționată, ceea ce încalcă art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
Prin precizările depuse la termenul din 29.10.2012, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale, în temeiul art. 253 alin. 1 Codul Muncii. Arată contestatoarea că întreaga procedură a aplicării sancțiunii (organizarea a două ședințe de cercetare prealabilă) au determinat o stare de stres și de neîncredere în capacitatea de lucru, motivat de afirmația șefei directe „urmează restructurări și ar fi bine să se gândească să-i găsească un alt loc de muncă”.
În permanență a fost supusă stresului de a fi concediată în baza unor motive inventate, a neîndeplinirii unor sarcini trasate direct de șef fără a fi incluse în fișa postului.
Intimata U. „A. I. C.” Iași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației. Se arată că reclamanta afirmă că în data de 27.04.2012 a discutat telefonic cu șeful direct și anume d-na Cernenco, care i-ar fi aprobat verbal cererea de concediu de odihnă și pentru că lipsea de la serviciu, i-ar fi solicitat să depună cererea semnată la biroul Directorului Financiar Contabil.
Această apărare a reclamantei nu este reală, fiind înlăturată de comisia de cercetare disciplinară având în vedere adresa nr. 1019/07.05.2012 întocmită de șeful direct al reclamantei. Prin adresa nr. 1019/07.05.2012, șeful direct al reclamantei înștiințează șeful ierarhic superior, în speță Directorul financiar contabil despre faptul că în perioada 02 - 05 mai 2012 reclamanta nu s-a prezentat la serviciu. În adresa menționată, șeful reclamantei precizează că, în data de 27.04.2012 a primit un apel telefonic prin care d-ra B. a întrebat-o dacă își poate lua concediu în perioada 02-05 mai 2012. Datorită faptului că d-na Cernenco nu era la acel moment la birou, i-a transmis reclamantei să se prezinte cu cererea de concediu în vederea aprobării la Directorul financiar contabil care era la birou, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, nici în fișa de evidență nu a fost operată o cerere de concediu pentru perioada 02 – 04.05.2012.
Reclamanta precizează că a știut din timp de plecarea la Berna, că a rezervat din timp bilete pentru avion și camera de hotel. Dacă reclamanta a avut timp suficient la dispoziție pentru a-și face rezervările necesare plecării, putea să își îndeplinească și obligația care îi revenea de a obține aprobarea pentru efectuarea concediului de odihnă.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În cauză, s-au administrat probele cu înscrisuri și interogatorii.
Prin sentința civila nr. 1346/4.10.2013, Tribunalul Iași a respins contestația formulată de contestatoarea B. I. în contradictoriu cu intimata U. „Al. I. C..”
Pentru a se pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea B. I. este angajata Universității „A. I. C.” Iași în funcția de administrator financiar, conform contractului individual de muncă nr. 1987/19.11.2008.
Prin decizia nr. 490/05.06.2012, intimata a dispus sancționarea disciplinară a contestatoarei ca avertisment scris conform art. 248 alin. 1 lit. a Codul Muncii pentru lipsa de la serviciu în perioada 2 – 5 mai 2012 fără aprobarea șefului,neîndeplinirea obligațiilor de serviciu cuprinse în contractul individual de muncă și în fișa postului în această perioadă și nerespectarea disciplinei muncii.
Se menționează în decizie că salariata a încălcat prevederile contractului individual de muncă art. M pct. 2 lit. a și b și a art. 39 alin. 2 lit. a, b, c din Codul Muncii.
S-a reținut că în decizia de sancționare nu se fac referiri la vreun articol din regulamentul de funcționare al intimatei, ci doar la prevederile contractului individual de muncă și ale Codului Muncii.
Potrivit disp. art. M pct. 2 lit. a și b din contractul individual de muncă, salariata avea obligația de a realiza norma de muncă sau de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului și obligația de a respecta disciplina muncii.
S-a reținut că cererea de concediu nu a fost înmânată nici unui șef ierarhic, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea menționează că șeful de serviciu i-a solicitat să depună cererea semnată la Biroul Directorului Financiar Contabil.
Din referatul nr. 1019/07.05.2012 rezultă că în data de 02.05.2012, șeful Serviciului Financiar a găsit pe colțul biroului cererea de concediu fără nici o aprobare din partea superiorilor.
Cererea formulată de contestatoarea B. I. în data de 27.04.2012 privind efectuarea unor zile de concediu în perioada 02 – 05.05.2012 nu a fost aprobată de nici un șef ierarhic, în condițiile în care, astfel cum rezultă din referatul nr. 1019/07.05.2012 întocmit de Șeful Serviciului Financiar, contestatoarei i se recomandase să ia legătura cu Directorul Financiar – Contabil în ceea ce privește această cerere.
Prin urmare, nefiind avizată cererea de concediu formulată de contestatoare la data de 27.04.2012, aceasta a lipsit de la serviciu în perioada 02.05.2012 – 05.05.2012 fără aprobarea șefului și nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu ce-i reveneau conform contractului individual de muncă.
În ceea ce privește susținerile potrivit cărora contestatoarea nu ar fi fost lăsată să scrie tot ce a considerat că ar fi fost în apărarea sa în cursul cercetării disciplinare prealabile, instanța a reținut că potrivit disp. art. 251 alin. 1 Codul Muncii, sancțiunea avertismentului scris poate fi aplicată fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Pe cale de consecință, față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanta B. I. a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa prin decizia contestată, motiv pentru care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 490/05.06.2012 emisă de U. „Al. U., C.” Iași.
Contestatoarea a susținut că întreaga procedură a aplicării sancțiunii i-au determinat o stare de stres și de neîncredere în capacitatea sa de lucru și că în permanență a fost supusă stresului de a fi concediată în baza unor motive inventate.
Aceste susțineri nu au fost dovedite, iar în ceea ce privește biletul de trimitere depus la fila 116 dosar, instanța a reținut că este anterior perioadei în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară prealabilă.
Prin urmare, neexistând probe din care să rezulte o legătură de cauzalitate dintre activitățile intimatei și situația medicală reținută în biletul de trimitere din 28.02.2011, instanța a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă a fost respinsă și cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B. I. susținând că participarea la seminar s-a datorat insistențelor profesorului universitar care este manager de proiect și la sugestia acestuia a achitat din banii săi biletele de transport și cazare.
Arată că șefa sa directă a refuzat să-i aprobe delegația și întrucât nu a putut să-și recupereze măcar parțial banii achitați în avans recurenta a decis să participe la seminar solicitând concediu de odihnă în perioada 02-05.05.2012. Precizează că până în ziua de 27.04.2012 vizase ordinul de deplasare pentru a-și putea deconta cheltuielile din bugetul proiectului.
Recurenta susține că a încercat de câteva ori să-i prezinte doamnei director financiar - contabil, L. I., cererea sa de concediu, însă aceasta sub diferite motive a refuzat dialogul cu reclamanta.
Consideră că sancționarea sa disciplinară este pur șicanatorie și se datorează unei antipatii pe care șefa sa o manifesta asupra ei.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în motivarea că măsura disciplinară a fost necesară întrucât asigurarea disciplinei muncii este o condiție indispensabilă pentru realizarea obiectivelor oricărei activități desfășurate de o instituție.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Analizând motivele de recurs raportat la probatoriile administrate în cauză, Curtea constată că recurenta a fost sancționată cu avertisment scris întrucât a lipsit de la serviciu în perioada 02-05.05.2012, fără a avea aprobarea șefului și ca atare nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în această perioadă încălcând astfel prevederile contractului individual de muncă, art. M, pct. 2 lit a și b, și a Codului muncii art.39 alin.2 lit a,b, c.
Prin referatul numărul 8023/08.05.2012 directorul financiar-contabil a solicitat aprobarea efectuării cercetării disciplinare.
Analizând procedura Departamentului de Relații Internaționale numărul 8904/11.07.2005 cererea de deplasare externă se depune la acest departament după un program stabilit riguros, respectiv până la ora 12,30 a fiecărei zile de marți pentru ședința Biroului Senat din săptămâna curentă. Ca atare, în cazul recurentei, cererea trebuia depusă în ziua de 24.04.2102.
Recurenta a formulat această cerere pe 27.04.2012, zi care era ultima lucrătoare dinaintea plecării la seminarul care urma să se desfășoare în perioada 02.05.2012 la Berna.
Curtea apreciază că recurenta a încălcat procedurile interne în vederea deplasării în străinătate, împrejurare ce-i este imputabilă și care nu poate fi justificată de situația de fapt prezentată atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin motivele de recurs.
Faptul că și-a rezervat bilete și și-a asigurat camera de hotel denotă că a cunoscut din timp de această plecare, dar că a tratat cu dezinteres, cu ușurință obligația principală de a obține aprobare pentru o atare deplasare, fiind necesar și emiterea Ordinului Rectorului, în acest sens.
În condițiile în care nu a respectat etapele procedurii deplasării în străinătate, recurenta a optat pentru efectuarea unor zile de concediu de odihnă în această perioadă însă nici în acest caz nu a beneficiat de o cerere aprobată de către conducerea Direcției Financiar Contabile, aprobarea verbală a șefei de serviciu fiind, evident, insuficientă.
Concluzionând, Curtea constată că cererea formulată de către recurentă în data de 27.04.2012 privind efectuarea unor zile de concediu în perioada 02-05.05.2012 nu a fost aprobată de nici un șef ierarhic, deși potrivit referatului numărului 1015/07.05.2012 i se recomandase de către Șeful Serviciului Financiar să ia legătura cu Directorul Financiar Contabil pentru a-i fi avizată.
Cele susținute de către recurentă prin motivele de recurs sunt în afara dispozițiilor prevăzute în contractul individual de muncă art. M pct.2 lit. a și b și în Codul Muncii art.39 alin. 2, lit. a,b,c, prevederi ce vizează respectarea disciplinei muncii.
Ca atare, Curtea constată, în același sens cu judecătorul fondului, că recurenta a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, considerent pentru care va respinge recursul.
Pe cale de consecință, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea urmează să mențină ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea B. I., împotriva sentinței civile nr. 1173 din 15.04.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat S.A.
2 ex.-12.11.2013
Tribunalul Iași – T. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 87/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 94/2013.... → |
|---|
