Obligaţie de a face. Decizia nr. 1260/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1260/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 209/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1260/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - D. P.
Judecător - S. P.
Judecător - A. C. S.
Grefier - C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile, având ca obiect litigiu de muncă – obligație de a face, privind recursul declarat de recurentul C. L., împotriva sentinței civile nr. 286 din 27.03.2013, pronunțată de Tribunalul V., intimați fiind M. A. Naționale și U.M_ B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când ;
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._, reclamantul C. L. a solicitat obligarea pârâților M. A. Naționale și Unitatea militară_ B. la plata sumei brute de_ lei și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că până la data de 23.12.2011 a avut calitatea de ofițer în cadrul MAPN, ultimul angajator fiind UM_, când s-a dispus trecerea sa direct în retragere, fiind declarat inapt prin decizie a comisiei de expertiză medicală, cu aplicarea articolului 85 alineatul litera b) și alineatului 5 din Legea 80/1995. A solicitat acordarea drepturilor cuvenite ca urmare a trecerii în rezervă, conform articolului 20 alin. 2 din Legea 284/2010.
A mai susținut că întrucât respectiva prevedere făcea mențiune la pensie de serviciu, iar în prezent o astfel de noțiune nu mai este reglementată prin lege, nu se pot face distincții care să ducă la lipsirea sa de drepturile acordate prin lege.
A mai arătat că printr-o precizare a Direcției pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, anume cea înregistrată sub numărul 5433 din 29.11.2011, s-a interpretat legislația aplicabilă concluzionând în sensul dreptului reclamantului la sumele prevăzute de articolul 20 alineatul 2 din Legea 284/2010.
În drept,a invocat prevederile Legilor nr. 263/2010 și nr. 284/2010.
Pârâtul M. A. Naționale a formulează întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
A arătat că ulterior clasării ca inapt serviciu militar prin ordin al Ministrului a fost trecut în retragere, iar prin Decizia_ din 15.03.2012 a Casei de Pensii Sectoriale a MApN, începând cu data de24.12.2011 reclamantul a primit pensie de invaliditate. Invocă faptul că reclamantul a primit un ajutor de 12 solde acordat în temeiul articolului 20 alineatul 1 din Legea nr. 284/2010.
Cu privire la ajutorul prevăzut de alineatul 2 al aceluiași articol a arătat că acesta s-a acordat doar pentru beneficiarii pensiei de serviciu. Sunt echivalente cu pensia de serviciu doar pensiile prevăzute de articolul 51 literele a-c din Legea nr. 263/2010, anume pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată și pensia anticipată parțială. Reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate, categorie de pensie care nu acordă beneficiul acestui ajutor. Prevederea din Legea nr. 284/2010, aplicabilă după data de 01.01.2011 este similară prevederilor legale anterioare, anume articolului 31 alineatul 2 și 2 indice 1 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și prevederilor din anexa IV/2 a Legii-cadru 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, unde se acorda beneficiul ajutorului invocat de către reclamant doar beneficiarilor pensiei de serviciu nu și ai pensiei de invaliditate.
Prin sent. civ.nr. 286 din 27.03.2013 Tribunalul V. a hotărât astfel:
„Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C. L., domiciliat in B., ., . in contradictoriu cu M. A. Naționale cu sediul in București, Sector 5, . și U.M._ B., cu sediul in B., ., jud. V..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
„În fapt, reclamantul C. L., în urma deciziei de expertiză medicală din data de 06.12.2011 este declarat inapt serviciului militar, ca urmare a survenirii gradului 2 de invaliditate, iar prin Ordinul Ministrului A. Naționale MP 643 din 23.12.2011 s-a dispus trecerea în retragere a reclamantului.
Prin Decizia_ din 15.03.2012 a Casei de Pensii Sectoriale a M..) se stabilește în favoarea reclamantului o pensie de invaliditate începând cu data de 24.12.2011. Se reține vârsta la data invalidității de 41 de ani și 1 lună, un stagiu de cotizare realizat de 32 ani, 3 luni și 16 zile, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, iar ca și cauză a invalidității "Boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca”.
Nu este contestat faptul că reclamantul a primit suma de_ lei, reprezentând un ajutor acordat în temeiul articolului 20 alineatul 1 din anexa VII a Legii 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Ceea ce solicită reclamantul este un ajutor distinct, prevăzut de alineatul 2 al articolului 20 din aceeași lege. Este de precizat că, urmare a demersurilor administrative ale reclamantului, a primit prin adresa F-811 din 09.11.2012 a UM_ extrase din punctul de vedere exprimat de Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică și a Direcției Financiar – contabilă, punctul de vedere însușit de către expeditor fiind cel al Direcției financiare, în sensul că reclamantul nu are dreptul la ajutorul specificat în articolul 20 alineatul 2 din Anexa VII a Legii 284/2010.
Instanța urmează să analizeze problema de drept dedusă judecății, anume dacă militarul în retragere, beneficiar al unei pensii de invaliditate este îndreptăți la ajutorul prevăzut în articolul 20 alineatul 2 din Anexa VII secțiunea a 3-a a Legii 284/2010.
Articolul 20 alineatul din Legea 284/2010 dispune: ” Sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele I - VIII.” Anexa VII reglementează salarizarea și alte drepturi ale militarilor. Articolul 20 dispune în alineatul 1: ” La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar (…), beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate(…)” Acest ajutor al fost acordat reclamantului.
Alineatul 2 dispune: „ Personalul militar (…), trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
Distincția dintre cele două ajutoare este data de condițiile diferite de acordare, iar problema de drept dedusă judecății decurge din faptul că la data acordării pensiei - 24.12.2011 noțiunea de ” pensie de serviciu ” nu mai era definită legal expres, Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, fiind abrogată expres prin Legea 119/2010. Astfel, in Legea nr. 164/2001 erau enumerate și definite pensiile militare de stat astfel:” Sistemul pensiilor militare de stat cuprinde: a) pensia de serviciu; b) pensia de invaliditate; c) pensia de urmaș. Pensia de serviciu poate fi: pentru limită de vârstă; anticipată; anticipată parțială. ”
Distinct era definită pensia de invaliditate: art.27 »Au dreptul la pensie de invaliditate cadrele militare care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă datorită: producerii unor accidente în timpul și din cauza serviciului, accidentelor asimilate acestora conform legii, bolilor contractate în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar și tuberculozei; accidentelor sau bolilor care nu au legătură cu îndeplinirea serviciului militar.
Legea 119/2010, ce a intrat în vigoare la data de 20.06.2010 dispune în articolul 1: ” Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor; c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular; e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari; f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor; g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă; ”
De asemenea, articolul 2 alineatul 3 din aceeași lege dispune: ” Pensiile de invaliditate (…)dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, (…), în înțelesul Legii nr. 19/2000*), cu modificările și completările ulterioare. (4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1) - (3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000*), cu modificările și completările ulterioare.
Totodata, Legea 19/2000 definea distinct în articolele 41, respectiv 53 pensia pentru limită de vârstă, respectiv pensia de invaliditate: Art. 41 Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. ” Art. 53 Pensia de invaliditate - Au dreptul la pensie de invaliditate asigurații care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă (…)” Această definire distinctă este rezultatul modului de organizare a sistemului de asigurări sociale. În esență, orice sistem de asigurare presupune acordarea către asigurați dintr-un fond comun, mutual, a unor indemnizații în urma survenirii unor riscuri asigurate. În sistemul public prestațiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneții, invalidității, accidentelor, bolii, maternității sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate. ” Se observă că bătrânețea (reluată ulterior în articolul 41 ca vârstă standard de pensionare) este un risc distinct de invaliditate. Corespondent riscurilor distincte sunt enumerate distinct și indemnizațiile cuvenite în articolul 98 sub denumirea de alte drepturi de asigurări sociale( alte drepturi decât pensiile).
Legea 19/2000 a fost în vigoare până la 01.01.2011, când a fost abrogată prin articolul 193 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Și această lege definește distinct pensia de invaliditate de pensia pentru limită de vârstă, respectiv pensie anticipată, ca și riscurile asigurate.
Astfel, după ce articolul 3 ce cuprinde definiții distinge la alineatul 1 punctul o) ” riscuri asigurate - evenimentele care, la producerea efectelor lor, obligă instituțiile sistemului public de pensii să acorde asiguraților prestațiile sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi (invaliditate, bătrânețe și deces); ” în articolele 51, 52 și 68 dispun: ” În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată parțială; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaș. ”
Conform art. 52 “Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.” La art. 68 se prevede: Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: a) accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii; b) neoplaziilor, schizofreniei și S.; c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca. ” Prin urmare, susținerea reclamantului că nu se mai poate face distincție între pensia de serviciu și pensia de invaliditate este neîntemeiată, pensia de serviciu fiind acoperită printr-o normă de trimitere, prin definiția din Legea 19/2000, așa cum s-a arătat”.
In concluzie, având in vedere textele de lege enunțate, instanța de fond a constatat că ajutorul pecuniar solicitat de către reclamant se acordă sub condiția ieșirii la pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parțială, în sensul Legii nr. 263/2010 și nu pentru ieșirea la pensie de invaliditate. Ori, cum această condiție suspensivă nu a fost îndeplinită, cererea se impune să fie respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere prevederile art. 274 din Codul de procedura civilă, raportat la soluția pronunțata, neputându-se reține culpa, tribunalul a respins-o, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. L., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie prin prisma disp.art.304 pct.9 C.proc.civ.
Arata recurentul ca pana la data de 23.12.2011 a avut calitatea de ofițer in cadrul MAPN, ultimul angajator fiind UM_, când s-a dispus trecerea sa direct in retragere, fiind declarat inapt prin decizie a comisiei de expertiza medicala, cu aplicarea articolului 85 alineatul litera b) si alineatului 5 din Legea 80/1995.
In perioada dispunerii trecerii în rezerva, cât și în prezent, considera recurentul, își produce efectele un act normativ prin care este îndreptățit la un ajutor egal cu doua solde ale funcției de bază, ce urmează a fi calculate pentru fiecare an întreg rămas până la limita vârstei de pensionare. Acest drept este reglementat prin art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII Secțiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 .
Unitatea militară angajatoare susține prin răspunsurile la conciliere, cât și prin întâmpinare că recurentul nu ar fi îndreptățit la drepturile solicitate motivat de faptul că în textul de lege se regăsește sintagma de „pensie de serviciu", ce reprezintă o categorie de pensii rectificată prin Legea 164/2001, abrogată la momentul intrării in vigoare a Legii 284/2010, ce cuprindea în trecut pensiile pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțială, nu și pe cea de invaliditate de care beneficiază acesta.
Legea 164/2001 era intitulată legea pensiilor militare, iar abrogarea sa reiese din conținutul art. 196 din Lg. nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii. Conform acestui din urmă act normativ, categoria de „pensie de serviciu" dispare, fiind reglementate pentru întreg sistemul de pensii următoarele categorii: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parțială, pensia de invaliditate și pensia de urmaș.
Prin urmare, arata recurentul, problema ce se pune este aceea de a stabili dacă textul de lege acordă aceste drepturi doar persoanelor pensionate în una din formele subcategoriile cuprinse în cea a „pensiei de serviciu" si dacă o asemenea interpretare este permisă în acest context legislativ.
Prin soluția dată de Tribunalul V., în urma analizării cauzei, instanța a hotărât că legiuitorul a făcut referire expresă la textul de lege abrogat, condiție în care dacă recurentul nu are dreptul la ceea ce se definea ca „pensie de serviciu", nu poate beneficia de prevederile art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII. Practic, instanța susține ca prin Legea nr. 119/2010, legiuitorul a recatalogat pensia de serviciu ca fiind pensie pentru limită de vârstă, în toate cazurile definite prin această din urmă categorie.
Apreciază recurentul că instanța de fond a dat hotărârea cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, susține acesta, regula este aceea că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă. Ori, legea în vigoare la momentul reglementării textului normativ ce face obiectul acțiunii era Lg. nr. 263/2010 ce abroga prin conținutul său atât Lg. 19/2000, cât si Lg. 164/2001, în prezent nemaiexistând sintagma de „pensie de serviciu" si nici categoria pensiei militare de stat.
Instanța de fond, deși a regăsit un text de lege prin care categoria de pensie de serviciu a fost recalificată în pensie pentru limită de vârstă, nu a avut în vedere faptul că legiuitorul a menționat expres în text „ în înțelesul Lg. 19/2000”, lege abrogată de Lg. 263/2010.
De asemenea, instanța de fond nu a remarcat faptul ca pensia militară de stat a fost eliminata din contextul legislativ prin apariția Lg. nr. 263/2010, ce rectifică un sistem unitar de pensii, trimiterea făcută prin conținutul art. 2 din Lg. 119/2010 rămânând fără obiect.
Așadar,arata reclamantul recurent, modul în care trebuie interpretat textul de lege este cel dat de regula aplicării legii civile, și anume prin raportarea legii privind salarizarea unica la legea privind sistemul unitar de pensii și la categoriile cuprinse în conținutul acesteia din urma și nu la o lege abrogată. Deci, va trebui să raportăm sintagma „pensie de serviciu" la una din categoriile de pensii cuprinse în conținutul Lg. 263/2010, unde se regăsește și cea la care recurentul a fost încadrat, respectiv pensia de invaliditate.
Mai arata recurentul ca trebuie avuta în vedere intenția evidenta a legii de a acorda o
reparație materiala celor ce nu își mai pot exercita activitatea din condiții independente de
voința lor . Nici una din cele trei categorii cuprinse în sintagma de „pensie de serviciu" din legea privind pensiile militare nu se regăsesc într-o astfel de situație. In acest sens, prima categorie, respectiv „pensia pentru limită de vârstă", nu poate beneficia de prevederile legii, întrucât nu se poate discuta despre existența unui interval de timp până la împlinirea vârstei de pensionare, aceasta fiind deja atinsă. Cât privește pe beneficiarii pensiei anticipate sau anticipate parțiale, aceștia nu au nevoie de o reparație, întrucât ține de voința lor exclusivă să abordeze o asemenea pensie.
Susține recurentul ca prin conținutul Lg. 80/1995, în vigoare la momentul discuției, se definesc termenii de „trecut în rezervă" si cel de „direct în retragere". Totodată, arata acesta, citând textul de lege, ca același articol 85 definește toate cazurile cadrelor militare ce pot fi trecuți în rezerva sau direct în retragere, cât și situațiile ce pot determina o astfel de măsura.
Ori, din conținutul Lg. 284/2010 art. 20 alin. (2) trebuie reținuta ca și condiție pentru dobândirea dreptului dezbătut, întrunirea cumulativă a situației de "trecere în rezervă sau direct în retragere" cu cea la "drept de pensie" cu cea de "înainte de vârsta de pensionare".
Concluzionează recurentul ca în cazul arătat, dacă s-ar interpreta legea ca aplicabilă doar categoriei de "pensie de serviciu" definită în vechea legislație, prin coroborare, s-ar constata inaplicabilitatea textului de lege.
Intimații nu au depus întâmpinare .
Ambele parți au formulat concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul cauzei si dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel constata ca recursul este nefondat.
Reclamantul recurent a fost ofițer in cadrul MApN in perioada 31.07._11. Începând cu data de 23.12.2012 a fost trecut direct in retragere fiind clasat medical ca inapt serviciu militar cu scoatere din evidențe. Prin decizia_ din 15.03.2012, emisa de Casa Sectoriala de Pensii a MApN, i s-a stabilit, cu data de 24.12.2011, o pensie de invaliditate de 1460 lei.
Așa cum chiar reclamantul a susținut iar parații au confirmat la fond, acestuia i s-a acordat in trei transe ajutorul prevăzut de art.20 al.1 din Anexa VII a Legii 284/2010, respectiv 12 solde ale funcției de baza, in cuantum de 17.388 lei.
Ceea ce a solicitat însa reclamantul in prezenta cauza este acordarea si a ajutorului prevăzut de art.20 al.2 din Anexa VII a Legii 284/2010, text care prevede ca:
„(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.”
Așa cum corect a reținut si prima instanța, textul se refera la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârsta pentru pensionare.
Cum la data apariției Legii 284/2010 nu mai exista pensia de serviciu, toate categoriile de pensii de serviciu fiind transformate de Legea 119/2010 in pensii de asigurări sociale din sistemul public.
Ori, este fara echivoc faptul ca la orice act normativ din domeniul legislației de asigurări sociale ne-am raporta pentru a defini noțiunea de vocație la pensia de serviciu, aceasta exclude pensia de invaliditate, al cărei beneficiar este reclamantul recurent de la data de 24.12.2011.
Ca atare, așa cum corect a reținut si prima instanța, condiția prevăzuta de alineatul 2 al art.20 din Anexa VII la Legea 284/2010 este cea a ieșirii la pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parțială, în sensul Legii nr. 263/2010 .
Si argumentele reclamantului recurent referitoare la interpretarea sistematica a disp.art.85 din Legea 80/1995 si art.20, 21 si 23 din Anexa VII sunt nefondate.
Astfel, in condițiile in care s-a folosit sintagma „cu drept la pensie de serviciu”, este evidenta voința legiuitorului de a avea un vedere pentru plata acestui ajutor doar tipurile de pensii care, conform legislației anterioare făceau parte din categoria pensiilor de serviciu.
Reparația materiala pentru persoana ce nu-si mai poate exercita activitatea din motive independente de voința sa, la care face referire recurentul, a existat in ceea ce îl privește,acesta beneficiind, așa cum s-a arătat anterior, de ajutorul prevăzut de alin.1 al art.20.
Nici susținerile referitoare la aplicarea in speța, de către instanța de fond, a unor acte normative abrogate nu poate fi primita.
Tribunalul nu a aplicat acele acte normative cauzei, ci doar,având in vedere faptul ca la momentul intrării in vigoare a Legii 284/2010 nu mai existau pensii de serviciu, a interpretat aceasta noțiune din punct de vedere logico juridic, raportându-se la acte normative din domeniul asigurărilor sociale ce au definit aceasta sintagma.
Pe de alta parte, așa cum corect s-a reținut si la fond, toate actele normative din sistemul de pensii au definit distinct pensia de invaliditate, fiind vorba de persoane care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii; neoplaziilor, schizofreniei și S.; bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.
Argumentul este, desigur, acela potrivit căruia, prin însuși caracterul sau, pensia de invaliditate presupune o situație medicala preexistenta nașterii dreptului/vocației la pensia de serviciu.
Ca atare, Curtea constata ca in mod judicios si cu interpretarea corecta a legii, instanța de fond a constatat că ajutorul bănesc solicitat de către reclamant se acordă sub condiția ieșirii la pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parțială, în sensul Legii nr. 263/2010 și nu pentru ieșirea la pensie de invaliditate.
Pentru aceste motive, nefiind incidente criticile formulate, in baza art.312 al.1 Cproc.civ., se va respinge recursul ca nefondat si se va menține hotărârea Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 286 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.09.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. P. S. P. A. C. S.
Grefier
C.-M. Ș.
Red./Tehnored. P.S.
2 ex.-15.10.2013
Tribunalul V. – I. R. E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 429/2013.... → |
|---|
