Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 87/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 1062/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 87/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta Canțur D. Laurența împotriva sentinței civile nr. 1602 din 08 11 2012 pronunțată de Tribunalul V., intimată fiind . Import Export SRL – punct lucru Iași și prin A. B. T. - adm. asociat al . Import Export SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1602 din data de 08.11.2012 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. D. Laurența, domiciliată în mun. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. A.B. T. Import Export S.R.L cu sediul în mun. C., și punct de lucru în mun. Iași, . și reprezentată prin administrator judiciar A. B. T. și, în consecință a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei ianuarie-martie 2012 și să vireze contribuțiile aferente acestora.
A fost obligată pârâta să vireze contribuțiile aferente drepturilor salariale încasate în lunile februarie, septembrie, octombrie 2011.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2012 precum, și de obligare a pârâtei la virarea contribuțiilor aferente drepturilor salariale pentru perioada aprilie, mai, iunie 2012.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată de reclamanta C. D. Laurența, așa cum a fost ulterior precizată, aceasta a solicitat instanței obligarea pârâtei S.C A. B. T. Import Export S.R.L, prin administrator judiciar A. B. T., la plata drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie-martie 2012 și plata contribuțiilor aferente acestora, virarea contribuțiilor aferente drepturilor salariale încasate în lunile februarie, septembrie, octombrie 2011, plata drepturilor salariale și plata contribuțiilor aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2012. Reclamanta a solicitat și cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că deși a avut încheiat cu societatea pârâtă un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată,încă din 01.09.2008 și a desfășurat activitate la punctul de lucru din jud. V. pe post de contabil,ulterior,societatea pârâtă nu i-a mai achitat drepturile salariale aferente lunilor ianuarie-martie 2012 și nici nu a achitat contribuțiile aferente acestor drepturi salariale.
A susținut reclamanta că, în urma unei cereri adresate Casei Județene de Pensii Iași, această instituție i-a eliberat adeverința nr. 1340/20.02.2012 din care rezultă că S.C A. B. T. Import Export S.R.L nu a achitat nici contribuțiile sociale pentru lunile februarie, septembrie și octombrie 2011,fapt ce îi aduce grave prejudicii la calcularea vechimii în muncă, fiind în imposibilitatea de a beneficia de indemnizația de șomaj.
Reclamanta a mai arătat că a prestat efectiv activitate pentru societate pârâtă în perioada 01.01._12, ulterior acestei date angajatorul privând-o nelegal de dreptul de a munci. Că abia prin decizia nr. 20/13.06.2012, societatea pârâtă i-a desfăcut contractul individual de muncă, fapt ce o determină să solicite drepturile salariale și contribuțiile aferente acestora din luna aprilie până la data în luna iunie 2012.
Deși legal citată, societate pârâtă nu a depus întâmpinare și nici nu a administrat nici un fel de probe în dosar.
Din întreg materialul probator instanța a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr._/02.09.2008, reclamanta C. D. Laurența a fost angajată în cadrul S.C A. B. T. Import Export S.R.L ca și contabilă, la punctul de lucru din județul V., pe perioadă nedeterminată, iar prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, întrucât pârâta nu i-a mai achitat drepturile salariale aferente perioadei ianuarie-martie 2012și nici nu a plătit contribuțiile sociale aferente acestora.
A reținut prima instanță că salariul, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 Codul muncii, reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că pentru munca prestată în baza unui contract individual de muncă salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Dovada plății salariului, potrivit art. 168 Codul muncii se face prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Articolul 40 alin. 2 litera f Codul muncii prevede obligația angajatorului de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile datorate de salariați, în condițiile legii.
Angajatorul, S.C A.B. T. Import Export S.R.L, căruia îi incuba sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art. 272 Codul muncii, nu a făcut dovada că salariata C. D. Laurența a fost remunerată și i s-au achitat contribuțiile sociale pentru munca prestată în perioada ianuarie - martie 2012 .
A mai reținut instanța de fond că din adeverința nr. 1340/20.02.2012, depusă în copie la filele 8-9 din dosar, eliberată de Casa de Pensii Iași la cererea reclamantei rezultă că societatea pârâtă nu a achitat nici contribuțiile aferente lunilor februarie, septembrie, octombrie 2011.
Față de cele expuse mai sus, instanța a reținut că sunt întemeiate pretențiile reclamantei și în baza dispozițiilor art. 253 Codul muncii coroborate cu prevederile art. 159, 168 și 40 alin. 2 litera f C. muncii a obligat pârâta S.C A. B. T. Import Export S.R.L prin administrator judiciar A. B. T. la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie-martie 2012 precum și la plata contribuțiilor aferente acestora prin virarea contribuțiilor aferente drepturilor salariale încasate în lunile februarie, septembrie, octombrie 2011.
În ceea ce privește capetele de cerere formulate de reclamantă și care vizează obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2012 și la plata contribuțiilor aferente acestor luni, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate și le-a respins ca atare întrucât, însăși reclamanta a arătat că a prestat efectiv activitate pentru societate pârâtă în perioada 01.01._12,iar ulterior acestei date nu s-a mai prezentat la locul de muncă, datorită atitudinii culpabile a angajatorului care a înțeles să închidă punctul de lucru de la V..
Potrivit dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să-i achite reclamantei suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Canțur D. Laurența, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că soluția pronunțată de Tribunalul V. este nelegală, fiind rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor legale. .
A mai susținut recurenta că atâta timp cât a avut calitatea de angajat al unității trebuia să beneficieze de toate drepturile ce decurg din această calitate, ca despăgubiri, iar faptul că angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă abia în luna iunie a anului 2012 nu trebuie să constituie o sancțiune pentru reclamanta recurentă., care a avut pe toată această perioadă o situație incertă.
Recurenta solicită pentru aceste motive admiterea recursului său și modificarea sentinței primei instanțe în senul admiterii tuturor capetelor de cerere formulate.
Examinând actele și lucrările dosarului instanței de fond prin prisma criticilor formulate de către recurentă dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este parțial fondat și urmează a fi admis ,însă doar în limitele ce se vor expune în continuare.
Astfel Curtea reține că din chiar petitul acțiunii introductive rezultă că reclamanta a investit instanța cu o acțiune de obligare a pârâtei le plata de despăgubiri, despăgubiri egale cu plata drepturilor salariale de care a fost nelegal lipsită prin inacțiunea pârâtei.
Faptul că ulterior reclamanta și-a majorat cuantumul pretențiilor solicitând și plata drepturilor aferente lunilor aprilie, mai și iunie 2012, când pârâta a emis decizia de încetare a raporturilor de muncă, nu înseamnă că și-a modificat și obiectul acțiunii ,instanța rămânând investită cu o acțiune în despăgubiri egale cu drepturile salariale ce nu i-au fost achitate.
Ori, pronunțându-se în sensul respingerii capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pe lunile aprilie, mai și iunie 2012, cu motivația că acestea nu sunt datorate întrucât reclamanta nu a prestat activitate, instanța de fond nu s-a pronunțat în fapt asupra a ceea ce s-a cerut și anume asupra despăgubirilor egale cu drepturile salariale ce nu i-au fost achitate pentru perioada în care nu a lucrat din vina angajatorului,în acea perioadă reclamanta neputând beneficia nici de alte drepturi ce i s-ar fi cuvenit în calitate de fost angajat.
Și cum nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut echivalează cu nesoluționarea unui capăt de cerere, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 pct.5 teza întâia,care atrag casarea cu trimitere spre soluționare aceleiași instanțe.
Curtea mai constată că în aceiași manieră s-a pronunțat prima instanță și asupra primului capăt de cerere,însă dat fiind faptul că părții nu i se poate face o situație mai grea în propria cale de atac, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 pct.5 cod pr. civ. să se admită recursul reclamantei și să se caseze sentința primei instanțe doar în cel de-al doilea capăt de cerere, care va fi trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta Canțur D. Laurența împotriva sentinței civile nr. 1602 din 08. 11. 2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Trimite spre rejudecare capătul de cerere formulată de reclamanta Canțur D. Laurența prin care solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2012.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică ,azi, 21.03. 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.G.
2 ex./08.02.2013
Tribunal V. – A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 429/2013.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Hotărâre din 04-10-2013,... → |
|---|
